ICCJ. Decizia nr. 1705/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1705/2010
Dosar nr. 5918/105/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 12 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova, în temeiul disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 678/2001, după înlăturarea disp.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiune de trafic le persoane, a fost condamnat inculpatul B.D. cunoscut fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,cu excepţia dreptului de a alege.
În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege iar în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., fiind compus in durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate în perioada termenului de încercare de 5 ani, caz în care s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-au suspendat pedepsele accesorii aplicate pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. lll/U din 03 septembrie 2008 al Tribunalului Prahova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive, cu începere de la 02 septembrie 2008 şi până la zi.
În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.D. pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins săvârşită în anul 2006, faţă de partea vătămată B.M.D., întrucât fapta nu există.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale către partea vătămată A.O.R. şi s-a constatat că partea vătămată B.M.D. nu a formulat pretenţii civile în procesul penal.
În temeiul art. 191 şi art. 192 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat şi partea vătămată B.M.D. la 300 lei cu acelaşi titlu, către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 69/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Prahova, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului B.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că în perioada 2005-2006, prin comiterea de acte de înşelăciune şi de violenţă, împreună cu inculpatul P.G.F. şi învinuitul J.M. a recrutat, a transportat şi a cazat pe părţile vătămate A.O.R. şi B.M.D., pe care le-a exploatat sexual pe teritoriul Spaniei, în cluburile de noapte din această ţară.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetărilor faţă de inculpatul P.G.F. şi învinuitul J.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În procesul penal s-a constituit parte civilă numai partea vătămată A.O.R. cu suma de 5.000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale.
Examinând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale: plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate A.O.R. şi B.M.D.; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere privind recunoaşterile făcute de către cele două părţi vătămate, însoţite de planşele fotografice; declaraţiile date în calitate de învinuit de numitul M.P.C.; declaraţia martorului G.V.; declaraţiile de învinuit date de către P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti; încheierea nr. 15/2008 a Tribunalului Prahova privind pe M.P.C., M.N. şi P.G.F.; declaraţiile inculpatului B.D., precum şi cele administrate în faza de judecată: declaraţiile celor două părţi vătămate mai sus-menţionate; declaraţiile inculpatului B.D.; declaraţiile martorului G.V., D.M.F., M.P.C., I.C. şi Ţ.G.; memoriu depus de către partea vătămată B.M.D. adresat Avocatului Poporului, acte în circumstanţiere depuse de către inculpatul B.D., tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Organele de urmărire penală din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti - Biroul Teritorial Prahova, au fost sesizaţi şi au efectuat cercetări faţă de făptuitorii M.P.C., M.N., P.G.F. în Dosarul nr. 10/D/P/2OO8, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prev.şi ped.de art. 12 alin. (1) şi (2) şi art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În urma efectuării actelor de cercetare penală, după ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva acestor persoane cu privire la comiterea acestor infracţiuni, procurorul competent a sesizat Tribunalul Prahova pentru a lua măsura arestării preventive împotriva acestora.
Prin încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008, Tribunalul Prahova a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor M.P.C., M.N. şi P.G.F., începând de la 12 iunie 2008 şi până la 10 iulie 2008 inclusiv, pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, de către M.P.C. şi M.N. şi respectiv, trafic de persoane de către P.G.F., pe o perioadă de 29 de zile.
Ulterior, au fost extinse cercetările penale şi faţă de alţi făptuitori, cu privire la care existau date că au săvârşit acelaşi gen de infracţiuni, inclusiv faţă de B.D. şi J.M.
În sarcina celor trei inculpaţi s-a reţinut că, în perioada 2003-2006 au recrutat mai multe tinere, pe care le-au transportat în Spania şi sub promisiunea mincinoasă a obţinerii unor locuri de muncă, au fost obligate, după ce au ajuns în această ţară, să practice prostituţia la diverse cluburi de noapte, fiindu-le însuşite sumele de bani pe care acestea le obţineau, de către cei trei traficanţi.
Ulterior, după terminarea urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 262 C. proc. pen., organul de urmărire penală a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.P.C. şi M.N., pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, prev.şi ped.de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, pentru ambii inculpaţi cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin Rechizitoriul nr. 10/D/P/2007 din 03 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Prahova.
Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor G.M.M., G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev.şi ped.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi respectiv art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi faţă de inculpaţii M.P.C. şi M.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, fapte prev. şi ped.de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic, art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., săvârşite în perioada 2007-2008.
Totodată, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de P.G.F., B.D. şi J.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, fapte prev.şi ped.de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale.
Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor M.P.C. şi M.N., organul de urmărire penală a reţinut că, cei doi inculpaţi, în urma unei înţelegeri prealabile au recrutat pe persoanele vătămate O.A.C., P.I.C., cărora le-a promis asigurarea unui loc de muncă în străinătate, asumându-şi obligaţia că le va achita toate cheltuielile de transport, urmând ca apoi să-şi achite datoriile din salariile încasate, numai că după ce au ajuns în ţara respectivă şi le-au fost luate paşapoartele, li s-a impus să meargă la cluburile de noapte, să racoleze clienţi şi să întreţină raporturi sexuale cu aceştia contra cost.
În cazul în care victimele refuzau, erau supuse unor agresiuni fizice şi psihice ameninţate că vor fi vândute altor traficanţi pentru a-şi recupera cheltuielile făcute şi eliberarea paşapoartelor şi cu efectuarea transportului din România şi până în Spania.
Organul de urmărire penală a mai reţinut în sarcina celor doi inculpaţi şi săvârşirea faptelor de recrutare, transportare şi cazare în scopul exploatării sexuale şi a victimelor S.G.F., P.A.G., C.E. şi A.C.E.
Cu privire la inculpatul B.D., organele poliţiei judiciare din cadrul D.C.C.O. Ploieşti s-au sesizat din oficiu la data de 30 iulie 2008 cu privire la săvârşirea de către acesta şi făptuitorii P.G.F. şi J.M. a infracţiunilor de trafic de persoane, întrucât cei trei ar fi recrutat în luna ianuarie 2006 pe părţile vătămate A.O.R. şi ulterior pe B.M.D., cărora le-au asigurat cheltuielile de transport şi pe care le-au ajutat să ajungă în Spania, numai că după ce au ajuns în această ţară au fost obligate să practice prostituţia, iar sumele de bani pe care le obţineau au fost însuşite de către cei trei traficanţi.
Astfel, această sesizare a avut la bază declaraţia dată la data de 22 iunie 2006 de către A.O.R. în faţa organelor de poliţie, în care arăta că, la sfârşitul anului 2005, în timp ce se afla în autogara de lângă Spitalul Judeţean Ploieşti, cu intenţia de a lua microbuzul pentru a se deplasa la Vălenii de Munte, a cunoscut doi tineri pe nume D. şi N. cu care a discutat şi cărora le-a dat numărul său de telefon.
În aceeaşi seară a fost sunată de către D. care în realitate este B.D. şi a acceptat invitaţia acestuia de a se întâlni cu acesta în Ploieşti pentru a servi o cafea.
Din discuţiile avute a înţeles că inculpatul B.D. are o afacere în Spania şi a rugat-o să meargă împreună în această ţară, urmând să lucreze în restaurantul pe care acesta îl are.
Totodată, inculpatul s-a oferit să-i achite toate taxele pentru eliberarea paşaportului, inclusiv cheltuielile de transport până în Spania. Ulterior, după circa trei săptămâni a mers împreună cu acesta la Serviciul de Paşapoarte, împreună cu inculpatul, a depus actele, iar după ce l-a ridicat a aflat că inculpatul nu poate să plece cu ea în Spania, dar că va pleca cu un prieten pe nume V. care în realitate era G.V., conducătorul unui microbuz care efectuează în mod regulat curse de transport persoane pe ruta România - Spania.
Cu această ocazie, inculpatul i-a spus că o să fie cazată de către un prieten al acestuia pe nume G. identificat ca fiind P.G.F. stabilit deja în Spania.
Inculpatul i-a promis că va veni şi acesta în ţara respectivă, astfel că pe 08 ianuarie 2006 a plecat în această ţară împreună cu G.V. După ce a ajuns în oraşul Madrid s-a întâlnit cu două fete şi apoi, s-au deplasat până în Barcelona unde a fost aşteptată de către G. şi un prieten al acestuia pe nume M., fiind dusă şi cazată într-un apartament al acestora.
În acest apartament se mai afla o tânără al cărui nume nu l-a reţinut, însă a aflat că B.D. nu poate să vină în Spania datorită unor probleme pe care le are în România.
Aceste lucruri le-a aflat de la G. şi M., iar primul, pe un ton ameninţător i-a cerut să meargă la club pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţii şi pentru faptul că a refuzat, a lovit-o peste faţă.
De teamă, a acceptat să practice prostituţia şi în ziua respectivă împreună cu prietena acestuia a mers la club şi a întreţinut relaţii sexuale cu doi clienţi de la care a primit suma de 100 de euro pe care nu i-a dat lui G. sau lui M.
Ulterior, G. a fost nemulţumit de suma pe care a câştigat-o şi a ameninţat-o şi apoi a bătut-o, după care a făcut un aranjament pentru a o „vinde" altui traficant.
Ca atare, în apartamentul lui G. şi-a făcut apariţia un bărbat care a „cumpărat-o" şi cu care a plecat în oraşul Castellion.
Acest bărbat a agresat-o şi a obligat-o să practice prostituţia în clubul M., circa două săptămâni, iar banii obţinuţi i-a dat în totalitate acestui bărbat.
După această perioadă a fost ajutată de către un client şi astfel a reuşit să fugă şi să se reîntoarcă în ţară.
Din fotografiile prezentate de organele de poliţie l-a recunoscut pe G. ca fiind P.G.F. şi pe M. ca fiind Z.C., pe V. ca fiind M.V. şi pe F. ca fiind T.F.M.
Aceste din urmă persoane sunt cele care au preluat-o de la Madrid în momentul în care a sosit în Spania şi au dus-o până în Barcelona.
La organele de poliţie, de pe planşele foto A.O.R. a recunoscut pe G.V. ca fiind şoferul autoturismului care a transportat-o din România până în Spania.
La 28 martie 2007, această parte vătămată a fost ascultată de către procuror, ocazie cu care a relatat aceleaşi împrejurări ca cele mai sus-arătate.
Inculpatul B.D. a fost învinuit de recrutarea şi transportul acestei persoane vătămate până în Spania prin înşelăciune, ca urmare a unei înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu P.G.F., iar acesta din urmă de cazarea şi exploatarea sexuală efectivă a acesteia, prin ameninţare, în cluburile de noapte din Barcelona.
De asemenea, P.GF. a fost învinuit şi de recrutarea, transportul şi cazarea persoanelor vătămate P.A., M.D. şi U.R., împreună cu numitul M.P.C., fiind începută urmărirea penală faţă de acesta din urmă pentru fapta de trafic de persoane, în ceea ce priveşte traficarea părţii vătămate A.O.R., deşi această parte vătămată nu a relatat nici o împrejurare din care să reiasă că M.P.C. ar fi comis vreo infracţiune de trafic împotriva acesteia.
În declaraţia dată în faţa organului de urmărire penală, aflată la fila 144 d.u.p., P.G.F. a arătat că nu cunoaşte nici una din persoanele vătămate pretins traficate, nu le-a recrutat, nu le-a transportat şi nici nu le-a cazat în vederea exploatării sexuale şi nici nu a obţinut vreo sumă de bani de pe urma acestora. De asemenea, a declarat că nu cunoaşte dacă M.P.C. a exploatat sexual vreo persoană vătămată.
Această declaraţie a fost dată şi la 11 iunie 2008 în faţa procurorului. Ulterior, s-a propus arestarea preventivă a acestui inculpat şi a inculpaţilor M.P.C. şi M.N. şi prin încheierea nr. 15 din 12 iunie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o perioadă de 29 zile. În faţa instanţei, în declaraţia dată la 12 iunie 2008, inculpatul P.G.F. şi-a menţinut declaraţiile iniţiale în care a arătat că nu a săvârşit nici o faptă de trafic de persoane, dar că trăieşte în concubinaj cu numita B.M.D. cu care a locuit în Spania, numai că ulterior acesta a fost reascultat de către procuror la 18 iulie 2008 şi a revenit asupra declaraţiei iniţiale arătând că, o cunoaşte pe partea vătămată A.O.R. şi că a fost trimisă de către B.D. în Spania, fiind cazată de către acesta într-un apartament pentru a practica prostituţia.
Petrea G.F. a susţinut că a auzit o discuţie la telefon pe care ar fi avut-o J.M. cu B.D. şi din care reieşea că această persoană vătămată va fi trimisă în Spania prin intermediul lui G.V.
Ulterior, această persoană vătămată a venit în Spania, iar acesta a aşteptat-o împreună cu J.M., fiind cazată într-o cameră a apartamentului, dar că Dan nu poate să vină în Spania, deoarece are probleme în România.
În aceste împrejurări i-a adus la cunoştinţă că trebuie să practice prostituţia pentru a recupera banii pe care i-a cheltuit, într-un club în care practica prostituţia şi B.M.D., iar aceasta din urmă a fost însărcinată să o iniţieze pe prima în această activitate.
Acesta a declarat că şi B.M. fusese trimisă de către B.D. şi J.M. în Spania, în acelaşi scop, numai că, aceasta i-a plăcut lui P.G.F. şi a rămas sub protecţia sa, dar a continuat să practice prostituţia.
Ulterior, A.O.R. a mers la club într-o noapte şi a câştigat 100 euro, numai că a fost nemulţumit şi atunci s-a hotărât să o dea unui cetăţean român contra cost, numai că banii au fost încasaţi de către J.M.
A mai declarat că, B.M. practica prostituţia încă din anul 2006, fiind exploatată de către J.M. şi B.D.
Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o şi M.P.C. în faţa procurorului cu ocazia învinuirii de comitere a faptelor de trafic de persoane, în sensul că nu a comis nici o faptă de recrutare, de transport sau de cazare a vreunei victime pe care le-ar fi exploatat sexual în Spania, numai că după ce s-a dispus arestarea sa preventivă, la data de 02 septembrie 2008 când a fost reascultat, şi-a schimbat declaraţiile şi a arătat că le cunoaşte pe victimele cu privire la care se pretinde că le-a traficat, respectiv P.A., O.C. şi P.I.C., că acestea au fost transportate în Spania şi au fost cazate în apartamentul pe care îl avea închiriat, că le-a cunoscut şi pe C.E. cu care a avut şi o relaţie de concubinaj şi cu care urma să se căsătorească.
De asemenea, a declarat că îl cunoaşte şi pe P.G.F. dar că, nu ştie nimic în legătură cu săvârşirea vreunui trafic de persoane de către acesta şi că, din anul 2003 îi cunoaşte pe B.D. şi J.M., iar că primul dintre aceştia se afla în Spania şi supraveghea tinere care întreţineau relaţii sexuale la club.
Cu această ocazie a mai declarat că B.D. recrutează fete din România, pe care le convinge să meargă în Spania, promiţându-le găsirea unui loc de muncă, în timp ce J.M. le obligă să practice prostituţia prin ameninţare şi acte de violenţă.
Dintre tinerele recrutate şi exploatate de cei doi sunt şi B.M.D., concubina lui P.G.F. şi A.O.R.
Cu privire la aceasta din urmă a susţinut că a fost recrutată de către B.D. şi a fost trimisă în Spania unde a fost exploatată de către J.M. prin ameninţare şi violenţă la Clubul R.
Totodată B.D. venea periodic în Spania şi participa efectiv la exploatarea victimelor, iar banii obţinuţi erau împărţiţi între cei doi traficanţi.
A fost audiată în calitate de persoană vătămată şi B.M.D. de către procuror la data de 01 septembrie 2008, ocazie cu care a declarat că îşi menţine declaraţiile iniţiale, ceea ce înseamnă că a mai fost audiată până la această dată, însă declaraţiile respective nu se află la dosarul de urmărire penală, arătând că, în vara anului 2005, în Urziceni, l-a cunoscut pe B.D., care s-a oferit să o transporte cu maşina până la locuinţa sa din comuna Armăşeşti.
Din discuţiile pe care le-a avut cu acesta a înţeles că nu are bani pentru a urma cursurile unei facultăţi, situaţie în care s-a oferit să-i găsească un loc de muncă la un restaurant în Spania, sau să lucreze ca menajeră.
Ulterior, s-a întâlnit cu acesta în Ploieşti şi a asistat la o discuţie pe care B.D. a avut-o cu J.M., iar după ce a terminat cu examenul de bacalaureat a venit la Ploieşti, a locuit câteva zile în locuinţa lui B.D. situată în zona de vest a acestui oraş.
De la B.D. a aflat că trebuie să plece în Spania împreună cu prietenul său J.M. şi că acesta îi va găsi locul de muncă promis.
Acest lucru s-a petrecut pe 21 septembrie 2005 când a plecat cu autocarul împreună cu J.M. în oraşul Barcelona.
Aici, a fost cazată într-un apartament închiriat de către J.M., numai că acesta din urmă după câteva zile nu i-a găsit nici un loc de muncă, fapt pentru care trebuia să lucreze într-un club ca damă de companie pentru ca el şi inculpatul B.D. să recupereze cheltuielile făcute.
În aceste condiţii a acceptat, astfel că a fost condusă de către J.M. la clubul de noapte R., aflând că trebuie să întreţină relaţii sexuale cu clienţi, situaţie în care nu a mai fost de acord cu propunerea făcută de către J.M.
În aceste condiţii, J.M. a început să o ameninţe şi că o să aducă la cunoştinţă părinţilor săi că practică prostituţia în Spania şi că o să îi facă rău acesteia şi familiei sale şi de teamă, şi având în vedere că nu cunoştea limba şi nici alte persoane, nu avea nici bani şi se afla într-o ţară străină a acceptat, iar banii obţinuţi au fost încasaţi de către J.M.
Partea vătămată a susţinut că a fost obligată să practice prostituţia de către cei doi timp de un an de zile, câştigând 300-400 euro pe noapte, dar şi că, cei doi purtau discuţii telefonice din care reieşea că urmăreau să recruteze şi alte tinere, pe care urma să le convingă să vină în Spania pentru a fi exploatate.
La începutul anului 2006, în apartamentul respectiv a mai venit o fată pe nume D., care şi ea a lucrat la club şi care a fost adusă de către J.M. şi a fost recrutată de către B.D.
În acelaşi apartament l-a cunoscut pe P.G.F. cu care a avut o relaţie de concubinaj şi care subzistă şi în prezent.
Prin urmare, inculpaţii M.P.C. şi P.G.F. au fost învinuiri de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi, deşi iniţial nu au cunoscut aceste fapte şi au declarat că nu cunosc alte persoane care să se fi ocupat cu traficul de persoane, ulterior au revenit asupra acestor declaraţii şi au arătat că B.D. a recrutat pe B.M.D. şi A.O.R.
Totodată, B.M.D. a susţinut că a fost recrutată de către B.D. şi cazată şi exploatată efectiv de către J.M.
Inculpatul B.D. a fost audiat de către organele de urmărire penală de la datele de 02 septembrie 2008, 19 septembrie 2008, ocazie cu care iniţial a declarat că nu a racolat nici o persoană în vederea exploatării sexuale şi nici dacă J.M. sau P.G.F. se ocupă cu traficul de persoane.
De asemenea a susţinut că nu a promis nici unei tinere că îi va găsi vreun loc de muncă în Spania, ca apoi să declare că în toamna anului 2005 a cunoscut-o pe A.O.R. în staţia de microbuze, cu care s-a întâlnit şi de la care a primit numărul de telefon şi de la care a aflat că vrea să plece în Spania.
Inculpatul a susţinut că avea interdicţie de a intra în această ţară, dar că va încerca să o ajute, precum şi faptul că îl cunoştea pe G. cu care a avut o discuţie telefonică şi cu care această persoană a discutat.
Din susţinerile inculpatului ar rezulta că A.O.R. a stabilit cu G. şi J.M., condiţiile în care aceasta urma să plece în Spania, întrebându-l pe acesta dacă poate avea încredere în cei doi, însă nu a sfătuit-o în nici un fel, numai că după două săptămâni aceasta se afla în Spania, fără a cunoaşte în ce condiţii aceasta a plecat în Spania.
Pe B.M. a cunoscut-o la petrecerea de botez organizată de către M.P.C., la care a participat şi ea, dar pe care nu a ajutat-o să plece în Spania şi nici nu a întâlnit-o în Spania.
În aceeaşi declaraţie a arătat că, după ce A.O.R. a ajuns în Spania şi a fost exploatată de către G., acesta din urmă a „vândut-o" unui cetăţean român pe nume M.I. din Ploieşti, cu suma de 400 de euro, iar acesta din urmă a exploatat-o la rândul său.
Inculpatul B.D. l-a învinuit pe P.F.G. de exploatarea sexuală a părţii vătămate A.O.R. şi de „vânzarea" acesteia unui alt traficant român din Spania, dar şi a părţii vătămate B.M., precum şi pe numita P.C. din Ploieşti.
În faţa instanţei au fost reascultate cele două părţi vătămate A.O.R. şi B.M.
De asemenea a fost ascultat şi inculpatul B.D., precum şi martorul G.V.
Totodată, instanţa a încuviinţat probatorii suplimentare pe situaţia de fapt, ascultând martorii D.M.F. şi M.P.C., precum şi Ţ.G.
Audierea celor trei martori pe situaţia de fapt s-a impus datorită faptului că, împrejurările de fapt pe care inculpatul B.D. le-a indicat, referitoare la neveridicitatea declaraţiilor date de către inculpaţii M.P.C. şi P.G.F., aveau legătură cu învinuirea ce i se aducea acestuia cu privire la traficul de persoane.
Aceste împrejurări trebuiau verificate în condiţiile în care procurorul şi-a bazat învinuirea şi pe declaraţiile celor doi coinculpaţi, adică M.P.C. şi P.G.F.
Antonescu O.R. şi-a menţinut declaraţiile în faţa instanţei şi s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei, arătând împrejurările în care l-a cunoscut pe B.D., dar şi faptul că acesta i-a adus la cunoştinţă că în Spania are un restaurant şi că o poate angaja şi că îi poate plăti suma de 800 euro.
Aceasta a mai declarat că, masa şi cazarea erau asigurate, inclusiv transportul până în Spania.
Ulterior, inculpatul s-a ocupat de procurarea paşaportului, a avut relaţii intime cu inculpatul, dar că nu o poate însoţi în Spania, dar prietenul său G.V. cu care i-a făcut legătura o va ajuta să ajungă în această ţară.
De asemenea, i-a mai spus că îi va achita toate cheltuielile de drum şi că va fi aşteptată în Barcelona de către P.G.F. După ce a ajuns în Spania a fost aşteptată de către P.G. care i-a cerut să practice prostituţia la cluburile de noapte pentru a recupera cheltuielile făcute, numai că a refuzat deoarece inculpatul îi promisese un loc de muncă la un restaurant. De la G. a aflat că inculpatul nu are nici un restaurant şi că, în realitate a fost trimisă în Spania pentru a se prostitua şi fiind în această situaţie a acceptat şi a mers la club într-o seară şi apoi, a fost „vândută" unui cetăţean român pe nume I., întrucât P.G. nu a fost mulţumit de prestaţia acesteia la club.
A mai arătat că, inculpatului nu i-a cerut nici o sumă de bani din ceea ce a câştigat în Spania, dar şi faptul că în apartamentul în care era cazată de către G. se afla şi B.M., prietena acestuia, care la rândul său practica prostituţia la club, cu care se purta frumos, deşi aceasta nu era obligată să se prostitueze de către G.
De asemenea, nu cunoaşte împrejurările în care B.M. a ajuns în Spania.
Ceea ce susţine A.O.R. cu privire la împrejurările în care a fost transportată în Spania, este confirmat de către martorul G.V.
Acesta a arătat că se ocupă cu transportul persoanelor cu autoturismul personal, din România către toate ţările europene, ocazie cu care a fost contactat de către B.D. şi întrebat dacă poate să transporte în Spania o persoană.
În ianuarie 2006 a transportat-o pe A.O.R. în Spania, însă rezervarea locului a fost făcută de către aceasta.
După ce a ajuns în Spania a lăsat-o pe partea vătămată lângă gara din oraşul Barcelona, urmând ca plata transportului să fie făcută de către P.G. care i-a trimis banii prin serviciul western-union.
A mai susţinut că în Spania l-a sunat pe acesta, astfel că, partea vătămată a fost aşteptată de către P.G., dar şi faptul că o cunoaşte pe B.M. ca fiind soţia lui G. şi a transportat-o în ţara respectivă o dată sau de două ori.
Nu cunoaşte cu ce se ocupă P.G. în Spania, precum şi faptul că a transportat în Spania şi mai mulţi membrii din familia M. din Bărcăneşti.
Martorul D.M.F. este una din persoanele private de libertate în Penitenciarul Ploieşti, persoană care a fost cazată în camera în care era cazat şi inculpatul B.D. pe perioada arestului preventiv.
În această cameră a fost cazat şi M.P.C. aflat în stare de arest preventiv, iar această cameră are ferestre cu deschidere către curtea interioară a penitenciarului, în care sunt scoşi deţinuţii zilnic pentru plimbare.
În această curte a fost scos şi M.P.C. şi pentru că îl cunoştea pe B.D. au avut discuţii de mai multe ori din care reieşea că inculpatul îi reproşează lui M.P.C. că, a dat declaraţii neadevărate împotriva sa referitoare la traficul de persoane, inclusiv că ar fi traficat-o pe B.M., concubina lui P.G., care la rândul său este învinuit de trafic de persoane, în condiţiile în care el nu a comis nici o faptă de acest fel.
Marin P.C. i-a spus lui B.D. că a fost nevoit să-l acuze de trafic de persoane, pentru a beneficia de reducerea pedepsei, iar după ce se va realiza acest lucru va da alte declaraţii pentru a-l dezvinovăţi de comiterea vreunei fapte de trafic de persoane.
Martorul a mai susţinut că la rândul său i-a reproşat lui M.P.C. că l-a denunţat pe nedrept pe B.D. şi din discuţiile avute a înţeles că B.D. nu era vinovat.
De asemenea a fost audiat ca martor şi M.P.C. care a declarat că, este judecat pentru săvârşirea unor infracţiuni de trafic de persoane şi că l-a cunoscut pe B.D. în Spania, prin intermediul lui P.G.
Totodată, le cunoaşte şi pe A.O.R. şi B.D. şi că aceasta din urmă este soţia lui P.G. şi că, înainte a fost prietena lui B.D. şi al lui J.M.
Fiind întrebat în legătură cu declaraţia dată la parchet, a susţinut că împrejurările pe care le-a arătat le cunoaşte de la B.M. şi P.G., în sensul că B.D. şi J.M. se ocupau cu traficul de persoane şi că, aceştia le-ar fi exploatat pe cele două persoane vătămate.
Martorul a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu săvârşirea acestor fapte de către B.D., nu are cunoştinţă dacă acesta a racolat-o sau a exploatat-o pe B.M. la cluburile din Spania, însă cunoaşte că P.G.F. se ocupa de exploatarea unor fete la cluburi.
Martorul a mai susţinut că la rândul său se ocupa cu exploatarea unor fete în Spania, dar nu avea nici o legătură cu P.G.F.
Totodată, a aflat de la P.G. că B.D. era în ţară şi că, acesta din urmă ar fi trimis-o în Spania pe A.O.R.
Referitor la afirmaţiile făcute de martorul D.M. a arătat că acestea sunt nesincere, întrucât nu a afirmat faţă de B.D. că l-ar fi acuzat de săvârşirea unor fapte de trafic de persoane în scopul de a-şi ajuta familia.
Declaraţiile date la parchet de către M.P.C. nu concordă cu cele date în faţa instanţei, întrucât în declaraţiile iniţiale a susţinut că B.D. şi J.M. se ocupau cu recrutarea şi exploatarea sexuală a tinerelor, între care şi cele două părţi vătămate ca apoi, să declare că nu ştie nimic în legătură cu această activitate şi că a aflat de la P.G. şi B.M. despre această activitate.
Martorul Ţ.G. este un alt deţinut din Penitenciarul Ploieşti care a asistat la discuţiile purtate între B.D. şi M.P.C.
Din aceste discuţii a rezultat că, M.P.C. a recunoscut că a dat declaraţii împotriva inculpatului, deşi ceea ce a declarat nu este adevărat, pentru a o ajuta pe mama sa M.N. arestată preventiv pentru trafic de persoane.
După ce iniţial a dat declaraţie la parchet, din care rezulta că a fost recrutată de către B.D. şi trimisă în Spania unde a fost exploatată de către J.M., B.M.D., în faţa instanţei nu şi-a mai menţinut această declaraţie, motivat de faptul că nu exprimă adevărul şi că, ar fi fost ameninţată de către procurorul care efectua urmărirea penală în cazul în care nu va da declaraţia în acest sens, iar concubinul său P.G.F. va rămâne arestat preventiv.
Întrucât era însărcinată în luna a VIII-a şi pentru a-l ajuta pe concubinul său, a dat o declaraţie aşa cum i s-a cerut.
A mai susţinut că a fost audiată de mai multe ori şi, deşi declaraţia nu corespundea adevărului, a semnat-o.
Referitor la inculpatul B.D. a declarat că l-a văzut o singură dată şi că l-a cunoscut în anul 2006 la un botez la care a participat şi ea şi P.G. şi la care au avut calitatea de naşi de botez, ocazie cu care au botezat un copil al lui M.P.C.
De asemenea, a declarat că nu l-a cunoscut pe acesta în oraşul Urziceni şi nici că acesta i-ar fi oferit vreun loc de muncă în străinătate. Pe P.G. l-a cunoscut în Spania, inclusiv pe J.M. În Spania nu l-a cunoscut pe B.D. aşa cum a afirmat şi nici nu a locuit în apartamentul acestuia din Ploieşti, practicând prostituţia la Clubul R. pe cont propriu, fără a fi ajutată de către J.M. sau P.G.
A mai susţinut că la organele de poliţie a recunoscut din planşele foto pe B.D. şi J.M., ocazie cu care a afirmat că cei doi au transportat-o în Spania şi au obligat-o să se prostitueze.
De la procurorul anchetator a aflat că P.G. poate să beneficieze de reducerea pedepsei în cazul în care îl învinuiesc pe B.D. de săvârşirea faptei de trafic de persoane.
Coroborând declaraţiile părţii vătămate A.O.R. potrivit disp. art. 75 C. proc. pen., cu declaraţiile inculpatului B.D., cu declaraţiile martorului G.V., tribunalul a constatat că inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a recrutat-o pe această parte vătămată, în urma unei înţelegeri prealabile pe care a avut-o cu P.G.F. şi J.M. şi prin ducerea în eroare a acesteia, în sensul că îi va găsi un loc de muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i-a procurat paşaportul şi i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a convins-o să plece în această ţară, unde a fost preluată de către P.G. care o aştepta în apropierea gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din urmă şi apoi obligată să practice prostituţia într-o singură noapte la în club, întreţinând raporturi sexuale obţinând suma de 100 euro.
Înţelegerea prealabilă dintre cei trei, rezultă din împrejurările în care persoana vătămată a fost recrutată, în care i s-au întocmit actele necesare pentru a se deplasa în străinătate, din faptul că B.D. a luat legătura cu martorul G.V. şi s-a interesat de rezervarea unui loc în autoturismul său pentru ca persoana vătămată să fie transportată în Spania, din faptul că inculpatul a luat legătura telefonic cu P.G. şi i-a adus la cunoştinţă că trebuie să o aştepte pe partea vătămată la Barcelona, dar şi din faptul că B.D. cunoştea cu ce se ocupa P.G.F. în Spania.
Aceste aspecte au fost reţinute atât din declaraţiile inculpatului B.D., cât şi a lui P.G.F.
Acesta din urmă a recunoscut în declaraţiile date la parchet că, s-a ocupat cu traficul de persoane şi pentru a beneficia de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 l-a învinuit şi pe B.D. de săvârşirea acestor fapte.
La rândul său, B.D. l-a învinuit pe P.G.F. de săvârşirea faptei de trafic de persoane, pentru a beneficia de dispoziţiile acestui text de lege.
Ca atare, s-a reţinut că fapta de trafic de persoane pretins săvârşită de către B.D. asupra părţii vătămate A.O.R. există, a fost săvârşită de către acesta constituie infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Referitor la cea de-a doua faptă de trafic de persoane, tribunalul nu a putut reţine vinovăţia inculpatului B.D. şi nici existenţa faptei, în condiţiile în care învinuirea adusă inculpatului nu s-a putut baza pe declaraţiile coinculpaţilor P.G.F. şi M.P.C., iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi luat în considerare declaraţiile acestora, trebuie coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din declaraţiile părţii vătămate B.M.D.
Cei doi coinculpaţi nu l-au învinuit iniţial pe B.D. de săvârşirea vreunei infracţiuni de trafic de persoane, ca apoi, după ce au fost arestaţi preventiv şi pentru a beneficia de dispoziţiile favorabile ale legii, să declare că şi acesta a traficat pe cele două părţi vătămate, iar partea vătămată B.M., deşi iniţial l-a învinuit, apoi a revenit asupra declaraţiei, motivând că nu corespunde adevărului, întrucât a dat această declaraţie pentru a se confirma susţinerile făcute de către P.F.G. cu privire la faptele lui B.D., în scopul ca, concubinul său, să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei.
În ceea ce-l priveşte pe M.P.C., din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că, denunţul făcut de către acesta autorităţilor, din care reieşea că B.D. a comis fapte de trafic de persoane, nu exprimă în nici un fel adevărul, fiind făcut în scopul de a o ajuta pe mama sa M.N., dar şi pentru a beneficia de reducerea pedepsei, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
Prin aceste probe nu s-a putut reţine vinovăţia inculpatului B.D. pentru săvârşirea faptei de trafic de persoane asupra părţii vătămate B.M.D.
Ca atare, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului B.D. pentru săvârşirea unei fapte de trafic de persoane asupra părţii vătămate A.O.R., faptă prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile în care s-a reţinut săvârşirea unui singur act material din cele două acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În favoarea inculpatului au fost reţinute şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 678/2001, reţinute şi de către procuror, întrucât inculpatul a denunţat şi a facilitat organului de urmărire penală identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor P.G.F. şi J.M., pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.
Reţinerea acestei cauze a avut ca efect reducerea la jumătate a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, ceea ce înseamnă că limitele de pedeapsă vor fi de la 2 ani şi 6 luni, la 7 ani şi 6 luni închisoare, în loc de la 5 ani la 15 ani, cu cât se pedepseşte infracţiunea de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului.
Reţinând vinovăţia inculpatului cu privire la această faptă, tribunalul a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a ţinut seama de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanţa a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege astfel cum au fost reduse, gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului, contribuţia avută la întreaga activitate de trafic de persoane, constând în recrutarea părţii vătămate, scopul urmărit, adică exploatarea acesteia de către ceilalţi doi traficanţi, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, inculpatul a recunoscut că o cunoaşte pe partea vătămată A.O.R., dar că nu a existat nici o înţelegere între acesta şi P.G.F. privind practicarea prostituţiei, deşi s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în Spania, precum şi faptul că a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, fiind cunoscut fără antecedente penale şi fiind angajat în cadrul Jandarmeriei Române, având calitatea de militar.
Totodată, instanţa a constatat că cea de-a doua faptă de trafic de persoane nu există întrucât nu sunt probe care să dovedească fără îndoială că inculpatul B.D. a recrutat-o şi pe B.M.D. şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev.de art. 81 C. pen., întrucât inculpatul nu are antecedente renale, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, chiar dacă acesta a comis o faptă de trafic de persoane.
Pe de altă parte, inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, adică în stare privativă de libertate, situaţie în care implicit scopul pedepsei prev.de art. 52 C. pen. a fost atins de la data la care acesta a fost încarcerat şi până la data judecării faptei.
Totodată, individualizarea executării pedepsei în această modalitate impune inculpatului, respectarea unor obligaţii printre care şi aceea de a nu mai săvârşi şi alte fapte în perioada termenului de încercare, în caz contrar suspendarea se revocă şi acesta va executa pedeapsa în întregime, alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În opinia instanţei, scopul preventiv-educativ al pedepsei prev.de art. 52 C. pen. a fost atins prin judecarea inculpatului în stare de arest preventiv, perioadă ce se deduce din executarea pedepsei, iar executarea în continuare a pedepsei nu mai este necesară. Ca atare, aplicând art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., făcându-se aplicarea art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea pedepselor accesorii.
În privinţa laturii civile tribunalul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 346, art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., întrucât prin fapta comisă părţii vătămate A.O.R. i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial ce trebuie reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile.
Tribunalul, a avut în vedere consecinţele ulterioare ale faptei de recrutare comisă de către inculpat, privind obligarea acesteia de către ceilalţi traficanţi la practicarea prostituţiei împotriva voinţei sale, situaţie în care i s-au cauzat anumite suferinţe de ordin psihic.
Ca atare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei pe care a solicitat-o partea vătămată, întrucât această sumă este de natură să compenseze în mod echitabil aceste suferinţe.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a criticat sentinţa primei instanţe apreciind că aceasta în mod eronat a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 faţă de partea vătămată B.M. deoarece din ansamblul probator rezultă faptul că acesta a exploatat-o împreună cu J.M. timp de aproximativ un an, activitatea acestora încetând ca urmare a intervenţiei numitului P.G.F.
A arătat apelantul că din coroborarea declaraţiilor pe care atât P.G.F., cât şi M.P.C. le-au dat în Dosarul nr. 1O/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., unde aveau calitatea de inculpaţi, rezultă activitatea de recrutare şi transport în vederea exploatării sexuale pe care a desfăşurat-o inculpatul B.D. faţă de partea vătămată B.M. Declaraţiile acestei părţi vătămate, ce au fost avute în vedere de către prima instanţă, sunt apreciate ca fiind nesincere, în condiţiile în care acestea sunt contradictorii, iar în fata instanţei aceasta a retractat toate declaraţiile anterioare în care îl incrimina pe inculpat.
În consecinţă s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţate de către Tribunalul Prahova şi condamnarea inculpatului B.D. şi pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată B.M.D.
Apelantul inculpat B.D. a criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, aceea de 3 ani, chiar dacă s-a făcut aplicarea dispoziţiilor legale privind suspendarea executării pedepsei, în condiţiile în care pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, faptă pretins săvârşită în anul 2006, faţă de partea vătămată A.O.R., faţă partea vătămată B.M.D. dispuându-se achitarea întrucât fapta nu există.
A solicitat să se aibă în vedere că organele de cercetare penală au sesizat tribunalul pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de trafic de persoane, nu două fapte în concurs.
A apreciat apelantul că în cauza de faţă, a fost condamnat pe nedrept, pe baza denunţurilor şi a declaraţiilor pe care le-au făcut P.G. şi martorii M.C., M.N., pentru a beneficia de prevederile favorabile ale legii penale. La momentul la care se susţine că a comis infracţiunea era jandarm, nu a fost plecat din ţară, iar partea vătămată nu poate susţine că a fost racolată de el. A făcut dovada faptului că apartamentul era închiriat, fiind o victimă a celor doi, pentru a beneficia de atenuarea răspunderii penale. Partea vătămată a precizat că şi-a retractat declaraţia dată la urmărirea penală, că aceasta a fost dorinţa ei şi nu a fost constrânsă. La dosar se află declaraţia şoferului autocarului cu care partea vătămată A. a mers în Spania, din care rezultă că nu inculpatul B. a dus-o.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond achitarea în temeiul disp. art. 2, pct. 2 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se dea eficientă art. 20 din Legea nr. 678/2001 şi să fie menţinută modalitatea de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti examinând hotărârea apelată, în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) şi art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate.
Situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect reţinute de prima instanţă, aşa cum s-a arătat pe larg mai sus.
În ceea ce priveşte apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploieşti, Curtea a considerat că instanţa fondului a reţinut corespunzător faptul că din) robele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane le către inculpat faţă de partea vătămată B.M.D.
În esenţă, trimiterea în judecată a inculpatului B.D. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.M.D. a avut în vedere declaraţia pe care aceasta a dat-o în cursul urmăririi penale declaraţie ce a fost coroborată cu cele date de către numiţii P.G.F. şi M.P.C.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 24 - 25 dosar u.p.) această parte vătămată a oferit informaţii de natură a-l inculpa pe B.D. cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de persoane în ceea ce o priveşte.
Ulterior, însă B.M.D. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi atât în faţa tribunalului (filele 188-192) cât şi în faţa curţii de apel a relatat o stare de fapt are nu era de natură a-l incrimina pe inculpat. A indicat aceasta că nu a avut nici o obligaţie cu inculpatul B.D., cunoscându-l întâmplător cu ocazia unui eveniment monden, ulterior neîntâlnindu-se cu acesta, împrejurare care concordă cu cele susţinute de către inculpat.
În ceea ce îl priveşte pe P.G.F. acesta a avut o atitudine similară, revenind asupra declaraţiilor iniţiale date în cursul urmăririi penale, susţinând afirmaţiile părţii vătămate B.M.D. prin declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti a cauzei.
Curtea a considerat că, indiferent de motivele pentru care cele două persoane anterior menţionate au revenit asupra declaraţiilor pe care le-au dat în faţa organelor urmărire penală, aspectele pe care acestea le-au relatat cu privire la inculpatul apelant, respectiv lipsa unui activităţi specifice elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, trebuie reţinute deoarece se coroborează corespunzător atât între ele, cât şi cu declaraţiile constante ale inculpatului.
În privinţa apelului declarat de către inculpatul B.D., Curtea a considerat că în mod legal şi temeinic tribunalul a reţinut în sarcina acestuia comiterea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 faţă de partea vătămată A.O.R. Prima instanţă a coroborat în mod convingător probele administrate în cauză, din declaraţiile părţii vătămate A.O.R., declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorului G.V., rezultând că inculpatul a comis fapta de trafic de persoane, în sensul că a recrutat această parte vătămată, în urma unei înţelegeri prealabile pe care a avut-o cu P.G.F. şi J.M. şi prin inducerea în eroare a acesteia, în sensul că îi va găsi un loc de muncă bine plătit în Spania, după ce în prealabil i- a procurat paşaportul şi i-a achitat taxele pentru eliberarea acestui act, a convins-o să plece în această ţară, unde a fost preluată de către P.G. care o aştepta în apropierea gării din Barcelona, a fost cazată de către acesta din urmă şi apoi obligată să practice prostituţia într-o singură noapte la un club, întreţinând raporturi sexuale obţinând suma de 100 euro.
În atare situaţie, Curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului a fost pe deplin dovedită de organul de urmărire penală şi instanţa de fond, motiv pentru care Curtea a constatat că nu se impune achitarea inculpatului aşa cum s-a solicitat în motivele de apel.
În ceea ce priveşte pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului de 3 închisoare, Curtea a considerat că aceasta a fost bine individualizată atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, prima instanţă ţinând seama de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social al faptelor, de modul şi condiţiile concrete în care au fost săvârşite, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.D., împotriva sentinţei penale nr. 71 din 12 februarie 2002 pronunţată de Tribunalul Prahova.
A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.D. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei instanţei de apel şi de fond şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului B.D. şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată B.M.D.
Inculpatul a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel pentru greşita condamnare a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 faţă de intimata parte vătămată A.O.R., solicitând casarea, parţială, a hotărârilor pronunţate şi achitarea inculpatului pentru pretinsa faptă săvârşită faţă de partea vătămată A.O.R., în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel şi cea de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpatul B.D. nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la motivul de recurs invocat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane şi faţă de partea vătămată B.M.D., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu poate fi primit.
În declaraţia dată în cursul urmăririi penale (fila 24 - 25 dosar u.p.) partea vătămată B.M.D. a oferit informaţii de natură a-l inculpa pe B.D. cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de persoane în ceea ce o priveşte, iar ulterior, aceasta a revenit asupra declaraţiilor iniţiale şi atât în faţa tribunalului (filele 188-192) cât şi în faţa curţii de apel (fila 82 apel) a relatat o stare de fapt care nu era de natură a-l incrimina pe inculpat, aceasta susţinând că nu a avut nici o obligaţie cu inculpatul B.D., cunoscându-l întâmplător cu ocazia unui eveniment monden, ulterior neîntâlnindu-se cu acesta, împrejurare care concordă cu cele susţinute de către inculpat.
De asemenea P.G.F. a avut o atitudine similară, revenind asupra declaraţiilor iniţiale date în cursul urmăririi penale, (filele 53-54 apel) susţinând afirmaţiile părţii vătămate B.M.D. prin declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti a cauzei.
Faţă de aceste împrejurări Înalta Curte nu poate reţine ca autentice declaraţiile date de P.G.F. şi B.M.D. date în faza de urmărire penală, declaraţii asupra cărora au revenit schimbând total conţinutul acestora şi totodată declaraţiile date în faza de urmărire penală necoroborându-se cu celelalte probe din dosar.
Înalta Curte constată că nici motivul de casare invocat de către inculpat circumscris în dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu poate fi primit în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare, întrucât vinovăţia inculpatului a fost stabilită în cadrul juridic procesual penal, cu probe concludente şi utile cauzei apte să conducă la concluzia că ceea ce probează corespunde adevărului, astfel că achitarea acestuia pentru fapta prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în baza art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu este posibilă, având în vedere următoarele considerente.
Obiectul juridic generic al faptei incriminate prevăzută de dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constă în valoarea socială protejată de legiuitor respectiv, apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 presupune vinovăţia infractorului sub forma intenţiei, atunci când fapta incriminată constă în îndemnarea la prostituţie, deoarece acţiunea făptuitorului este orientată spre un obiectiv bine determinat şi anume practicarea prostituţiei de către o persoană, intenţie care nu poate fi decât directă, intenţie directă care subzistă şi în cazul săvârşirii infracţiunii pentru care inculpatul este în mod corect trimis în judecată în prezenta cauză, faţă de partea vătămată A.O.R., intenţie directă determinată însă prin scopul urmărit de a exploata sexual partea vătămată.
În cauza de faţă inculpatul B.D. a recrutat şi transportat partea vătămată A.O.R., recrutarea făcându-se prin înşelăciune, în sensul că o va ajuta pe aceasta să-şi găsească un loc de muncă într-un restaurant în Spania, plătindu-i totodată toate taxele generate pentru emiterea paşaportului acesteia în vederea părăsirii teritoriului României în scopul exploatării acesteia, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Înalta Curte nu poate primi declaraţiile inculpatului Barlaboiu Daniel date la urmărirea penală fila 181 şi respectiv filele 37 dosar de fond şi fila 41 dosar apel, care au fost nesincere, întrucât nu se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate A.O.R. filele 27-31 din data de 28 martie 2007 şi 24-26 din data de 22 iunie 2006 dosar u.p. şi filele 42-46 dosar fond din care rezultă fără putinţă de tăgadă activitatea infracţională a inculpatului şi pe care şi-a exercitat-o asupra părţi vătămate A.O.C.
Înalta Curte analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanţe şi instanţei de apel cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 faţă de partea vătămată A.O.R.
Deşi inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept susţinerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.
Partea vătămată A.O.R. a fost de la bun început indusă în eroare de către inculpatul B.D. în legătură cu activităţile pe care le va desfăşura aceasta în Spania, iar ulterior fiind constrânsă prin ridicarea paşaportului şi astfel, lipsită de libertatea de a renunţa la acele activităţi. Rezultă din probele administrate în timpul procesului penal că în nici un moment partea vătămată A.O.R. nu a fost de acord să practice prostituţia.
Fapta inculpatului B.D. este neîndoielnic gravă, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, cele două instanţe au ţinut seama că fapta inculpatului a avut drept consecinţă obţinerea de foloase materiale prin recrutare şi transport a părţii vătămate A.O.R., în Spania în scopul exploatării acesteia, faptă săvârşită prin înşelăciune a părţii vătămate, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără .persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept".
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Ploieşti şi de inculpatul B.D. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Ploieşti şi de inculpatul B.D. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3149/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1820/2010. Penal → |
|---|
