ICCJ. Decizia nr. 3170/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3170/2010
Dosar nr. 6546/86/2008
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 104 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 6546/86/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului O.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a constatat că infracţiunea de trafic de minori este concurentă cu infracţiunile pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluţia nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Suceava şi anume: infracţiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituţiei, infracţiunea de exploatare a desfrâului sau prostituţiei, infracţiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituţiei, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violenţă, de ameninţare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracţiunea de exploatare a desfrâului şi a prostituţiei, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenţei, ameninţărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracţiunea de acces la teritoriu, şedere şi îndepărtarea străinilor, contribuţie la permisiunea de intrare sau şedere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violenţă, ameninţare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a străinului, infracţiuni prevăzute de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C. pen. belgian, art. 380 & 1,1° & 3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3 din Legea străinilor din 15 decembrie 1980.
În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. raportate la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 25.000 euro aplicate prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în cuantum de 25.000 de euro.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, partea din pedeapsă executată de inculpat de la 22 septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007.
În temeiul principiului disponibilităţii s-a luat act că partea vătămată C. (fostă O.) L.E. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în fapt că în cursul lunii iunie 2003 partea vătămată C. (fostă O.) L.E., minoră în vârstă de 17 ani, a plecat împreună cu numita B.M. în Belgia, unde au fost aşteptate de inculpatul O.S. Paşapoartele celor două au fost eliberate în aceeaşi zi, în data de 12 iunie 2003, fiind ajutate în demersurile pentru eliberarea lor de către martorul T.V., la cererea telefonică a inculpatului care a suportat şi cheltuielile necesare în acest scop. Martorul T.V., şoferul microbuzului cu care partea vătămată şi B.M. au circulat din România în Belgia, a arătat că banii pentru transport şi eliberarea paşapoartelor i-a primit în momentul ajungerii la destinaţie, respectiv la Bruxelles, de la inculpat, care le-a preluat din acel moment. Conform vizelor de ieşire de pe paşapoartele celor două coroborate cu foaia de parcurs partea vătămată şi B.M. au plecat împreună din ţară la data de 14 iunie 2003, din Rădăuţi, a două zi după eliberarea paşapoartelor.
Partea vătămată şi B.M. au fost găzduite de inculpat, care le-a şi găsit de lucru în baruri unde au lucrat ca prostituate. Partea vătămată a fost dusă de inculpat într-un bar în afara oraşului Bruxelles „S.N."; patron fiind numitul „F."; unde a fost obligată să se prostitueze. După aproximativ o săptămână patronul barului a aflat că este minoră şi a luat legătura cu inculpatul să vină să o ia, partea vătămată fiind găzduită în continuare de inculpat, împrietenindu-se cu martorul C.D., vărul inculpatului care locuia în acelaşi apartament. La un moment dat, prin intermediul inculpatului, partea vătămată a fost luată de la domiciliul acestuia de un cetăţean albanez şi dusă în Germania, într-un bordel, fiind obligată să se prostitueze. Conform declaraţiei părţii vătămate acolo i s-a spus că a fost vândută de inculpat contra sumei de 3.000 de euro, cetăţeanul albanez spunându-i că trebuie să-şi recupereze banii pe care i-a dat pe ea. După ce a luat legătura cu inculpatul, refuzând să mai lucreze, s-a întors în apartamentul acestuia. În perioada în care inculpatul era plecat în ţară, împreună cu prietena sa, martora M.C., partea vătămată a locuit o perioadă împreună cu martorul C.D. în apartamentul inculpatului, apoi s-au mutat împreună la familia numitului H.M. care au ajutat-o să revină în ţară în luna decembrie 2003.
Prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia - recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluţia nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Suceava, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituţiei, infracţiunea de exploatarea desfrâului sau prostituţiei, infracţiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituţiei, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violenţă, de ameninţare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracţiunea de exploatare a desfrâului şi a prostituţiei, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenţei, ameninţărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracţiunea de acces la teritoriu, şedere, instituţie şi îndepărtarea străinilor, contribuţie la permisiunea de intrare sau şedere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violenţă, ameninţare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a străinului, infracţiuni prevăzute de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C. pen. belgian, art. 380 & 1,1° &3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3 din Legea străinilor din 15 decembrie 1980, faptele sale constând în recrutarea în perioada iunie - noiembrie 2003 a mai multor fete din România pentru a lucra ca prostituate în baruri din Belgia, între care şi martora B.M., unul din coinculpaţi fiind patronul barului de noapte „S.N."; D.C.R.F., indicat de partea vătămată ca fiind patronul primului bar în care a lucrat ca prostituată. Din declaraţiile părţilor vătămate, redate pe larg în hotărârea de condamnare, rezultă că modalitatea de recrutare a fost aceeaşi ca şi în cazul părţii vătămate C. (fostă O.) L.E., respectiv inculpatul se ocupa de plata transportului, găzduire şi plasarea în baruri. Implicarea inculpatului în reţeaua de trafic de persoane a fost dovedită prin declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu interceptări telefonice şi declaraţiile coinculpaţilor.
Infracţiunea a fost comisă de inculpat cu intenţie directă, acesta ocupându-se de aducerea părţii vătămate în Belgia pentru a o plasa în barul menţionat în vederea practicării prostituţiei, la fel cum a procedat şi cu alte persoane, şi tot el s-a ocupat şi de transferul părţii vătămate cetăţeanului albanez, astfel cum s-a arătat. Faptul că aceasta a fost intenţia inculpatului de la început rezultă şi din afirmaţia făcută de el către martorul C.D. în momentul în care a întrebat ce caută în apartamentul său C. (fostă O.) L.E. şi B.M. acesta spunând că le-a adus T.V. pentru „ a le duce la produs"; (declaraţia martorului), ambele fiind duse la baruri să se prostitueze. Acelaşi martor a declarat că banii rezultaţi din activităţile desfăşurate de partea vătămată au fost însuşiţi de inculpat, partea vătămată neavând bani. De reţinut este şi faptul că partea vătămată era minoră, plecată pentru prima dată în străinătate, nu cunoştea oraşul în care se afla, deci cu greu putea să-şi găsească de lucru, datora inculpatului bani, prin urmare depindea de „ajutorul"; oferit de acesta. Faptul că nu s-a dovedit ce sume de bani a obţinut inculpatul pentru recrutarea şi plasarea părţii vătămate nu poate duce la concluzia nevinovăţiei acestuia, mai ales că legea nu cere ca acest scop special să fie realizat. Trebuie avut în vedere că inculpatul era implicat într-un grup organizat specializat în traficul de persoane în vederea practicării prostituţiei, unde fiecare avea rolul său, partea vătămată aflând de la alte persoane că a fost vândută de inculpat, fiind dificil de acceptat că această activitate era realizată de inculpat în lipsa unui beneficiu.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârşite, persoana inculpatului, care are antecedente penale şi nu a recunoscut comiterea faptei.
În consecinţă, instanţa a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul a săvârşit pe lângă infracţiunea reţinută în sarcina sa prin prezenta hotărâre şi infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluţia nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Suceava înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Aşadar, instanţa de fond a constatat că infracţiunea de trafic de minori este concurentă cu infracţiunile pentru săvârşirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluţia nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Suceava şi a făcut aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., respectiv a contopit pedepsele cu închisoarea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale aplicate prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia, în cuantum de 25.000 de euro.
Deşi inculpatul, prin apărător, a susţinut că fapta de care inculpatul este învinuit este un act material al unei infracţiuni continuate, pentru care a fost condamnat în Belgia, de observat este faptul că deşi faptele sunt similare, inculpatul nu a fost condamnat în Belgia pentru infracţiunea de trafic de minori ci pentru mai multe infracţiuni în legătură cu exploatarea prostituatelor. Or, pentru a exista infracţiunea continuată acţiunile inculpatului trebuie să prezinte fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. De remarcat este şi faptul că Legea nr. 678/2001 reglementează distinct infracţiunea de trafic de persoane şi infracţiunea de trafic de minori, or nu toate părţile vătămate la care se referă Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Belgia erau minore. În plus instanţa belgiană l-a condamnat pe inculpat şi pentru infracţiunea de acces la teritoriu, şedere, îndepărtarea străinilor, contribuţie la permisiunea de intrare sau şedere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violenţă, ameninţare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situaţia deosebit de vulnerabilă a străinului, fără a stabili pentru fiecare infracţiune o pedeapsă distinctă.
Instanţa belgiană a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani plus o pedeapsă cu amenda penală, stabilind ca modalitate de executare o combinaţie între două moduri de executare a pedepsei închisorii reglementate şi în dreptul penal român respectiv executare efectivă în regim penitenciar şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Instanţa a apreciat că principiul non bis idem nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba de aceeaşi faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa belgiană ci de fapte similare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a scăzut din pedeapsa aplicată partea din pedeapsă executată de inculpat în regim de detenţie de la 22 septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007.
În temeiul principiului disponibilităţii a luat act că partea vătămată C. (fostă O.) L.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat apel inculpatul O.S. solicitând desfiinţarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, achitarea întrucât probele administrate nu dovedesc vinovăţia sa.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 59 din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul O.S. şi, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziţia de constatare a infracţiunii deduse judecăţii ca fiind concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală din 18 aprilie 2006 a Tribunalului de Primă Instanţă din jurisdicţia Kortrijk Belgia, aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
Inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. c) - d) C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 863 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă că probele administrate în cauză dovedesc, pe deplin vinovăţia inculpatului, astfel că sub acest aspect criticile formulate nu sunt întemeiate.
De asemenea, nici susţinerea inculpatului în sensul că a fost condamnat de două ori pentru aceeaşi faptă nu este fondată întrucât hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare belgiene nu o include şi pe partea vătămată O.L.E.
Totodată, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a se constata că fapta dedusă judecăţii constituie doar un act material al infracţiunii pentru care a fost condamnat definitiv prin hotărârea instanţei belgiene.
Reţine instanţa de apel că nu se poate proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., direct în faţa instanţei de control judiciar, inculpatul având la dispoziţie în acest sens, posibilitatea formulării unei cereri separate în condiţiile prevăzute de art. 449 alin. (1) C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei se reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., astfel că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul O.S.
În motivele scrise de recurs parchetul critică greşita înlăturare a dispoziţiei de constatare a infracţiunii deduse judecăţii ca fiind concurente cu infracţiunile săvârşite de acelaşi inculpat condamnat de Tribunalul de Primă Instanţă Kortijk - Belgia, prin Sentinţa din 18 aprilie 2006.
Acest motiv de recurs nu a mai fost susţinut ulterior de procuror, singura critică adusă fiind aceea a netemeiniciei deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Sub acest aspect s-a solicitat executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
Recurentul inculpat O.S. a criticat hotărârile pronunţate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului întrucât probele administrate nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăţia sa.
A solicitat, de asemenea, deducerea perioadei arestului preventiv.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivul de recurs prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel este corectă, fiind fundamentată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Rezultă astfel că, inculpatul O.S., în vara anului 2003 a promis mai multor persoane, cu domiciliul pe raza judeţului Suceava, locuri de muncă în Belgia.
Întrucât inculpatul locuieşte de mai mulţi ani în oraşul Bruxelles - Belgia le-a promis părţilor vătămate minore B.M. şi O.L. că le va asigura, inclusiv transportul şi că vor munci în condiţii decente.
După ce inculpatul a dus victimele minore în Belgia le-a plasat într-un bar aparţinând unui cetăţean belgian, acestea fiind obligate să practice prostituţia până în momentul în care patronul a aflat că sunt minore. Victima O.L.E. a fost vândută unui proxenet albanez care a obligat-o să practice în continuare prostituţia într-un bordel din oraşul Kohn-Aachen din Germania.
Victima B.M. a revenit în România pentru a-şi reînoi viza de şedere şi s-a reîntors în Belgia, după care inculpatul a dus-o din nou, în acelaşi bar unde a practicat prostituţia. La data de 19 octombrie 2003, cu ocazia unei razii efectuate de poliţia belgiană, minora a fost reţinută şi trimisă în România.
Cele două părţi vătămate obţineau sume cuprinse între 100 şi 400 euro de la fiecare persoană cu care întreţineau relaţii sexuale, primind doar suma de 25 euro, restul fiind însuşit de inculpatul O.S.
Din declaraţia martorului T.V. - care efectua curse în Belgia - rezultă că în cursul anului 2003 l-a cunoscut pe inculpatul O.S. care i-a cerut să transporte băieţi şi fete la Bruxelles, plata transportului fiind făcută integral de inculpat.
În luna iunie 2003, acelaşi inculpat, l-a rugat pe martor să meargă la Serviciul Paşapoarte din municipiul Suceava cu două fete pentru a le ajuta să obţină paşaportul după care să le transporte în Belgia, plata fiind făcută integral de inculpat. Cele două fete erau părţile vătămate B.M. şi O.L., acelaşi martor transportându-le ulterior, la solicitarea inculpatului, în Belgia.
Martorul C.D. confirmă faptul că victimele au fost aduse în apartamentul său şi după aceea predate patronului unui bar de noapte de către inculpatul O.S.
Coroborând declaraţiile martorilor cu declaraţiile părţilor vătămate, cu procesele-verbale încheiate de organele de poliţie privind situaţia românilor returnaţi în România dar şi cu celelalte probe administrate în cauză, Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatului este dovedită astfel încât, critica sa privind achitarea nu poate fi însuşită.
Prin Sentinţa din 18 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Jurisdicţia Kortrijk, Provincia Flandra de Vest, s-a dispus condamnarea inculpatului O.S. la pedeapsa de 4 ani cu suspendare pe o durată de 5 ani, cu excepţia a 2 ani care sunt efectivi şi la o amendă efectivă de 25.000 euro, partea vătămată fiind O.L.E.
Relativ la această condamnare, inculpatul are posibilitatea, după rămânerea definitivă a hotărârii, să formuleze o cerere de contopire întemeiată pe dispoziţiile art. 449 alin. (1) C. proc. pen., neputându-se dispune contopirea numai în apelul inculpatului în condiţiile în care instanţa de fond nu a dispus, în prealabil, aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen. În cadrul cererii de contopire se va proceda şi la deducerea perioadei executate.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a evaluat în mod corespunzător modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, aplicând ca şi modalitate de executare prevederile art. 861 C. pen.
După comiterea faptei, inculpatul a avut un comportament corespunzător câştigându-şi existenţa prin activităţi efectuate în condiţii de legalitate pe teritoriul belgian.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul O.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă C. (fostă O.) L.E., în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2318/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3171/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
