ICCJ. Decizia nr. 2663/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2663/2010
Dosar nr. 798/121/2009
Şedinţa publică din 6 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 octombrie 2008, numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene şi arestat la cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat european de arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fii. 36-37, 51 d.p.i.).
Ulterior, la data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităţilor din România şi încarcerat în aceeaşi zi (fii. 51 d.p.i.).
După încarcerarea în vederea executării pedepsei închisorii, la data de 09 februarie 2009, condamnatul M.D. a formulat o cerere de rejudecate, întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. susţinând că „pedeapsa de 15 ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" şi de asemenea, că „în apărarea mea pot aduce dovezi concrete şi în primul rând acte legalizate ce pot dovedi nevinovăţia mea" (fii. 1, cerere de rejuclecare).
Prin încheierea din 25 iunie 2009, Tribunalul Galaţi a constatat îndeplinite, în principiu, cerinţele legale pentru cererea de rejudecare formulată de condamnat.
În final, nefiind formulate alte cereri (încheierea din data de 3 noiembrie 2009), Tribunalul Galaţi, secţia penală, după trecerea la dezbateri, prin sentinţa penală nr. 477 din 9 noiembrie 2009, a respins pe fond cererea de rejudecare formulată de condamnatul M.D.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:
Prin cererea de rejudecare a cauzei penale având număr Dosar nr. 5217/121/2006 la Tribunalul Galaţi, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 202 din 18 aprilie 2007, condamnatul M.D. a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, deoarece nu s-a sustras urmăririi penale, şi că poate aduce dovezi concrete referitoare la nevinovăţia sa.
S-a constatat că numitul M.D. a fost judecat şi condamnat în lipsă în dosarul iniţial şi că a fost arestat în Italia în vederea predării către România, la data de 30 octombrie 2008, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 251/2007 emis de Tribunalul Galaţi, precum şi în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 6685/2006 emis de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti (f. 51 Dosar nr. 798/121/2009 al Tribunalului Galaţi).
În rejudecare au fost reaudiaţi o serie de martori solicitaţi de apărătorul condamnatului, respectiv J.C., D.R., S.l.E.A. şi C.M. Având în vedere imposibilitatea localizării şi audierii martorului S. (fost L.) C. - pentru localizarea căruia instanţa a făcut demersuri efective şi rezonabile, toate rămase fără rezultat - după punerea în discuţie şi cu acordul apărării s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. (încheiere clin 3 noiembrie 2009).
De asemenea, condamnatul a fost audiat (fii. 173), acesta arătând, printre altele, că în luna martie 2003 a preluat SC A. SRL Galaţi de la foştii proprietari pentru a începe o afacere având ca obiect comerţ, împreună cu C.T. şi cu alte persoane, pe care nu le ştie cu numele adevărate. Persoanele care l-au îndrumat să intre în afacere i-au spus că se ocupă ele de tot, iar el a scos din contul firmei bani de mai multe ori, bani pe care i-a dat celor două persoane. Condamnatul a precizat că a semnat şi nişte bilete la ordin şi CEC-uri în alb la îndemnul celor două persoane care se ocupau de afacere, (f. 173). Condamnatul a depus memorii şi alte înscrisuri în susţinerea cererii de rejudecare.
În urma analizării şi coroborării tuturor probelor administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că cererea de rejudecare este nefondată pentru următoarele motive:
În mod corect, a apreciat prima instanţă, prin sentinţa penală nr. 202 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 08 mai 2007, s-a stabilit vinovăţia condamnatului M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) (fapte din perioada mai-iunie 2003), acesta urmând să execute, în final, pedeapsa de 15 ani închisoare.
Conform sentinţei, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada mai-iunie 2003, în calitate de administrator la SC A. SRL Galaţi, a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii legali ai 8 societăţi comerciale din ţară, cu prilejul achiziţionării de marfă, prin emiterea de file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă totală de 330.022,20 RON.
În opinia instanţei de rejudecare, faptele şi vinovăţia inculpatului M.D. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor S.E.A., C.C.P., K.K., L.H., B.P., F.M., M.A., U.V., S.G., G.N., S.C., V.D., M.G., B.M.C., K.A., G.C., R.G., P.R., N.I., B.P., B.M.B., Z.R.A., B.I., D.R., C.M., P.E., L.C., J.C., procese-verbale de intrare şi ieşire a mărfurilor din custodie, diverse înscrisuri contabile, declaraţia condamnatului din faza de rejudecare care conduce şi ea într-o anumită măsură la stabilirea vinovăţiei sale.
Instanţa de rejudecare a reţinut că situaţia de fapt se prezintă în felul următor:
Martorul B.I. şi numiţii V.M. şi N.M.V. au înfiinţat SC A. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi.
La data de 05 martie 2003 martorul B.I. şi numiţii V.M. şi N.M.V. s-au retras din societate şi au cedat părţile sociale condamnatului M.D. La aceeaşi dată, condamnatul a fost numit în funcţia de administrator, iar sediul societăţii s-a schimbat în Galaţi (deci martor, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; act adiţional, f. 236-237)
La data de 17 martie 2003, între condamnatul M.D. şi martorul B.I. s-a încheiat un proces-verbal de predare primire a actelor SC A. SRL Galaţi, proces-verbal din care rezultă că condamnatul a intrat în posesia actelor contabile şi, în special, a carnetului file CEC B.C.R., carnetului file CEC R. şi a ştampilelor (deci. martori, f. 228-232; p.v. rec. f. 233; planşa foto, f.235; acte aderare societate, f. 236-241)
Modificările au fost înregistrate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, la data de 12 martie 2003 (acte ORC, f. 242-264).
Din declaraţia martorului B.I. rezultă că pentru vânzarea societăţii a dat un anunţ în ziarul local, fiind contactat de un tânăr care s-a recomandat a fi M.D. Martorul a precizat că a făcut cunoscut condamnatului că societatea are datorii, dar această împrejurare nu a contat pentru condamnat. Ca atare, s-a procedat la întocmirea actelor necesare cesionării şi la predarea către condamnat a actelor societăţii. Fiindu-i prezentată martorului B.I. o planşă fotografică, acesta l-a recunoscut fără ezitare pe condamnatul M.D. ca fiind cel care a preluat SC A. SRL Galaţi, (deci. mart. f. 228-232; p.v.rec. f. 233; planşa foto, f. 235)
De precizat că înaintea cesionării, la data ele 27 februarie 2003, condamnatul M.D. a închiriat de la numita O.M. apartamentul situat în Galaţi, pe o durată de 1 an. în contractul de închiriere, înregistrat la Administraţia Financiară Galaţi sub nr. 4982 din 27 februarie 2003, se face menţiunea faptului că apartamentul urma să fie folosit ca sediu de firmă (contract, f. 264, 270-280).
Audiat fiind, martorul Darie Radu, împuternicit din partea proprietarului apartamentului, a precizat că în faza iniţială, pentru închirierea apartamentului a fost abordat de doi bărbaţi, din care unul dintre ei s-a recomandat a fi administrator la SC A. SRL Galaţi. Ulterior, în scopul fixării unei date la care să se înmâneze cheile, martorul D.R. s-a întâlnit cu aceeaşi persoană care s-a recomandat administrator la SC A. SRL Galaţi, ocazie cu care aceasta i-a dat o copie a cărţii de identitate şi numărul de telefon. Cu această ocazie, martorul D.R. a aflat că persoana în cauză se numeşte M.D. şi, ulterior, l-a recunoscut pe planşa fotografică pe condamnat. De asemenea, martorul a mai precizat că nu cunoaşte care a fost sensul închirierii, în condiţiile în care condamnatul nu s-a mai prezentat să ridice cheile apartamentului (deci. mart. f. 265-270).
Este cert faptul că închirierea apartamentului de către condamnatul M.D. s-a făcut formal, numai şi numai pentru a putea intra în legalitate în ceea ce priveşte firma SC A. SRL Galaţi.
Pentru desfăşurarea viitoarelor relaţii contractuale care vizau, de altfel, prejudicierea unor societăţi comerciale, condamnatul M.D. a deschis cont la M. SA - Sucursala Galaţi de unde a şi ridicat un carnet file CEC barat. De asemenea, a lăsat la unitatea bancară specimen de semnătură, (acte M., f. 290-292; extrase cont, f. 293-308).
Din adresa B.N.R. rezultă că SC A. SRL Galaţi a avut 19 incidente de plată: 16 cu file CEC şi 3 cu bilete la ordin, toate transmise de M. SA - Sucursala Galaţi. Firma a fost declarată în CIP pe perioada 13 iunie 2003 - 02 iulie 2004. Intrarea în interdicţie bancară s-a produs datorită lipsei totale de disponibil în cont (acte B.N.R., f. 281-289).
De remarcat faptul că, deşi oficial firma SC A. SRL Galaţi figura cu sediul în Galaţi, la începutul lunii mai 2003, condamnatul M.D. a abordat-o pe martora C.M. în scopul închirierii apartamentului acesteia din Galaţi. Condamnatul s-a recomandat a fi administrator la SC A. SRL Galaţi, a venit însoţit de un alt bărbat şi a precizat că doreşte să locuiască în apartament când se află în Galaţi. Condamnatul M.D. ar mai fi precizat că activitatea pe care o desfăşoară presupune numeroase deplasări în ţară. Contractul de închiriere a fost încheiat la data de 08 mai 2003, pe o durată de 1 an (înregistrat la Administraţia Financiară sub nr. 1147 din 08 mai 2003).
Cu aceeaşi ocazie, condamnatul a instalat la apartament postul telefonic (cerere instalare telefon, f. 309, deci. martor f. 310-312; contract - f. 315).
La data de 11 iulie 2003, în prezenţa martorului S.E.A., martora C.M. l-a recunoscut de pe planşa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a recomandat administrator la SC A. SRL Galaţi şi care a încheiat contractul de închiriere, (p.v.rec. f. 313; deci. mart. f. 314)
De asemenea, la data de 15 mai 2003, condamnatul M.D. a încheiat contractul de închiriere nr. 372 cu SC C. SA Galaţi, având ca obiect închirierea spaţiu depozit, pe o perioadă de 8 luni, începând cu 15 mai 2003. Martora P.E., funcţionar administrativ la SC C. SA Galaţi, a precizat că, pe perioada închirierii spaţiului, nu s-a desfăşurat activitate. De asemenea martora l-a recunoscut şi indicat pe planşa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind cel care s-a recomandat administrator la SC A. SRL Galaţi şi cu care a încheiat contractul de închiriere a spaţiului, (deci. mart. f. 323-324; p.v. rec. f. 325; contr. închiriere, f. 326; p.v. f. 328-329)
Condiţiile fiind astfel create, în perioada mai-iunie 2003, condamnatul M.D., a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale. Astfel:
1. La data de 06 iunie 2003, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul S.E.A. (reprezentant legal al părţii vătămate SC L.T. SRL Bucureşti) şi s-a arătat interesat în a achiziţiona aparate de aer condiţionat. Condamnatul şi-a declinat numele şi calitatea la SC A. SRL Galaţi şi a precizat că firma pe care o administrează este angrenată în amenajarea unui holding româno-american în zona S. Cu aceeaşi ocazie, cei doi au stabilit ca plata să se facă cu bilete la ordin, scadente în 14 zile de la livrare. Condamnatul a insistat ca livrarea mărfii să se facă în aceeaşi zi şi a trimis prin fax certificatul de înmatriculare al SC A. SRL Galaţi şi o comandă. Au mai stabilit să ţină legătura telefonic pentru stabilirea întâlnirii cu delegatul SC A. SRL Galaţi, (plângere, f. 3-6; deci. martor, f. 26-32; comandă şi certificat înregistrare, f. 13-14)
Prin fax, martorul S.E.A. a trimis la SC A. SRL Galaţi factura din 06 iunie 2003 cu valoarea de 662.559.937 ROL. Pe factură s-a făcut menţiunea că plata se face în 14 zile de la facturare. Condamnatul M.D. a confirmat primirea facturii şi a fost de acord ca plata acesteia să se facă cu două bilete la ordin. Cu ocazia aceleiaşi convorbiri, condamnatul a trimis martorului numele delegatului respectiv D.M. Acesta s-a prezentat pentru ridicarea mărfii şi a lăsat 2 bilete la ordin unul cu suma de 331.000.000 lei şi celălalt 331.559.937 lei, primul scadent la 16 iunie 2003 şi al doilea la 20 iunie 2003. Ambele bilete la ordin erau deja ştampilate şi semnate, toate rubricile, cu excepţia sumei, societăţii beneficiare şi a scopului plăţii, fiind dactilografiate. Rubricile care nu erau completate prin dactilografiere, au fost completate de angajaţii părţii vătămate. Pe tot parcursul preluării mărfii, numitul D.M. purta convorbiri telefonice cu condamnatul M.D. (facturi, f. 15-16; instrumente de plată f. 17, 20, 23; deci. martori f. 26-34)
La data de 13 iunie 2006, până să devină scadente cele 2 bilete la ordin, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul S.E. căruia i-a făcut cunoscut că ar mai dori să achiziţioneze câteva televizoare color. În aceste condiţii s-a emis factura din 13 iunie 2005 în valoare de 238.855.298 lei. Ridicarea televizoarelor s-a făcut tot de către numitul D.M. care a lăsat pentru plată un bilet la ordin scadent la 23 iunie 2003, bilet la ordin completat în aceleaşi condiţii ca şi primele două bilete la ordin (deci. martori, f. 26-34).
Introduse fiind la plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont. în mod evident, reprezentanţii legali ai părţii vătămate nu au mai reuşit să-l contacteze pe condamnatul M.D. sau pe numitul D.M. (acte refuz bancar, f. 18-19, 21-22, 24-25).
Dată fiind modalitatea în care s-a activat pe SC A. SRL Galaţi, nu s-a reuşit identificarea cumpărătorilor mărfii ridicate de la partea vătămată.
Partea vătămată SC L.T. SRL Bucureşti a precizat că se constituie pane civilă în procesul penal cu suma de 90.141,52 RON (adresă fila 6).
2. În luna mai 2003, numitul R.M. l-a contactat telefonic pe M.V. - director marketing la partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe. Numitul R.M. s-a prezentat ca fiind reprezentantul firmei SC A. SRL Galaţi şi s-a arătat interesat în a achiziţiona produsele pe care le promova partea vătămată, (plângere f. 35-38; deci, f. 69-70).
Ulterior, reprezentanţii legali ai părţii vătămate au trimis prin fax către SC A. SRL Galaţi detaliile tehnice ale membranelor hidroizolante I. iar în ofertă s-a consemnat că plata urma să se efectueze în termen de 30 de zile, prin garantare cu filă CEC. Pentru materializarea relaţiei comerciale, s-a solicitat numitului R.M. să trimită prin fax o comandă certă, urmând ca ulterior să se încheie şi contractul de vânzare-cumpărare (ofertă, f. 53; certificat înregistrare, f. 60, comandă f. 67-68).
În continuare s-a procedat la întocmirea contractului de vânzare cumpărare nr. 339/20 mai 2003 unde a fost trecut ca şi reprezentant al SC A. SRL Galaţi, condamnatul M.D. - director general. în conformitate cu clauzele contractuale, plata urma să se efectueze cu file CEC ce se vor preda la recepţia mărfii, cu termenele scadente 23 iunie 2003, 30 iunie 2003, 14 iulie 2003 (contract de vânzare cumpărare, f. 55-58; deci. martori, f. 69-80).
Contractul astfel semnat de reprezentanţii legali ai părţii vătămate, a fost transmis cu adresa de însoţire din 20 mai 2003 la SC A. SRL Galaţi şi de asemenea, a fost transmis şi prin fax. Contractul a fost semnat de partea vătămată şi de martorul K.K., ca şi director executiv. Din partea SC A. SRL Galaţi, la rubrica „director general" a semnat condamnatul M.D., la rubrica „director economic"-semnătură indescifrabilă iar la rubrica „oficiul juridic" - av. C.M. şi semnătură indescifrabilă (contract vânzare cumpărare, f. 55-58).
În baza facturilor din 06 iunie 2003 s-au livrat către SC A. SRL Galaţi, membrane hidroizolatii I. în valoare totală de 519.716.973 ROL. Pe factură s-a făcut menţiunea plăţii cu filă CEC în termen de 30 de zile şi ca şi delegat a fost trecut martorul L.H. - conducător auto pe autovehiculul (factură file 39, 45, fila CEC f. 46; deci. martori f. 81-84).
Martorul L.H. a supravegheat livrarea, contactându-l în acest sens pe un anume C., la indicaţia numitului R.M. Marfa a fost descărcată la depozitul SC R.T.C. SRL Galaţi. Tot aici delegatul C. a dat martorului L.H. fila CEC, semnată şi ştampilată. Delegatul C. a completat restul rubricilor. Cu aceeaşi ocazie, martorul L.H. a intrat în posesia contractului semnat de reprezentanţii legali ai SC A. SRL Galaţi (în original).
Introdusă fiind la plată, la data de 07 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentm lipsă totală disponibil în cont şi filă CEC retrasă din circulaţie (fila CEC f. 46; acte refuz bancar, f. 47-51).
Ulterior, reprezentanţii legali ai părţii vătămate nu au mai putut lua legătura cu nici unul dintre angajaţii SC A. SRL Galaţi.
Partea vătămată SC I. SA Sf. Gheorghe se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 519.716.973 ROL (plângere f. 35-38).
3. La începutul lunii iunie 2003, condamnatul M.D. a sunat la partea vătămată SC T.S.I. SRL Iaşi, unde a discutat cu martora F. (fostă G.) M. (economist).
Condamnatul s-a arătat interesat în a achiziţiona o cantitate de oţel cu plata prin filă CEC la termen. Martora a adus la cunoştinţa administratorului-martor B.P. intenţia condamnatului. Martorul B.P. a fost de acord cu livrarea şi, ca atare, 12 iunie 2003, condamnatul M.D. s-a prezentat la sediul părţii vătămate (plângere, f. 85-86; deci. martor, f. 91 -92).
Martora F.M. a întocmit factura cu valoarea de 245.267.889 ROL (20.914 kg oţel beton O 16 mm). Pe factură s-a făcut menţiunea că plata se face cu filă CEC şi datele de stare civilă ale condamnatului (M.D.). Marfa a fost încărcată în autovehicul. Condamnatul a emis pentru plată fila CEC cu termen la 13 iunie 2003, filă CEC pe care a semnat-o şi ştampilat-o în prezenţa martorei (factură fila 87, fila CEC f. 88; deci. martor f. 91-95).
Martora F.M. l-a recunoscut pe planşa fotografică pe condamnatul M.D. ca fiind una şi aceeaşi persoană cu reprezentantul SC A. SRL Galaţi (deci. martoră, f. 93-95).
Introdusă fiind la plată, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară (acte refuz, f. 89-90).
Din momentul refuzului condamnatul nu a mai putut fi contactat.
Partea vătămată SC T.S.I. SRL Iaşi se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 245.267.889 lei (plângere, f. 85-86).
4. În luna iunie 2003, numitul R.M. a contactat-o telefonic pe martora M.A. - manager la partea vătămată SC H.F. SRL Iaşi cu punct de lucru în mun. Bucureşti. Numitul a precizat că sună din partea administratorului SC A. SRL Galaţi, condamnatul M.D. care s-a arătat interesat în a achiziţiona produsele părţii vătămate. Cu aceeaşi ocazie s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC urmând ca pentru ridicarea mărfurilor să se prezinte un delegat al SC A. SRL Galaţi (plângere, f. 96, 99; deci. martor, f. 108-113)
La sediul părţii vătămate, prin fax, SC A. SRL Galaţi a transmis o comandă pentru diverse sortimente de produse. La data de 5 iunie 2003 L.C. s-a prezentat în vederea ridicării de marfă. Cu această ocazie s-a întocmit factura din 5 iunie 2003, cu valoarea de 288.883.210 ROL. Pe factură s-a făcut menţiunea că marfa se achită cu filă CEC scadentă la 16 iunie 2003. L.C. a înmânat fila CEC reprezentanţilor legali ai părţii vătămate însă fila CEC era deja semnată şi ştampilată de condamnatul M.D. (factură, f. 106, listaj, f. 107; acte bancă, f. 101; deci. martori, f. 108-212)
La data de 09 iunie 2003, L.C. s-a prezentat din nou în vederea ridicării de marfă, după ce, în prealabil numitul R.M. a purtat discuţii telefonice cu reprezentanţii legali ai părţii vătămate.
S-a întocmit factura din 9 iunie 2003, cu valoarea de 95.790.240 lei. Pentm plată făptuitoml L.C. a înmânat fila CEC scadentă la 16 iunie 2003 (factură fila 105; acte refuz, f. 100, 102).
Împrejurările mai sus menţionate au fost confirmate de către martorii U.V. şi S.G., salariaţi la partea vătămată, (deci. martori f. 108-121).
Introduse fiind la termen, la plată filele CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară. în mod evident, nici unul dintre reprezentanţii SC A. SRL Galaţi nu au mai putut fi găsiţi, după ridicarea mărfurilor (acte refuz, f. 100-103).
Partea vătămată SC HG SRL Iaşi a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 384.673.450 ROL, (adrese, f. 97-98).
5. În luna mai 2005, condamnatul M.D. l-a contactat telefonic pe martorul G.N., director general la partea vătămată SC O.L. SRL Bucureşti şi s-a arătat interesat în a achiziţiona produse de feronerie şi case de bani. în acest sens, condamnatul a solicitat să i se transmită prin fax o ofertă de preţuri. După ce a primit oferta, condamnatul M.D. l-a sunat din nou pe martorul G.N. şi i-a făcut cunoscut că va trimite un delegat pentru ridicarea mărfii solicitate. Telefonic cei doi au stabilit ca plata să se facă cu filă CEC, scadentă în 15 zile de la ridicarea mărfii, (plângere f. 122-124; acte societate, f. 125-132; deci. mart. f. 138-140).
Ca atare, la data de 30 mai 2003, martorul L.C. s-a prezentat la sediul părţii vătămate. S-a întocmit factura din 30 mai 2003, cu valoarea de 35.209.125 lei. Martorul L.C. a semnat de primire pe factură şi a lăsat martorului G.N. o filă CEC deja semnată şi ştampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate ulterior de reprezentanţii legali ai părţii vătămate, (copie fila CEC f.133, factură fila 135; deci. martori f. 138-140,142-143).
Împrejurările mai sus menţionate au fost confirmate şi de către martora S.C. (administrator la partea vătămată SC O.L. SRL Bucureşti), (deci. martor f. 142-143)
Marfa a fost transportată cu auto şi dusă la depozitul SC R.T.C. SRL Galaţi.
La termenul scadent 18 iunie 2003, fila CEC a fost introdusă la plată şi refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont şi client aflat în interdicţie bancară, (acte refuz bancar, f. 134)
În mod evident condamnatul M.D. nu a mai putut fi contactat telefonic.
Cu toate diligentele depuse nu s-a reuşit identificarea beneficiarilor mărfii achiziţionate de învinuit de la partea vătămată.
Partea vătămată SC O.L. SRL Bucureşti se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 35.209.125 ROL (plângere f. 122-123).
6. În luna mai 2003, martora N.C.D. (reprezentant comercial la partea vătămată SC D.R. SA Ploieşti a fost contactată telefonic de „inginerul R." care s-a recomandat şef Serviciu Aprovizionare la SC A. SRL Galaţi şi care s-a arătat interesat să achiziţioneze folii speciale pentru acoperiş. La data de 15 mai 2003, martora N.C.D. a transmis, prin fax, către SC A. SRL Galaţi o ofertă de preţuri şi condiţiile de plată, (oferte, f. 146-147; comandă f. 148; deci. martor f. 160-161, 166).
La data de 19 mai 2003, prin fax, SC A. SRL Galaţi reprezentată de condamnatul M.D., a trimis o comandă pentru diverse produse. Comanda era semnată la rubrica „Director General" de condamnatul M.D. (comandă, f. 148).
După terminarea comenzii, la data de 04 iunie 2003, „ing. R." a sunat-o din nou pe martora N.C.D. căreia i-a solicitat să-i transmită prin fax o factură proformă pentru a putea pregăti fila CEC scadentă în 20 zile (factura, f. 150; deci. martor, f. 160-161, 166)
S-a transmis prin fax factura proformă cu valoarea de 57.427.020 lei pe care s-a consemnat obligaţia SC A. SRL Galaţi de a prezenta la livrare o filă CEC scadentă la data de 25 iunie 2003.
Ca atare, la data de 05 iunie 2003, martorul L.C. s-a prezentat la depozitul părţii vătămate, unde martorul M.G. a întocmit factura în valoare de 54.427.020 lei şi avizul de însoţire marfă, pe auto. Cu acea ocazie, martorul L.C. a lăsat martorelor B.M.C. şi G.C., fila CEC, semnată şi ştampilată, restul rubricatiilor urmând să fie completate de reprezentanţii legali ai părţii vătămate, (factură, f. 153; aviz fila 154; fila CEC f. 155; deci. mart. f. 160-168)
De precizat că martora V.D. (fostă N.C.) în discuţiile purtate cu „ing. R." acesta a precizat că sună din partea administratorului M.D. De asemenea martora a trimis prin poştă, la data de 21 mai 2003, contractul de livrare din 21 mai 2003, acesta revenind tot prin poştă, semnat la rubrica „cumpărător" de „inginer M.D." (contract, f. 149).
Marfa a fost dusă de martorul L.C. la depozitul SC R.T.C. SRL Galaţi. Cu toate diligentele depuse nu s-a reuşit identificarea beneficiarilor mărfii.
Introdusă fiind la plată la data de 01 iulie 2003, fila CEC a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară şi filă CEC retrasă din circulaţie. Din acest moment nici unul din angajaţii SC A. SRL Galaţi nu au mai putut fi contactaţi, (acte refuz, f. 156-157)
Partea vătămată SC D.R. SRL Ploieşti se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 57.427.020 lei (adresă f. 145).
7. În luna mai 2003, martorul R.G., administrator la partea vătămată SC G.I. SRL Bucureşti, a fost contactat telefonic de „dl J." care a solicitat o ofertă de aparate de aer condiţionat, pentru firma SC A. SRL Galaţi. Oferta a fost transmisă la data de 14 mai 2003. în acelaşi scop, martorul R.G. a purtat convorbiri telefonice şi cu condamnatul M.D., care s-a recomandat director la SC A. SRL Galaţi. Prin fax, SC A. SRL Galaţi a trimis o comandă cu precizarea că în convorbirile telefonice purtate cu J. şi condamnatul M.D. s-a stabilit ca plata să se facă cu filă CEC (plângere, f. 169; ofertă, f. 170-171; deci. mart. f. 177-180).
La data de 09 iunie 2003, martorul L.C. s-a deplasat la sediul părţii vătămat unde s-a întocmit factura cu valoarea de 198.711.000 ROL. Marfa a fost transportată cu auto. Cu aceeaşi ocazie, martorul L.C. a lăsat fila CEC, scadentă la 16 iunie 2003, semnată şi ştampilată. Restul rubricilor urmau să fie completate de reprezentanţii legali ai părţii vătămate, (factură, f. 174, fila CEC f. 175- dec. mart. f. 177-180).
Fila CEC a fost preluată de martora P.R., la termenul scadent, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont şi client aliat în interdicţie bancară, (acte refuz, f. 176)
Marfa a fost transportată la depozitul SC R.T.C. SRL Galaţi şi cu toate diligentele depuse nu s-a reuşit identificarea beneficiarilor mărfii.
Partea vătămată SC G.I. SRL Bucureşti a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 198.711.000 ROL, (plângere, f. 169).
8. În jurul datei de 13 mai 2003, martora N.I. - inginer constructor la partea vătămată SC M.W.E.P. SRL Bucureşti, a fost contactată telefonic de numitul R. care s-a recomandat angajat la SC A. SRL Galaţi şi a solicitat să se transmită către această societate o ofertă de preţ. Oferta de preţ a fost transmisă către nr. de fax. (plângere, f. 186; deci. martor, f. 204-207)
La data de 15 mai 2003, partea vătămată a primit prin fax de la SC A. SRL Galaţi o comandă pentru diverse sortimente de produse. Comanda era semnată la rubrica „director general" de condamnatul M.D. Martora N.l. a comunicat numitului R. că va trebui să se facă, în avans, o plată de 25 % din valoarea totală a mărfii, acesta fiind de acord ca la data de 16 mai 2003 să se trimită o copie a ordinului de plată, (comenzi, f. 197-198, deci. mart. f. 204-207)
Pentru că nu s-a făcut plata avansului, prima comandă a fost anulată iar la data de 21 mai 2003, martora a reluat legătura cu numitul R. În aceeaşi zi, prin fax, contractul de vânzare cumpărare, cu plata pe credit, a fost transmis către SC A. SRL Galaţi şi tot prin fax a fost retransmis către partea vătămată, fiind semnat de condamnatul M.D. (contract file 193-196).
La data de 21 mai 2003 la depozitul părţii vătămate s-a prezentat martorul L.C. însoţit de şoferul Tir-ului. S-a întocmit factura cu valoarea de 359.727.480 lei, martorul L.C. lăsând fila CEC, scadentă la 13 iunie 2003, semnată şi ştampilată deja. Celelalte rubrici au fost completate de reprezentanţii legali ai părţii vătămate, (factură f. 201, fila CEC f. 191).
La data de 24 mai 2003, martorul L.C. a ridicat marfa livrată în baza facturii în valoare de 359.856.000 lei. Martorul a lăsat martorei fila CEC, scadentă la 19 iunie 2003 semnată şi ştampilată. Restul rubricilor au fost completate de reprezentanţii legali ai părţii vătămate. Marfa a fost transportată cu auto. (factura f. 202, fila CEC f. 190)
La data de 05 iunie 2003, martorul L.C. a ridicat din nou marfă, în baza facturii în valoare de 230.217.901 lei. A lăsat martorei fila CEC scadentă la 30 iunie 2003, semnată şi ştampilată de condamnatul M.D. Restul rubricilor au fost scrise de reprezentanţii legali ai părţii vătămate. Marfa a fost transportată cu auto (factura fila 200, fila CEC f. 192).
Fiind introduse la plată, toate cele trei file CEC au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară şi instrumente de plată anulate, (acte refuzuri, f. 181-185; file CEC f. 190-192) Partea vătămată SC M.E.P. SRL Bucureşti se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 957.801.381 lei (adresă f. 188).
Faţă de cele constate, prima instanţă căreia i s-a adresat cererea de rejudecare a apreciat că pedeapsa principală de 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, au fost individualizate în mod corespunzător de instanţa care a judecat iniţial cauza pe fond, având în vedere natura infracţiunii şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la dispoziţiile părţii generale a C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, la împrejurările care agravează răspunderea penală (forma continuată a infracţiunii, starea de recidivă postexecutorie), precum şi la persoana inculpatului.
De asemenea, s-a apreciat că nu se impune reducerea acestor pedepse întrucât nu s-ar mai atinge scopul educativ-preventiv al sancţiunilor.
S-a mai constatat şi că s-a făcut corect aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, faţă de infracţiunile pentru care condamnatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu, sentinţa penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, sporul de 1 an închisoare aplicat în urma contopirii, fiind întemeiat faţă de perseverenţa infracţională a acestuia şi de cuantumul pedepselor care au făcut obiectul contopirii.
De asemenea, ţinând cont de materialul probator administrat, s-a apreciat că au fost stabilite în mod corespunzător prejudiciile cauzate părţilor vătămate/părţi civile, în cauză fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, 999 C. civ. (faptă ilicită, vinovăţie, legătură de cauzalitate, prejudiciu).
În consecinţă, aşa cum s-a menţionat, prin sentinţa penală nr. 477 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Galaţi, secţia penală, a respins ca nefondată cererea de rejudecare a cauzei penale înregistrată sub nr. 5217/121/2006 la Tribunalul Galaţi, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 202/18 aprilie 2007, cerere formulată de condamnatul M.D., fiul lui D. şi E., în prezent deţinut la Penitenciarul Brăila.
Apelul condamnatului a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 59/ A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
S-a apreciat, în primul rând, că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de rejudecare formulată de inculpatul M.D., în condiţiile art. 522 C. proc. pen., deoarece mijloacele de probă administrate până în prezent nu infirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei de condamnare pe care a pronunţat-o Tribunalul Galaţi în primă instanţă, cu ocazia judecării cauzei în fond.
În opinia instanţei de apel, probele administrate după admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu sunt de natură a duce la concluzia că prima instanţă care a pronunţat o soluţie de condamnare împotriva sa ar fi încălcat vreo dispoziţie legală.
De asemenea, s-a apreciat şi că încadrarea juridică este corectă, inculpatul fiind vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de condamnat, instanţa de apel a reţinut, în sinteză, că din probele administrate rezultă că la data ele 05 martie 2005 acesta a preluat de la numiţii B.I., V.M. şi N.M., SC A. SRL, acesta fiind numit, totodată, şi în funcţia de administrator. Ulterior, la data de 17 martie 2003, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a actelor contabile a SC A. SRL, condamnatul intrând în posesia actelor contabile, a carnetului cu file CEC de la B.C.R. - R. şi a ştampilelor societăţii. Din declaraţiile martorului B.I. rezultă că acesta i-a adus la cunoştinţă inculpatului că societatea pe care i-o predă are datorii foarte mari.
Ulterior, M.D. a încheiat cu O.M. un contract de închiriere pentru un apartament ce îi aparţinea acesta, unde figura sediul social al societăţii. Reprezentantul acestei martore, care i-a predat cheile apartamentului, a confirmat împrejurarea că M.D. nu s-a mai prezentat niciodată la acel apartament. Apoi, condamnatul a mai închiriat în mod legal un alt apartament în care a instalat şi o linie telefonică.
Reţine instanţa de apel că motivul pentru care s-au încheiat două contracte de închiriere e următorul: sediul societăţii figura la un apartament, toate comunicările făcându-se acolo, iar în momentul în care cineva mergea să vadă ce se întâmplă, constata că, de fapt, în acel apartament nu locuieşte nimeni, în realitate societatea funcţionând în altă locaţie. Tot din probe rezultă că inculpatul a închiriat şi un spaţiu de depozitare şi şi-a deschis cont la SC M. SA, de unde a ridicat un carnet de file CEC.
În aceste împrejurări, se arată în Decizia atacată, în perioada mai-iunie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC A. SRL, condamnatul a indus şi menţinut în eroare un număr de 8 societăţi comerciale din ţară cu prilejul achiziţionării de marfă prin emiterea de file CEC şi bilete la ordin fără a avea disponibil în cont sau prin retragerea disponibilului care exista deja, cauzând astfel un prejudiciu total de 330.022,20 RON.
De asemenea, s-a reţinut că M.D. a părăsit teritoriul ţării la data de 13 iunie 203, chiar la data intrării în interdicţie bancară a societăţii pe care o administra.
În concluzie, s-a apreciat că motivele pe care condamnatul le-a invocat cu ocazia rejudecării cauzei nu sunt în măsură să conducă la schimbarea situaţiei juridice a acestuia.
Subliniază instanţa de apel că inculpatul M.D. nu şi-a exercitat personal drepturile pe parcursul urmăririi penale întrucât, încă din prima zi când societatea pe care o administra a intrat în incident de plată, a părăsit teritoriul României, aceasta fiind o manifestare de voinţă de care nu se poate prevala (motivat de faptul că s-a sustras de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească), fiind adus în ţară după punerea în executare a mandatului privind pedeapsa aplicată prin hotărârea pronunţată în cauza a cărei rejudecare o cere.
Mai menţionează instanţa de apel că împrejurarea potrivit căreia la comiterea faptei ar fi participat şi alte persoane, că s-ar impune angajarea răspunderii penale şi a acestora, este lipsită de importanţă câtă vreme inculpatul este cel care a pregătit condiţiile privind comiterea infracţiunii, activitatea desfăşurată de el, şi prezentată anterior, fiind comisă de acesta cu bună-ştiinţă. Inculpatul a încercat să ascundă adevăratul sediu în care funcţiona societatea, de acolo a preluat marfa, a distribuit-o într-un termen relativ scurt, astfel încât la momentul la care fila CEC urma să intre la plată, cu consecinţa intrării în interdicţie bancară a societăţii pe care o administra, inculpatul a abandonat societatea şi a plecat din ţară, sustrăgându-se de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească.
Faţă de toate aceste argumente, s-a concluzionat că nu pot fi primite cererile inculpatului de achitare, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., şi de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
De asemenea, s-a apreciat în final şi că pedeapsa iniţială a fost corect individualizată de instanţa care a judecat iniţial cauza în fond. Această instanţă a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, aşa cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, din gradul de pericol social şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii (forma continuată), precum şi de persoana inculpatului care nu era prima încălcare a legii penale, fiind recidivist. S-a considerat că şi sporul de 1 an de zile, aplicat în urma contopirii pedepselor din prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 304/2005 a Judecătoriei Giurgiu şi prin sentinţa penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Vaslui, a fost just stabilit faţă de cuantumul pedepselor care au fost contopite şi faţă de perseverenţa infracţională a inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în „notele scrise" depuse la dosar, şi susţinute cu ocazia dezbaterilor.
La cererea condamnatului, în fond, în apel şi în recurs, acestuia i s-au acordat termene de grefă pentru studierea dosarului şi pregătirea apărării.
Recursul condamnatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
- în cererea introductivă prin care a solicitat rejudecarea, condamnatul a criticat cuantumul pedepsei, aceasta fiind apreciată ca prea aspră (fii. 1 d.p.i);
- cu ocazia dezbaterilor la instanţa de fond, apărarea a solicitat reducerea pedepsei („aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" - fii. 226 d.p.i.), condamnatul personal arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului său" (fii. 226 verso d.p.i);
- în apel, apărarea şi inculpatul personal au susţinut că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în art. 84 din Legea nr. 59/1934 şi, în final, reducerea pedepsei spre minimul special.
Înalta Curte constată că, în esenţă, motivele de recurs sunt aceleaşi ca motivele de apel, în condiţiile în care - în recurs - nu au mai fost cerute ori administrate alte probe noi.
Instanţa de prim control judiciar a examinat toate aceste critici ale condamnatului şi, printr-o motivare amplă, a constatat că sunt neîntemeiate (pag. 12-14 decizie), Înalta Curte însuşindu-şi toate argumentele de fapt, precum şi argumentele juridice, menţionate în partea expozitivă a deciziei atacate, astfel cum au fost expuse anterior, şi apreciind că nu se impune reluarea acestora.
În completarea argumentelor de fapt şi juridice ale instanţei de fond, şi ale instanţei de apel - care au fost deja amplu expuse anterior - Înalta Curte mai adaugă următoarele:
Actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, au fost comise de inculpat în perioada luna mai - prima jumătate a lunii iunie 2003.
Conform actelor şi lucrărilor dosarului, numitul M.D. a solicitat şi a obţinut, la data de 26 mai 2003 (fii. 374 d.u.p.), eliberarea unui paşaport. Ulterior, la data de 13 iunie 2003, chiar în ziua intrării în interdicţie bancară, acesta a părăsit teritoriul României (fii. 395 d.u.p.).
În aceste condiţii, cu toate eforturile organelor judiciare de urmărire penală, nu a fost posibilă localizarea şi asigurarea prezenţei sale (fii. 372 395 dup), situaţia fiind aceeaşi în cursul judecăţii la fond (fil. 31-36, 39-40, 42-45, etc. d.p.i.).
Înalta Curte reţine că în cursul judecăţii la fond, în lipsa inculpatului - care a părăsit teritoriul României, făcând imposibilă localizarea sa în vederea participării la urmărirea penală şi la judecată - inculpatului M.D. i-a fost asigurată apărarea prin avocat care, în condiţiile legii, a participat la judecată, la administrarea în şedinţă publică a probelor, a exercitat drepturile procesuale ale inculpatului conform art. 172 alin. (7) C. proc. pen., a participat la dezbateri şi a pus concluzii cu privire la acuzaţiile aduse acestuia (încheierea de dezbateri din 3 aprilie 2007 - fii. 122 d.p.i. iniţial).
Sub aspectul neparticipării la judecată a acuzatului personal, Înalta Curte mai constată şi că prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009 (JO L 81, 27 martie 2009, pag. 24) de modificare a Deciziilor-cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI şi 2008/947/JAI, au fost definite temeiurile comune care să permită autorităţii de executare să execute Decizia în pofida absenţei persoanei în cauză de la proces, respectându-se pe deplin dreptul persoanei la apărare. Dispoziţiile acestei decizii-cadru stabilesc condiţiile (alternative) în care nu ar trebui refuzată recunoaşterea şi executarea unei decizii pronunţate în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană. Astfel, potrivit acestei decizii-cadru recunoaşterea şi executarea unei decizii care a fost pronunţată în urma unui proces la care persoana în cauză nu a fost prezentă în persoană nu ar trebui refuzate în cazul în care aceasta din urmă a fost citată personal şi, prin urmare, informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată Decizia sau în cazul în care persoana în cauză a primit efectiv, prin alte mijloace, o informare oficială cu privire la data şi locul stabilite pentru respectivul proces, în aşa fel încât s-a determinat fără echivoc faptul că persoana în cauză a avut cunoştinţă de procesul stabilit. în acest context, se înţelege că persoana ar fi trebuit să primească informaţiile respective "în timp util", aceasta însemnând cu suficient de mult timp înainte pentru a-i permite persoanei să participe la proces şi să îşi exercite efectiv dreptul la apărare.
În final, şi cu o mare importanţă pentru modul în care acuzaţii trebuie să înţeleagă obligaţia organelor judiciare referitoare la informare şi la judecarea cauzei „in absentia", în această decizie-cadru se arată că informarea persoanei cu privire la proces ar trebui să fie asigurată de fiecare stat membru în conformitate cu legislaţia naţională proprie, prin aceasta înţelegându-se că statul membru respectiv trebuie să respecte şi cerinţele convenţiei respective. De asemenea, în aceeaşi decizie-cadru se menţionează că în conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O., atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informaţiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenţie deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, şi eforturilor depuse de către persoana în cauză pentru a primi informaţiile ce i-au fost adresate.
La data de 30 octombrie 2008, numitul M.D. a fost depistat pe teritoriul Republicii Italiene şi arestat la cererea organelor judiciare din România în urma unui mandat european de arestare emis pentru executarea unor pedepse cu închisoarea (fil. 36-37,51).
Ulterior, la data de 23 ianuarie 2009, M.D. a fost predat autorităţilor din România şi încarcerat în aceeaşi zi (fii. 51).
Cu ocazia dezbaterilor în recurs, condamnatul M.D. a pretins că ar fi părăsit teritoriul României deoarece ar fi fost ameninţat, şi că în aceşti ani a locuit în diverse oraşe din străinătate.
Conform fişei de cazier (fii. 112 d.p.i., 398 d.u.p.), şi hotărârilor judecătoreşti anexate (fii. 101-103, 177-178, 181-182 d.p.i.), situaţia juridică a numitului M.D. era următoarea:
- condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru furt calificat (sentinţa penală nr. 1109/1991 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti);
- condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru furt calificat în formă continuată (sentinţa penală nr. 1778/1992 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti);
- condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat (sentinţa penală nr. 2999/1999 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti);
- condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru furt calificat (sentinţa penală nr. 838/2000 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti);
- condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru art. 217 C. pen. (sentinţa penală nr. 400/2004 a Judecătoriei Bârlad);
- condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (2), (4) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen. (sentinţa penală nr. 394/2005 a Judecătoriei Giurgiu).
Toate aceste aspecte referitoare la situaţia juridică a numitului M.D., examinate şi avute în vedere de instanţe (pag.8-9 ale sentinţei nr. 202/2007 a Tribunalului Galaţi; pag. 7-8 ale sentinţei nr. 477/2009 a Tribunalului Galaţi), precum şi celelalte date referitoare la faptele şi persoana condamnatului, astfel cum sunt menţionate în hotărârile judecătoreşti atacate, justifică - pe deplin - concluzia primei instanţe, şi ale instanţei de apel, cu privire la legalitatea şi temeinicia individualizării judiciare a pedepsei.
Aşa cum au reţinut ambele instanţe, în rejudecare nu au fost administrate probe care să sugereze, astfel cum a menţionat condamnatul în cererea de rejudecare, elemente de nevinovăţie a acestuia cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
De asemenea, sub aspectul criticii referitoare la încadrarea juridică a faptelor, se constată că în cauză sunt incidente deciziile S.U. ale I.C.C.J. pronunţate în recursurile în interesul Legii având nr. 9/2005 (pct. 1) şi nr. 14/2006.
În final, Înalta Curte mai constată şi că, la dezbateri în primă instanţă cu ocazie rejudecării, apărarea a solicitat „aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special" (pag. 1 a încheierii din 3 noiembrie 2009), condamnatul - în ultimul cuvânt - arătând că „este de acord cu concluziile apărătorului său" (pag. 2 a încheierii din 3 noiembrie2009).
De altfel, constată Înalta Curte, aceste solicitări ale apărării şi inculpatului sunt în acord cu cererea introductivă de rejudecare în care s-a susţinut că „pedeapsa de 15 ani este prea aspră deoarece nu m-am sustras urmăririi penale" (fil. 1, cerere de rejudecare).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) clin C. proc. pen. - va respinge nefondat recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 59/ A din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3172/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2765/2010. Penal. Revocarea măsurii... → |
|---|
