ICCJ. Decizia nr. 3682/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3682/2010

Dosar nr. 589/118/2010

Şedinţa publică din 20 octombrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 222 pronunţată la data de 25 iunie 2010, în Dosarul penal nr. 589/118/2010, Tribunalul Constanţa a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen., respinge cererile de schimbarea încadrării juridice, formulate de inculpaţii M.l.V. şi O.I., prin apărători, ca nefondate.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. (i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea, art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul M.I.V., la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare.In baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 131 din 04 februarie 2009 a Judecătoriei Constanţa, cu executarea în întregime a acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul M.l.V., executând pedeapsa rezultantă de 21 (douăzeci şi unu) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. ce se va executa după executarea pedepsei cu închisoarea.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, cu începere de la data de 4 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., menţine măsura preventive faţă de inculpat.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. (i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., condamnă pe inculpatul O.I., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

Face aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, cu începere de la data de 3 noiembrie 2009, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160^h alin. (3) şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., menţine măsura arestării preventive faţă de inculpat.

În baza art. 261 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul H.C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicateîn cea mai grea dintre acestea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., revocă suspendarea sub supravegherea executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 131 din 04 februarie 2009 a Judecătoriei Constanţa şi dispune executarea alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în final inculpatul va executa 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpata D.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 26¹ alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamna pe aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, în final, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exerciţiul drepturilor văzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 86¹ C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 86² C. pen., fixează termen de încercare de 6 ani (şase), care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata este obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, care este organul desemnat cu supravegherea inculpatei pe durata termenului de încercare; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în cazurile de săvârşire a unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare şi de neîndeplinire cu rea-credinfă a măsurilor de supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială de la inculpatul H.C., a sumei de 300 (trei) sute lei, obţinută de acesta prin valorificarea inelului aparţinând inculpatei D.A.

Constată că inculpata D.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

la act că părţile vătămate M.B., M.D. şi A., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 procedură penală, coroborat cu art. 998, art. 999, art. 1003 şi art. 1000 alin. (2) civil, obligă inculpaţii M.l.V. şi O.I., în solidar inculpatul minor în solidar şi cu partea responsabilă civilmente K.H. către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, la plata de 3202 (trei mii două sute doi) lei reprezentând cheltuieli de spilalizare ocazionate de internarea victimei A.S., în perioada 01 noiembrie - 04 noiembrie 2009.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa, pentru faza de urmărire penală, pentru av. N.A. (600 lei), M.A.S. (600 lei), iar pentru faza de judecată pentru av. R.M. (100 lei), F.E. (300 lei), G.M. (400 lei), şi C.L. (200 lei), se avansează din fondurile M.J.

În baza art. 191 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., obligă inculpaţii iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat (pentru ambele faze procesuale), care includ şi onorariul avocaţilor din oficiu, potrivit menţinilor de mai sus, după cum urmează: inculpatul M.l.V. - 1.425 lei, din care 1000 lei onorariu avocat oficiu; inculpatul O.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente K.R. - 1.125 lei din care şi onorariu avocat oficiu; inculpatul H.C. - 725 lei din care şi onorariu avocat oficiu; D.A. - 425 lei din care 200 lei onorariu avocat oficiu.

Pentru pronunţară hotărârii, instanţa de fond a reţinut situaţia de următoare:

În dimineaţa zilei de 31 octombrie 2009, între orele 05,30 - 07,30, în barul L.C. situat în zona C. a municipiului Constanţa, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpaţii M.l.V. şi O.I. au aplicat lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în toate zonele corporale victimei A.S., în vârstă de 39 de ani, l-au ars cu ţigara aprinsă limba şi în urechea dreaptă, producându-i leziuni grave, 32 de fracturi costale şi rupturi ori contuzii de organe şi ţesuturi interne, care în final au dus la moarte, decedând în spital la data de 04 noiembrie 2009.

Ceilalţi doi inculpaţi, D.A. şi H.C. au încercat, oferirea de bani sau constrângere morală, să-i determine pe martorii oculari agresiunii, S.A. şi L.Ş., să îşi schimbe declaraţiile date la procuror astfel încât să îi atenueze răspunderea penală inculpatului M.l.V., inculpata a făcut şi afirmaţii mincinoase şi nu a declarat tot ce ştia în legătură cu agresiunea la care a fost martor ocular şi pe de altă parte a descoperit că H.C. a şi înşelat-o pe inculpată, cu ocazia valorificări unui inel din aur cu diamant, în valoare de circa 300 euro.

Împotriva sentinţei de condamnare, în termenul legal inculpaţii M.l.V. şi O.I. au declarat apel.

În susţinerea apelului, inculpatul M.l.V. a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei de 18 ani aplicate în raport de modalitatea concretă de comitere a faptei, starea de provocare de către victimă că nu a fost nimic premeditat, nu s-a urmărit moartea victimei, faptul că toţi erau în starede de ebrietate iar cu privire la starea de recidivă, aceasta nu provine din infracţiuni de acelaşi gen.

Apelul formulat de inculpatul minor O.I. a vizat încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea de „lovituri cauzatoare de moarte» prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., întrucât din probele administrate rezulta că inculpaţii s-au întâlnit întâmplător cu victima a fost un conflict spontan între victimă şi inculpatul M.l.V. iar el a intervenit între ei petru a-i despărţi; de asemenea, mama victimei a spus că nu avea urme de arsuri pe corp, lipsa vreunei contribuţii.

În subsidiar, pentru apelantul O.I., apărarea a solicitat în, achitarea inculpatului potrivii art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât din tot materiaul probator rezultă că a intervenit pentru a-i despărţi pe coinculpat şi victimă, acest fapt rezultând şi declaraţiile martorilor oculari respectiv dată la instanţă - S.A., care a recunoscut în instanţă că la urmărirea penală a fost supus presiunilor, motiv pentru care a declarat contrar şi, în al doilea rând, redozarea pedepsei reţinânddu-se circumstanţele personale, respectiv minoritatea, a avut, o poziţie sinceră, nu are antecedente penale, se întreţinea singur.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de cei doi apelanţi şi din oficiu în limitele art. 371 alin (2) C. proc. pen., apelurile au fost considerate nefondate şi respinse ca atare, pentru următoarele considerente.

Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvâşită de inculpaţi, iar, potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpaţilor trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces cu respectarea exigenţelor prevăzute art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.

Neformulându-se critici cu privire la modul în care s-au aplicat dispoziţiile legale referitoare la garanţiile procesuale, a regulilor de procedură în toate fazele procesuale ale cauzei (urmărire penală, şi judecata în primă instanţă), când din oficiu, în baza competenţelor legale aceste aspecte s-a constatat că inculpaţii M.l.V. şi O.I. au dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistenţă juridică calificată şi, au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului penal în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, examinări legale cât şi a probelor apărării-audierea lor, martori, înscrisuri circumstanţele personale.

Sub aspectul acţiunii penale, pe baza probelor administrate instanţă, precum şi în cursul urmăririi penale în condiţii de legalitate / procese - verbale de verificare a stării victimei la spital, declaraţiile părţilor M.B., M.D., A.A., rapoartele de constatare medico-legală de examinare şi de necropsie, cu planşele foto aferente şi copia foii de observaţie clinică a victimei la spital, depoziţiile martorilor, S.A., L.Ş., M.L.M. şi C.C., declaraţiile martorului S.A. înregistrate video pe CD, procesul din 03 noiembrie 2009 privind verificarea mesajului SMS transmis imediat după depistarea în aeroport de către inculpatul M.l.V. către inculpatul O.I., cu planşa foto, procesele verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrările inculpaţilor D.A. şi H.C., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor între inculpatul M.l.V. şi martorul S.A., între inculpata D.A. şi H.C. şi între D.A. şi martorii S.A., declaraţiile inculpaţilor, a rezultat că tribunalul a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică corespunzătoare, dovedind cu certitudine că, în dimineaţa zilei de 31 octombrie 2009, între orele 05,30 - 07,30 în barul L.C. situat în zona C. a municipiului Constanţa, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpaţii M.l.V. şi O.I. l-au lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele cu intensitate ridicată pe victima A.S., inculpatul M. l-a şi ars cu ţigara în urechea dreaptă, cauzându-i leziuni grave (32 de fracturi costale şi rupturi şi contuzii de organe şi ţesuturi interne) care, în spital la data de 04 noiembrie 2009, au condus la moartea victimei.

Sub aspectul încadrării juridice, ceea ce distinge infracţiunea de omor de infracţiunea de „lovituri cauzatoare de moarte" este definirea laturii subiective, respectiv a intenţiei cu care s-a acţionat în cauză, prin manifestare violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu intensitate, continuă timp de aproximativ două ore, pe toată suprafaţa corpului, producând leziuni ce au condus la moartea victimei, inculpaţii M.l.V. şi O.I. au acţionat cu intenţie indirectă conştientizând şi acceptând producerea morţii victimei motiv pentru care nfapta constituie „infracţiunea de omor" prev. de art. 174 C. pen. nu infracţiunea de „lovituri cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, fapta fiind comisă într-un local public (şi accesibil publicului între acele ore), precum şi cu cruzime prin lovirea fără întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp (între orele 05 - 07,00 ), pe tot corpul, producându-i dureri puternice şi prelungite, prin arderea victimei cu ţigara (confirmată de leziuni specifice evidenţiate de raportul medico-legal de necropsie de la filele 22-25 din dosarul de urmărire penală) întrunesc elementele constitutive ale formelor agravate ale infracţiunii de „omor calificat", respectiv „omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. (i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen.; motiv pentru care s-a apereciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte". Faptul că mama victimei nu ar fi observat (conform apărării apelantului O.I.) nu exclude producerea câtă vreme au fost constatate şi în raportul de constatare medico legală din 03 noiembrie 2009 de la filele 12-13 din dosarul de urmărire penală.

Apărarea inculpatului minor O.I. că a încercat să despartă părţile şi pentru aceasta o lovit o singură dată victima când a încercat să dea cu o sticlă de vin în inculpatul M. nu este înlăturată de declaraţiile martorului S.A. şi inculpatei D.A. care au relatat iniţial că ambii inculpaţi loveau alternativ sau concomitent victima. Apoi, ambii inculpaţi au declarat constant că inculpatul M. a declanşat incidentul deoarece victima a refuzat să-i facă şi lui cinste. Ori, câtă vreme, minorul l-a însoţit în permanenţă pe inculpatul major şi chiar a lovit personal victima potrivit declaraţiilor sale şi ale celor 2 martori, revenirile martorului S., precum şi ale martorei D. cu privire la acţiunea tot mai diminuată a inculpatului minor nu au fost considerate credibile; de alfel, în convorbirile telefonice cu tatăl său, inculpata D.A. a afirmat „Da mă! L-a bătut pe ..unii, doi băieţi .." - potrivit convorbirii telefonice cu tatăl său de la fila 198 verso din dosarul de urmărire penală. În concluzie, atât prin sprijinul moral cât şi prin violenţele aplicate direct (chiar dacă mai puţine ca număr), s-a reţinut cu certitudine că inculpatul minor a acţionat asupra victimei împreună cu inculpatul M., cu intenţia indirectă de a o ucide.

Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) printre care şi pericolul social concret sporit în cauză al faptei, dat de manifestarea deosebit de violentă a inculpaţilor, lovirea unei persoane aflată în inferioritate numerică şi fizică dată fiind starea de ebrietate, cu intensitate, (producându-i leziuni grave care au şi condus la suprimarea vieţii acesteia, de conduita inculpatului M.l.V. care a perseverat în activitatea infracţională, fiind în termenul de încercare pentru o condamnare anterioară cu spendarea executării, pedeapsa aplicată ţinând seama şi de contribuţia fiecăruia s-a apreciat că trebuie să fie aspră, considerente pentru care pedeapsa de 18 ani închisoare stabilită pentru inculpatul M.l.V. şi de 8 ani închisoare pentru inculpatul minor O.I., sunt de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpaţilor, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte violente, cu încălcarea gravă a dreptului fundamental la viaţă, respectiv a relaţiilor civilizate existente în comunitatea locală.

În contextul activităţii infracţionale, faţă de circumstanţele personale ale celor 2 apelanţi (majorul recidivist, minorul lipsit de supraveghere), s-a apreciat că nu sunt împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. pen. şi, cum de la momentul pronunţării sentinţei, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală, periculozitatea faptei sau autorilor, nu se poate proceda la reindividualizarea pedepselor aplicate;împrejurarea că victima a vrut să cumpere alcool numai pentru inculpatul minor s-a apreciat că nu este de natură să determine şi să justifice reacţia atât de violentă a celor doi inculpaţi.

Prin urmare, pentru considerentele expuse şi negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, apelurile au fost respinse ca nefondate.

S-a dedus arestul preventiv pentru ambii apelanţi inculpaţi de la 25 iunie 2010 şi s-a menţinut starea de arest a acestora.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal inculpaţii M.l.V. şi O.I. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul M.l.V. a criticat Decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie,prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10, 17 şi 14 C. proc. pen.

Inculpatul O.I. a criticat Decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie,prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţa de apel în mod judicios şi motivat şi-a însuşit argumentele primei instanţe stabilind vinovăţia inculpatului O.I. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, în raport cu situaţia de fapt corect reţnută.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficientă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat au fost corect încadrate juridic.

Din probele administrate în cauză a rezultat contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunii, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, acceptând producerea rezultatelor acestora.

Aşadar O.I. vinovăţia acestuia se susţine prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica inculpatului O.I. cu privire la neparticiparea sa la săvârşirea faptei, aceasta fiind infirmată de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor / M.B., M.D., A.A., rapoartele de constatare medico-legală de examinare şi de necropsie, de planşele foto aferente şi copia foii de observaţie clinică a victimei la spital, depoziţiile martorilor S.A., L.Ş., M.L.M. şi C.C., declaraţiile martorului S.A. înregistrate video pe CD, procesul din 03 noiembrie 2009 privind verificarea mesajului SMS transmis imediat după depistarea în aeroport de către inculpatul M.l.V. către inculpatul O.I., cu planşa foto, procesele verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate şi înregistrările inculpaţilor D.A. şi H.C., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor între inculpatul M.l.V. şi martorul S.A., între inculpata D.A. şi H.C. şi între D.A. şi martorii S.A. şi declaraţiile inculpaţilor.

Cu privire la motivul comun invocat de schimbare a încadrării juridice, Înalta Curte, reţine că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, existând distincţie între infracţiunea de omor şi infracţiunea de „lovituri cauzatoare de moarte" şi anume definirea laturii subiective, respectiv a intenţiei cu care s-a acţionat în cauză, prin manifestare violentă, aplicând lovituri, cu pumnii, cu intensitate, conţinu timp de aproximativ două ore, pe toată suprafaţa corpului, producând leziuni ce au condus la moartea victimei, inculpaţii M.l.V. şi O.I. au acţionat cu intenţie indirectă conştientizând şi acceptând producerea morţii victimei motiv pentru care fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. nu ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Totodată, fapta fiind comisă într-un local public (şi accesibil publicului între acele ore), precum şi cu cruzime prin lovirea fără întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp (între orele 05 - 07,00 ), pe tot corpul, producându-i dureri puternice şi prelungite, prin arderea victimei cu ţigara (confirmată de leziuni specifice evidenţiate de raportul medico-legal de necropsie de la filele 22-25 din dosarul de urmărire penală) întrunesc elementele constitutive ale formelor agravate ale infracţiunii de „omor calificat", respectiv „omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. (i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen.; motiv pentru care s-a apereciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte". Faptul că mama victimei nu ar fi observat aceste leziuni (conform apărării inculpatului O.I.) este lipsit de relevanţă atâta timp cât aceste leziuni au fost constatate şi în raportul de constatare medico-legală din 03 noiembrie 09 de la filele 12-13 din dosarul de urmărire penală.

Cruzimile, ca element circumstanţial de agravare al omorului prevăzut în art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., implică, pe de o parte, ferocitatea acţiunii violente comise asupra victimei, iar pe de altă parte, sentimentul de oroare pe care aceasta îl provoacă. Lovirea fără întrerupe a victimei un interval relativ lung de timp aproximativ 2 ore, pe tot corpul, producându-i dureri puternice şi prelungite, producându-i 32 de fracturi costale, rupturi şi contuzii de organe şi ţesuturi interne, arderea victimei cu ţigara, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, prevăzută în art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen.

Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat M.l.V. referitoare la nepronunţarea instanţei de apel cu privire la schimbarea încadrării juridice invocată din oficiu, Înalta Curte, constată că şi aceasta este nefondată, atâta vreme cât în considerentele deciziei acest aspect a fost analizat în detaliu, neexistând obligativitatea instanţei de a se pronunţa în dispozitivul deciziei cu privire la acest aspect.

De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.l.V. şi O.I., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpaţii M.l.V. şi O.I. dar şi de circumstanţele personale ale acestora.

Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, au fost avute în vedere şi gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, împrejurările comiterii faptelor, cât şi urmările produse, şi nu în ultimul rând atitudinea procesuală a recurenţilor inculpaţi; toate acestea însă, reclamă intervenţia cât mai urgentă a autorităţilor în stoparea cât mai eficientă a unor asemenea fapte, ori o asemenea intervenţie se poate realiza numai prin aplicarea unor pedepse ferme, realizându-se astfel un act de justiţie eficient.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că nici critica formulată de inculpaţii M.l.V. şi O.I., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi primită, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsele privative de libertate dispuse faţă de inculpaţi asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestora, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁵ pct 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.l.V. şi O.I. împotriva Deciziei penale nr. 19/ MP din 26 august 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.l.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010 şi din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.l.V. şi O.I. împotriva Deciziei penale nr. 19/MP din 26 august 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.l.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010 şi din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului O.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat M.l.V. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul părătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3183/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2765/2010. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2909/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3061/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3360/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3685/2010. Penal. Neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.). Recurs