ICCJ. Decizia nr. 3240/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3240/2010
Dosar nr. 7504/1/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 3002 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatei F.I., aflată în stare de arest în Penitenciarul G.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 88/P/2010 din 7 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpata F.I., avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Cluj a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (câte 2 fapte) şi furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen. (2 fapte).
S-a reţinut că inculpata a fost arestată la data de 14 mai 2010, temeiurile arestării constând în dispoziţiile art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., existând pericolul ca inculpata să comită noi fapte de natură penală dacă ar fi lăsată în libertate şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. reprezentat de pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor, precum şi din conduita inculpatei care s-a folosit de calitatea de avocat, vătămând grav relaţiile sociale dintre membrii comunităţii, încrederea pe care aceştia trebuie să o aibă în cei care concură la înfăptuirea justiţiei.
Astfel, inculpata este acuzată că în mod repetat a indus şi a menţinut în eroare pe partea vătămată C.N. cu ocazia executării unui contract de asistenţă juridică, pretinzând în perioada 2007 - 2009 plata sumei de 32.000 RON cu titlu de taxă de timbru, taxe de intabulare, cheltuieli de judecată, fără a înregistra nicio acţiune pe rolul instanţelor judecătoreşti şi ascunzând împrejurarea că a fost suspendată din exercitarea profesiei de avocat, iar de la partea vătămată C.V. a pretins suma de 7500 RON pentru a redacta şi intabula contractul de vânzare-cumpărare imobiliară în perioada în care era suspendată.
S-a mai reţinut că la data de 28 aprilie 2010, în timp ce se afla într-un salon de cosmetică din Cluj-Napoca a sustras 200 euro din geanta persoanei vătămate V.S.E., iar în data de 3 aprilie 2010, în aceleaşi condiţii a sustras suma de 100 RON ce fusese plasată de către organele de poliţie în geanta părţii vătămate.
S-a reţinut de instanţa de fond că subzistă presupunerea rezonabilă că inculpata comis faptele pentru care este acuzată, pericolul concret rezultând din însuşi faptul că inculpata a fost învestită cu o mare încredere datorită calităţii sale de avocat, încredere de care aceasta a profitat, iar lăsarea în libertate a unei astfel de persoane, acuzată de comiterea unor infracţiuni de drept comun este de natură să provoace o puternică tulburare în rândul societăţii, din perspectiva corectitudinii raporturilor juridice dintre participanţii la actul de justiţie.
S-a mai constatat necesitatea menţinerii arestării preventive a inculpatei pentru a se preîntâmpina comiterea unor fapte similare întrucât, deşi ştia că este cercetată pentru fapte mai vechi, inculpata a persistat în desfăşurarea unor asemenea activităţi.
Împotriva încheierii instanţei de fond, a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea acestuia şi revocarea măsurii arestării preventive, considerând că poate fi cercetată în stare de libertate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este nefondat.
Inculpata F.I., avocat în cadrul Baroului de avocaţi Cluj, a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 88/P/2010 din 7 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 281 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 51/1995, înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
Faţă de aceasta s-a luat măsura arestării preventive la data de 14 mai 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 148 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât există pericolul ca inculpata să comită noi fapte de natură penală dacă ar fi lăsată în libertate şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. reprezentat de pericolul concret pentru ordinea publică, rezultând din natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor, precum şi din conduita inculpatei.
Dispunând menţinerea stării de arest a inculpatei, instanţa de fond a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a acesteia prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dispoziţiilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi ale Constituţiei României referitoare la libertatea individuală care prevăd că lipsirea de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârşit o infracţiune şi din necesitatea de a se împiedica săvârşirea unui noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului penal.
Pericolul pentru ordinea publică este dat de calitatea inculpatei, aceea de avocat şi de modalitatea în care se presupune că au fost săvârşite faptele. Potrivit statutului său profesional, inculpata ar fi trebuit să contribuie la înfăptuirea actului de justiţie şi la întărirea respectului faţă de ordine şi lege.
Inculpata, nu numai că nu a înţeles rolul pe care îl avea în societate, dar în timp ce era cercetată pentru o faptă mai veche a persistat în comiterea de noi infracţiuni, ceea ce denotă o periculozitate socială sporită.
Faţă de aceste considerente, recursul inculpatei este nefondat, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata F.I. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 935/33/2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 859/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
