ICCJ. Decizia nr. 864/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 864/2010

Dosar nr. 2059/62/200.

Şedinţa publică din 5 martie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 221/S din 6 martie 2008 Tribunalul Braşov a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului T.C. prin actul de inculpare şi de sesizare a instanţei de judecată, din infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) teza finală C. pen.

În baza art. 182 alin. (2) teza finală C. pen. a condamnat pe inculpatul T.C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

În baza dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la consecinţele comiterii unei infracţiuni în perioada termenului de încercare, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei şi executarea acesteia în regim de detenţie alături de pedeapsa ce i se va aplica pentru infracţiunea comisă ulterior.

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor: D.C. şi G.M.G. pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183 C. pen.

A respins pretenţiile civile solicitate de părţile civile B.M. şi SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ BRAŞOV.

A constatat că are calitatea de corp delict furca folosită de inculpatul T.C. la comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin prezenta sentinţă, bun ce rămâne ataşat cauzei. Acest bun se s-a depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul T.C. să plătească statului suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii T.C., D.C. şi G.M. au fost angajaţi în calitate de paznici - îngrijitori de animale - la ferma ce aparţine de SC L. & D. I.I. SRL, iar în data de 20 martie 2005 funcţionau la această societate comercială, având atribuţii de pază şi îngrijire a animalelor.

În data de 20 martie 2005, în jurul orelor 18,00, numiţii R.C.R., I.I. şi victima B.I. s-au hotărât să se deplaseze la ferma ce aparţine de SC L. & D. I.I. SRL pentru a sustrage fân, deplasarea fiind făcută cu căruţa trasă de cal, care aparţineau victimei B.I.

În aceste condiţii R.C.R., I.I. şi victima B.I. s-au deplasat la sediul fermei amplasată la ieşirea din localitatea Codlea, iar B.I. a rămas cu atelajul la marginea drumului, iar numiţii R.C.R. şi I.I. au pătruns într-unui din depozitele cu furaje şi au început să umple saci cu fân, timp în care au fost surprinşi de mai mulţi angajaţi ai fermei.

În acest sens au fost alertaţi inculpaţii T.C., D.C. şi G.M., care s-au deplasat în locul unde se aflau cei surprinşi la furat de fân, iar pentru apărare în drum fiecare dintre aceştia au luat în mână câte un obiect contondent, astfel: inculpatul T.C. a luat o furcă D.C. un bolovan de dimensiuni mijlocii şi G.M. o bâtă (băţ).

Fiind surprinşi numiţii R.C.R. şi I.I. au abandonat sacii, şi au fugit, astfel R.C.R. a fugit spre câmp, în afara fermei, iar I.I. fugit spre atelaj unde se afla şi B.I. şi împreună au plecat de la faţa locului cu calul în galop, calul fiind condus de B.I., iar din căruţă I.I., aflat în spatele lui B.I.. Calul şi căruţa aveau viteză şi pentru a se ieşi din incinta fermei a fost condus frontal în direcţia în care se aflau paznici, astfel că dacă aceştia nu se fereau riscau să fie loviţi.

În aceste condiţii, T.C. şi D.C. s-au poziţionat în partea stângă căruţei respectiv a victimei B.I. iar G.M. pe partea dreapta a acesteia, şi în primă fază G.M. a aruncat băţul pe care îl avea în mână către cei care se aflau în căruţă, obiect care însă nu a lovit nicio persoană, deoarece cei doi din căruţă s-au aplecat. Imediat după aceasta T.C. a aruncat cu furca pe care o avea în mână, către cei care se aflau în căruţă, obiect care a lovit victima B.I. cu partea înţepătoare în partea stângă a capului, după care furca a căzut în căruţă, iar în cădere furca a lovit braţul stâng al acestuia. Concomitent cu aruncarea furcii şi D.C. a aruncat piatra pe care o avea în mână tot către cei care se aflau în căruţă însă aceasta nu a nimerit nicio persoană.

În urma loviturii primite B.I. care conducea căruţa cu viteză, şi-a pierdut pentru scurt timp cunoştinţa şi s-a lăsat pe o parte iar I.I., aflat în spatele său, l-a prins şi l-a aşezat în căruţă, după care I.I. a luat hăţurile şi a condus calul în galop pentru a putea fugi de la faţa locului. Pe drum cei doi se întâlnesc cu R.C.R. pe care îl iau în căruţă.

La scurt timp victima B.I. şi-a revenit, afirmând că este lovit la cap în partea stângă de unde îi curgea sânge. Acest aspect este confirmat de I.I. şi de R.C.R. B.I., deşi consumase la domiciliu înainte de plecare băuturi alcoolice, respectiv rachiu alb, după ce şi-a revenit a consumat din nou băuturi alcoolice.

Ajunşi la domiciliul victimei B.I. calul a fost deshămat şi dus în grajd, iar B.I. s-a deplasat singur la domiciliul său unde se afla concubina sa, martora B.M.

B.I. i-a spus concubinei sale că a fost lovit de muncitorii de la SC L. La scurt timp de la ajungerea sa acasă, victimei i s-a făcut rău, astfel că a fost spălat pe cap de concubina sa care a fost ajutată de martora C.G., după care a fost bandajat la cap şi întins pe pat. Între timp la domiciliul victimei vin şi ceilalţi membrii ai familiei acestuia, care au fost chemaţi de martora C.G., şi împreună hotărăsc deplasarea la spital pentru a-l duce pe B.I. pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Deplasarea la Spitalul Codlea este făcută cu căruţa, victima fiind dusă la spital de B.M., B.C. şi B.E., fără ca pe drum să existe vreun incident legat de victimă. La Spitalul Codlea victima a fost examinată, în această împrejurare cei care îl însoţeau au constatat că acesta prezenta şi o penetrare a muşchiului braţului stâng.

Ulterior la aceeaşi dată, respectiv 20 martie 2005 B.I. a fost internat la Spitalul de Urgenţă Braşov cu diagnosticul TCC Traumatism cranio cerebral deschis, comă de gradul 3. Hematom extradural acut F-T-P (fronto tempo perietal) drept operat. S-a practicat intervenţie neurochirurgicală la data de 21 februarie 2005, practicându-se craniectomie temporo parietal dreapta cu evacuare hematomului extradural gigant, aproximativ 200 de mililitri. La data de 24 martie 2005 victima a decedat.

Raportul de constatare medico legală numărul 106/AUT din data de 26 martie 2005 întocmit de SJML Braşov, relevă faptul că victima a fost agresată la data de 20 martie 2005, prezentând la necropsie semne de violenţă parietal stâng, înalt, anterior de bosa parietală la 9 cm. Superior de marginea superioară a pavilionului auricular stâng şi la 10 cm de regiunea sprâncenoasă stânga: plagă contuză de 1 cm, suturata cu fir de sutură, lateral medial de aceasta, prezintă două excoriaţii liniare cu direcţie oblică antero - posterior şi dinspre medial spre lateral, aproximativ paralele, cu lungime de 1,2 şi respectiv 1 cm, acoperite cu crustă hematică, posterior de plaga descrisă, la 2 cm, prezintă excoriaţie liniară de 1 cm, cu direcţie antero - posterioară acoperită cu crustă hematică. în partea dreaptă se constată plagă chirurgicală temporal drept cu direcţie verticală de 6 cm, suturata. În ceea ce priveşte diagnosticul anatomo patologic s-a constatat plagă contuză şi excoriaţii parietal stânga; fractură craniană de boltă şi bază parieto temporal bilateral; craniectomie parietal dreapta; hematom extradural masiv drept cu efect de masă marcat; hematom extradural minim parietal stâng; edem dur cerebral; contuzie cerebrală temporal bazai stâng; bronhopneumonie; modificări parenchimatoase hepatice.

În concluziile raportului se arată că moartea numitului B.I. a fost violentă. Ea s-a datorat unui hematom extradural masiv drept operat, cu efect de masă accentuat, consecinţa unui traumatism cranio cerebral cu două focare de fractură de boltă şi bază craniană. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure posibil în condiţiile unei heteroagresiuni, aşa cum reiese din datele anchetei, între leziunile traumatice şi deces existând legătură de cauzalitate directă.

În completarea raportului se arată că leziunile traumatice la nivel epicranian, şi anume la nivel parietal stâng ce au fost consemnate şi descrise, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu partea contondentă a unei furci. S-a opinat în acest sens, deoarece din datele anchetei ar reieşi că victima ar fi fost lovită la nivelul capului atât cu o furcă cât şi cu un bolovan.

Deoarece s-au constat o serie de neclarităţi în ceea ce priveşte traumatismele suferite de B.I. în cauză actele medicale au fost supuse avizării de către Institutul Naţional de Medicină Legală, Mina Minovici, care prin raportul întocmit de comisa de avizare şi control numărul E2/3264/2007, a considerat că prin corelarea datelor clinice cu constatările necroptice rezultă că B.I. a prezentat un TCC grav cu stare de comă cu plagă contuză parietală stânga, hematom epicranian local, fractură liniară subiacentă de boltă craniană iradiată la bază cu hematom extradural stâng şi hematom epicranian fronto parietal drept, fractură liniară parieto temporal drept, hematom extradural masiv de emisfer drept.

În concluziile acestui raport se reţine că moartea victimei B.I. s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale cu fracturi liniare parieto-temporale bilateral de calotă craniană iradiate la bază şi hematoame extradurale subiacente facturilor, cu efect de masă la nivelul emisferului cerebral drept şi edem cerebral accentuat cu angajare cerebeloasă pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 21 martie 2005.

În ce priveşte mecanismul şi împrejurările de producere a leziunilor victimei din partea dreaptă a capului reţine instanţa de fond că probatoriul cauzei nu a putut stabili că acestea s-au produs în aceleaşi împrejurări cu cele din partea stângă neputându-se stabili dacă între cele două leziuni există legătură de cauzalitate.

În raport de această situaţie, întrucât nici din declaraţiile martorilor nu s-a putut stabili modalitatea de producere a leziunilor din partea dreaptă a capului, leziuni care i-au provocat decesul, apreciază instanţa de fond că în sarcina inculpatului nu se poate reţine comiterea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen. în condiţiile în care nu leziunile cauzate prin lovirea exercitată de acesta au determinat decesul victimei.

Faptul că inculpatul T.C. a lovit victima cu furca în partea stângă a capului este susţinută de martorii I.I. care a observat direct acest aspect, R.R. care a cunoscut acest aspect indirect de la victimă şi B.M. care ştia acest aspect de la victimă.

Deoarece leziunile cauzate prin lovirea directă ca urmare a aruncării furcii, acţiune exercitată de inculpatul T.C. au pus în primejdie viaţa victimei şi faţă de faptul că există un puternic dubiu în ceea ce priveşte existenţa vreunei legături de cauzalitate între vreo acţiune a inculpatului T.C. şi decesul victimei, dubiu ce profită inculpatului T.C., instanţa de fond a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 183 C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă teza finală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. neputând fi tras la răspundere penală pentru acest efect mai grav cât timp între acţiunea inculpatului şi acest rezultat mai grav nu se poate stabili o legătură de cauzalitate certă.

Fiind audiat, inculpatul T.C. nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa afirmând că furca aruncată de el nu a lovit capul victimei, ci aceasta a lovit victima în zona coastelor, considerând că celelalte obiecte aruncate de colegii săi ar fi lovit victima.

Reţine instanţa de fond că probele cauzei au condus la concluzia că, pe de o parte, nici un obiect contondent aruncat de ceilalţi inculpaţi nu a lovit victima iar pe de altă parte, probatoriul a concluzionat că inculpatul T.C. a lovit victima cu furca în zona stângă a capului, aspect ce reiese pe de o parte din faptul că iniţial victima nu a prezentat nicio lovitură iar ulterior după surprinderea la faţa locului şi fuga făptuitorilor şi după aruncarea de către inculpatul T.C. a furcii pe care o avea în mână, victima a fost lovită, şi-a pierdut cunoştinţa şi în cădere a fost prinsă de I.I.. După aceea, victima a fost văzută lovită la cap în partea stângă loc din care sângera abundent, martorii declarând că victima prezintă o înţepătură din care curgea sânge abundent ce numai o furcă putea să cauzeze asemenea leziuni.

Ca atare se reţine că nu există nici un dubiu în ceea ce priveşte efectul acţiunii inculpatului T.C. pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Instanţa de fond a respins cererea inculpatului T.C. de a se menţine dispoziţiile art. 44 C. pen. referitoare la legitima apărare, apreciind că faţă de modalitatea de desfăşurare a evenimentelor nu pot fi reţinute aceste dispoziţii legale însă vor avea efect asupra procesului de individualizare judiciară a pedepsei.

Reţinând că obiectele contondente aruncate de inculpaţii D.C. şi G.M. nu au lovit victima, instanţa de fond a dispus achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, inculpatul T.C. şi partea civilă B.M.

Parchetul a criticat schimbarea încadrării juridice din art. 183 în art. 182 C. pen. şi netemeinicia pedepsei aplicate, inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de moartea victimei, iar partea civilă a cerut acordarea despăgubirilor solicitate la instanţa de fond.

Prin Decizia penală nr. 113/R din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 221 din 6 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care o desfiinţează numai cu privire la inculpatul T.C., pe latura penală a cauzei şi cu privire la cheltuielile judiciare.

Rejudecând, în temeiul art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a art. 11 pct. 2 lit. b) art. 10 lit. e) C. proc. pen. achită pe inculpatul T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen., întrucât fapta a fost săvârşită în legitimă apărare.

Cheltuielile judiciare de la fond rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii.

Respinge, ca nefondat , apelul declarat de partea civilă B.M.

Obligă partea civilă la 20 lei cheltuieli judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că apelurile Parchetului şi inculpatului T.C. sunt fondate însă pentru alte motive decât cele invocate în apelurile declarate.

Se menţionează că analizarea cauzei se va face sub două aspect.

Un prim aspect se referă la lovirea şi decesul victimei B.I. şi încadrarea juridică a faptei.

Apreciază instanţa de apel că probele administrate în cauză dovedesc legătura de cauzalitate dintre lovirea victimei cu furca în zona stângă a capului şi decesul acesteia, astfel că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reţinută prin actul de acuzare şi anume lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Cel de-al doilea aspect analizat de instanţa de apel se referă la incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen.

Apreciază instanţa de apel că inculpatul T.C. a comis fapta în stare de legitimă apărare, fiind îndeplinite condiţiile unui atac material direct, imediat şi injust.

Astfel se reţine că victima B. împreună cu I.I. şi R.R. sustrăgeau bunuri în incinta unei societăţi comerciale în momentul în care au fost observaţi de inculpat şi de ceilalţi doi paznici care aveau îndatorirea legală de a interveni.

Sesizând că au fost surprinşi, victima B.I. şi I.I., pentru a-şi asigura scăparea, s-au folosit de căruţă şi cal precum şi de furca pe care o aveau asupra lor ca instrument de atac şi ameninţare aşa încât riposta a fost necesară şi pe deplin justificată chiar legitimată de atribuţiile de serviciu ale celor trei paznici care trebuiau să apere bunurile din patrimoniul societăţii, iar modul de a acţiona nu a fost de natură să depăşească în intensitate atacul.

Menţionează instanţa de apel că fapta inculpatului T.C. a fost determinată de nevoia acestuia de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, de a interveni în momentul săvârşirii unei fapte de natură penală, dar şi de nevoia obiectivă de a face faţă unui atac direct, periculos, material, aflat în curs de desfăşurare, ceea ce face ca fapta sa să fie săvârşită fără vinovăţie, în legitimă apărare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov criticând-o pentru nelegalitate faţă de împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale de natură să influenţeze soluţionarea cauzei şi pentru netemeinicie apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatului.

Cu privire la primul motiv de recurs se arată că la termenul din 29 octombrie 2008 instanţa de apel, din oficiu, a pus în discuţia părţilor încadrarea juridică a faptei, respectiv dacă aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., art. 182 C. pen. sau art. 178 C. pen., părţile şi procurorul punând concluzii pe această cerere.

De asemenea, apărătorul inculpatului a susţinut că în sarcina inculpatului se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sau eventual infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. pe motiv că singura leziune care îi poate fi imputată inculpatului este cea de la antebraţ, motiv pentru care a solicitat încetarea procesului penal pentru că lipseşte plângerea prealabilă.

Se arată că instanţa de apel era obligată să se pronunţe asupra acestor cereri de schimbare a încadrării juridice întrucât sunt cereri esenţiale şi sunt de natură să influenţeze soluţia procurorului.

Cu privire la celălalt motiv de recurs se apreciază că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) C. pen. fără a avea în vedere modalitatea de desfăşurare a evenimentelor care pun în evidenţă discrepanţa dintre atac şi apărare.

În susţinerea recursului se invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi 18 C. proc. pen.

Critica adusă este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de parchet este întemeiat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează.

Din analiza deciziei penale recurate, rezultă că, la dezbaterea apelului, apărătorul ales al inculpatului a susţinut că în raport de probele administrate în cauză şi faţă de poziţia adoptată de inculpat rezultă că leziunile cele mai grave se găsesc în partea dreaptă a capului şi nu în partea stângă. Se arată că actele medicale întocmite în cauză relevă că nu se poate stabili cu ce obiect au fost produse leziunile de pe partea stângă a capului victimei.

Susţine apărătorul inculpatului că avizul Comisiei de Avizare şi Control confirmă faptul că nu ne aflăm în prezenţa unei leziuni prin înţepare aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Raportul de nouă expertiză care nu a fost avizat pleda pentru căderea victimei din căruţă, consideră că această ipoteză nu poate fi abandonată atâta timp cât I.I., cel care s-a aflat singur cu victima în căruţă, i-a învăţat pe aparţinătorii victimei să spună că victima a fost lovită cu pietre în cap sau că a căzut în căruţă.

Între momentul săvârşirii faptei şi momentul în care victima a ajuns acasă a trecut o perioadă mare de timp întrucât atunci când soţia victimei i-a scos căciula din cap aceasta avea sânge uscat pe păr.

Faţă de aceste constatări, susţine apărarea că fapta săvârşită de inculpat se poate încadra în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen. Soluţia care s-ar putea adopta în momentul în care s-ar constata că singura leziune care îi poate fi imputată inculpatului este cea de la antebraţ ar fi cea de încetare a procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.

Se arată că în situaţia în care nu se va accepta legitima apărare, având în vedere existenţa dubiului în ceea ce priveşte leziunile victimei, solicită achitarea.