ICCJ. Decizia nr. 3305/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3305/2010
Dosar nr. 456/42/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 80 din 14 iunie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentei Societatea Agricolă Inoteşti, prin reprezentant D.M., împotriva Rezoluţiile nr. 644/P/2009 din 15 martie 2010 şi nr. 419/II/2 din 19 aprilie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în contradictoriu cu intimaţii N.I. şi P.P., magistraţi judecători la Judecătoria Ploieşti, menţinând rezoluţiile atacate, pe considerentul că aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu şi simpla nemulţumire a petentei cu privire la soluţiile adoptate de către aceştia în cauzele civile nu conduce la reţinerea săvârşirii vreunei infracţiuni.
În termen legal petenta prin reprezentantul legal a exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care nu şi l-a motivat în niciun fel.
Examinând calea de atac în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept - conform disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Rezoluţia nr. 644/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin Rezoluţia nr. 419/II/2/2010 de către procurorul general al respectivei unităţi de parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii N.M. şi P.P. de la Judecătoria Ploieşti.
În fapt, cei doi judecători au soluţionat Dosarele civile nr. 590/259/2008 şi respectiv 11714/259/2008.
În primul dosar, petenta a introdus o cerere de intervenţie în interes propriu după încheierea dezbaterilor judiciare, respectiv în intervalul de timp de amânare a pronunţării soluţiei, aspect ce a condus la neluarea în considerare a respectivei cererii.
Ulterior, la 30 octombrie 2008, deşi nu fusese parte în dosar, petenta a solicitat eliberarea unor copii, cerere corect respinsă de către judecător ca fiind formulată de o persoană fără calitate juridică în cauză.
Cererea de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 11714/281/2008 soluţionat de intimatul P.P. a fost anulată ca netimbrată, nefiind respectate cerinţele Legii nr. 146/1996 privind taxele de timbru pentru acţiunile în justiţie. Şi recursul promovat de petentă a fost respins ca nefondat.
În condiţiile date, fără a fi în măsură să indice în ce constă pretinsele fapte penale comise de către cei doi judecători, petentul a formulat plângere penală împotriva acestora, formulând acuzaţii cu caracter general la adresa instituţiilor publice, a persoanelor cu funcţii de conducere în aceste instituţii de pe raza judeţului Ploieşti, soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind adoptată în deplină concordanţă cu principiile legalităţii şi imparţialităţii ce caracterizează activitatea Ministerului Public.
Cum căile de atac legale au fost exercitate împotriva celor două hotărâri civile de care petenta este nemulţumită nu este admisibilă intervenţia organelor de urmărire penale în desfiinţarea acestora, în condiţiile în care nu se profilează indiciile nici unei infracţiuni în activitatea celor care le-au adoptat sau a vreunei ilegalităţi a acestora.
Soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară Societatea Agricolă Inoteşti împotriva Sentinţei penale nr. 80 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 606/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 654/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
---|