ICCJ. Decizia nr. 3216/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3216/2010
Dosar nr. 7435/1/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, în baza art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului C.D.C., reţinându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi în prezent.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul este nefondat.
Inculpatul C.D.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul la data de 19 martie 2009, în jurul orelor 16:00, aflându-se pe imaşul satului Iazu Nou, în cadrul unui conflict avut de partea vătămată S.P., a împuns-o pe aceasta cu o furcă de fier în abdomen, producându-i plăgi înţepate şi plagă penetrantă abdominală cu interesare jejunală, hematom retroperitoneal şi hemoperitoneu, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin Sentinţa penală nr. 99 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., menţinându-se starea de arest a acestuia.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut corect că în speţă subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei ce impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce se reţine în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că rezultă din natura şi gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârşire, urmările produse, punerea în libertate putând duce la crearea unui puternic sentiment de insecuritate în rândul societăţii.
Pe de altă parte, inculpatul este legal deţinut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac.
Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii din 2 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în Dosarul nr. 03758/99/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 556/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 587/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
