ICCJ. Decizia nr. 3287/2010. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3287/2010
Dosar nr. 3780/109/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 60/A din 10 iunie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi al inculpatului P.N.I. împotriva Sentinţei penale nr. 117 din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Argeş pe motiv că inculpatul putea prevedea rezultatul mai grav produs din moment ce a lovit victima de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, fapta sa necorespunzând nevoii de apărare (cum s-a apărat) atâta vreme cât victima a pătruns în curtea inculpatului pentru a căuta-o pe martora D.D., nemanifestând agresivitate.
Pe de altă parte şi apelul parchetului nu a fost fondat întrucât, în raport cu împrejurările concrete în care fapta a fost comisă şi persoana inculpatului, prima instanţă a individualizat pedeapsa, respectând criteriile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigurând pe deplin scopul şi funcţiile sancţiunii penale.
În termen legal inculpatul a exercitat alea ordinară de atac a recursului, criticând hotărârile pentru netemeinicie întrucât nu s-au reţinut circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. pentru a coborî pedeapsa sub limita minimă specială.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările dosarului, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi expuse.
Ambele instanţe au stabilit - în urma administrării şi evaluării materialului probator - că în noaptea de 30 iunie din 1 iulie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar, victima O.F.V. s-a deplasat la locuinţa inculpatului P.N.I. - care trăia în concubinaj cu martora B.A.C. pentru a o căuta pe mama acesteia, D.D. cu care pretindea că are o legătură.
Deşi invitat să părăsească curtea, acesta a refuzat, aspect ce a determinat pe inculpat să-l lovească cu pumnii şi picioarele, înghesuindu-l între poară şi gard, unde l-a trântit la pământ deşi nu a manifestat nici o intenţie agresivă violenţă fizică. Victima a fost scăpată prin intervenţia martorilor D.D. şi B.A.C. Deşi victima a plecat pe picioare, după cca. 800 metri nu s-a mai putut deplasa, decedând urmare unei hemoragii cerebrale cauzată de un traumatism cranio-cerebral forte prin lovire cu sau de corp dur.
Împrejurările faptei fiind corect stabilite, încadrarea juridică a fost aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. proc. pen., fiind exclusă motivat amplu şi pertinent legitima apărare.
Cum inculpatul nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., oral, cu ocazia dezbaterilor a fost invocat cazul de casare ce se ia în considerare din oficiu şi anume cel prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se coborârea pedepsei sub limita minimă legală prin reţinerea comportamentului bun de dinainte şi de după săvârşirea infracţiunii.
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, vârsta extrem de tânără a victimei şi urmarea gravă produsă, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale în condiţiile în care a recunoscut numai parţial fapta, nu se justifică coborârea cuantumului pedepsei sub cei 6 ani închisoare aplicată şi de către instanţa de fond.
Soluţiile fiind legale şi temeinice, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat P.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 60/A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului-inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 iulie 2009 la 23 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 588/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 606/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
