ICCJ. Decizia nr. 3189/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3189/2010
Dosar nr. 405/36/2010
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 53/P din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a admis apelul inculpatului R.G.I., a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 64 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului R.G.I., fiul lui G. şi L., născut la data de 08 noiembrie 1983 în mun. Braşov, jud. Braşov.
Măsura dispusă a fost comunicată administraţiei locului de deţinere.
A respins ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 22 februarie 2010 la zi.
În esenţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că deşi prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului, totuşi având în vedere vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, concluziile pozitive ale referatului de evaluare, dar şi circumstanţele reale în care a săvârşit infracţiunea precum şi circumstanţele personale ce-l caracterizează se impune reducerea pedepsei principale, fiind pe deplin asigurate realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei.
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate întrucât se impunea executarea pedepsei aplicate în condiţiile art. 861 C. pen., din moment ce nu este familiarizat cu acest gen de infracţiuni şi a colaborat cu organele de urmărire penală.
Examinând critica în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârea atacată cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că este nefondată pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă şi în apel pentru faptul de a fi vândut 89,7 gr heroină în data de 6 octombrie 2009 colaboratorului sub acoperire, cu suma de 4000 euro, în acest scop deplasându-se din localitatea sa de reşedinţă Ghimbav - jud. Braşov în Constanţa, locul săvârşirii infracţiunii.
În raport cu natura drogului care este de mare risc, cantitatea vândută (aproape 90 gr.), frecvenţa fenomenului în domeniu, consecinţele negative ale punerii în circulaţie a unui asemenea drog mai ales în rândul tinerilor predispuşi la consum, se justifică pe deplin aplicarea unei pedepse privative de libertate, numai astfel asigurându-se realizarea prevenţiei generale şi speciale a sancţiunii penale, fiind de natură a descuraja în viitor comiterea unor fapte de acelaşi gen.
Soluţia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 53/P din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2009 la 16 septembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 556/2010. Penal → |
|---|
