ICCJ. Decizia nr. 3247/2010. Penal -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 3247/2010
Dosar nr. 217/116/200.
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 2 iunie 2009 Tribunalul Călăraşi a dispus condamnarea inculpatului N.A. în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din legea nr. 84/1998 la câte 1 an închisoare (două fapte).
În baza art. 81-82 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a celei accesorii pe o durată de 3 ani.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.A.G.R.D.S. şi a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL la plata sumei de 15.549,44 lei din care suma de 3.887,36 lei daune materiale şi 11.662,08 lei daune morale.
S-a admis cererea SC P.E.I.I.N.C. şi s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.000 lei daune materiale şi la plata sumei de 3.000 lei daune materiale către S.S.D.S.S.D.SRL.
În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. raportat la art. 84 din Legea nr. 84/1998 şi art. 11 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 100/2005, a dispus confiscarea în vederea distrugerii celor 583 elemente de îmbrăcăminte aflate în custodie la Camera de corpuri delicte a IPJ Călăraşi.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 3 octombrie 2008 şi 3 octombrie 2008 inculpatul a fost depistat de către organele de control la Punctul de lucru Călăraşi al SC S.E. SRL Constanţa, că a pus în circulaţie fără drept, a unor produse purtând marca identică cu marca originală „Puma", „Payboy" şi „Lotto" şi mai multe produse contrafăcute.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul şi partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări în condiţiile în care nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 întrucât nu a pus în circulaţie mărfuri contrafăcute, el interpunându-se între producător şi consumator, iar pe latură civilă exonerarea sa de la plata despăgubirilor.
Recurenta parte responsabilă civilmente în apel a solicitat exonerarea sa de plata despăgubirilor civile ca urmare a admiterii apelului inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 209/A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de inculpat şi partea responsabilă civilmente, a casat sentinţa şi în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii de câte 1250 lei pentru fiecare faptă prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b din Legea nr. 84/1998.
Totodată s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte 2000 lei cu titlu de daune morale către fiecare parte civilă constituită în cauză (P.A.G.R.D.S.; S.S.D. S.S.D.; P.E.I.I.N.C.).
S-a înlăturat obligarea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente la despăgubiri materiale către aceste părţi civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul N.A., partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL şi partea civilă P.A.G.R.D.S.
Parchetul a criticat Decizia motivat de faptul că instanţa a aplicat pedeapsa amenzii în alte limite caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita soluţionare a laturii civile prin încălcarea principiului disponibilităţii (art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.) şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 383 raportat la art. 357 C. proc. pen. (caz de casare art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.).
Inculpatul prin recurs a vizat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în ceea ce priveşte latura obiectivă dar şi intenţia pe latura subiectivă atâta timp cât inculpatul în cadrul activităţii sale comerciale nu a pus în circulaţie mărfuri contrafăcute iar pe de altă parte vârsta inculpatului şi lipsa sa de experienţă (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).
În subsidiar, raportat la împrejurările concrete ale cauzei dar şi circumstanţele personale ale inculpatului prin întrunirea circumstanţelor atenuante să se dispună reducerea pedepsei (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recurentul parte responsabilă civilmente nu şi-a motivat recursul.
Partea civilă P.A.G.R.D.S. prin motivele sale depuse în cauză a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului şi soluţionarea corectă a laturii civile.
Sub aspectul laturii civile s-a susţinut corectitudinea prejudiciului şi dovedirea acestuia, astfel că în mod greşit instanţa de apel a respins de plano cererea de acordare a despăgubirilor materiale, încât se impune obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.549,44 RON din care 3.887,50 RON despăgubiri materiale şi 11.662,08 despăgubiri morale.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL şi de către inculpat vor fi admise, iar recursul părţii civile P.A.G.R.D.S. se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Motivarea instanţei de fond şi analiza apelului declarat de inculpat şi partea responsabilă civilmente sunt judicios motivate în sensul că, inculpatul s-a ocupat cu comercializarea unor obiecte de vestimentaţie la un preţ modic de achiziţie şi vânzare a acestor produse textile.
Or, activitatea inculpatului - de contrafacere în modalităţile alternative probate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. b) din legea nr. 84/1998.
În ce priveşte pedeapsa amenzii aplicată inculpatului în cuantum de 1200 lei pentru fiecare dintre cele două infracţiuni se constată că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite.
Potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 pedeapsa în cazul infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară care prejudiciază titularul mărcii înregistrate, este închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă de 1500 lei.
Astfel, în condiţiile în care nici instanţa şi nici instanţa de apel nu au făcut o corectă individualizare a pedepselor, se va aplica inculpatului pedeapsa amenzii de câte 1500 lei pentru fiecare faptă.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, din examinarea actelor dosarului se reţine că, în mod just şi legal instanţa de apel a constatat că activitatea infracţională a inculpatului a prejudiciat „marca" produselor, în sensul slăbirii eficacităţii comerciale prin vânzarea acestora la preţuri modice în raport cu cele autentice.
Or, cererea de despăgubiri materiale nu este probată, în sensul că, prin însumarea facturilor cu care inculpatul şi-a comercializat produsele proprii nu se poate dovedi că l-a lipsit pe titularul mărcii de dreptul de a-şi vinde fizic produsele sale, în ce măsură acestea nu s-au vândut datorită vânzării produselor contrafăcute, astfel că nu există un prejudiciu material cert, lichid şi exigibil şi în legătură de cauzalitate cu faptele inculpatului, noţiunea de prejudiciu fiind în concordanţă cu valorile unor bunuri, părţile civile neprobând că produsele sale, din clasa de produse protejată de marcă, nu s-au comercializat pentru că actele de contrafacere le-ar fi lipsit de această finalitate.
În consecinţă, inculpatul prin activitatea sa nu le-a creat un prejudiciu material părţilor civile ci doar un prejudiciu moral.
În aceste condiţii, se constată părţile civile S.S.D.S.S.D. SRL şi P.E.I.I.N.C. prin cererile formulate au solicitat doar acordarea de daune materiale şi raportat considerentelor sus arătate, în mod greşit instanţa, încălcând principiul disponibilităţii a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor morale către toate părţile civile, aspect ce impune înlăturarea acestei obligaţii.
Totodată, faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va constatat că recursul formulat de partea civilă P.A.G.R.D.S. este nefondat şi-l va respinge în consecinţă.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inculpat şi partea responsabilă civilmente conform dispozitivului deciziei pronunţate iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul declarat de partea civilă P.A.G.R.D.S., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL şi de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 209/A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la greşita stabilire a cuantumului pedepselor cu amendă penală şi la soluţionarea laturii civile referitor la părţile civile P.E.I.I.N.C. şi S.S.D.S.S.D. şi rejudecând:
- majorează pedepsele cu amendă penală de la câte 1200 lei, la câte 1500 lei amendă penală pentru fiecare infracţiune prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 aplicată inculpatului N.A.;
În conformitate cu disp. art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final, inculpatul N.A. să execute pedeapsa rezultantă de 1500 lei amendă penală.
Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 631 C. pen.
- înlătura obligaţia inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.E. SRL la plata sumelor de câte 2.000 lei cu titlu de daune morale către părţile civile P.E.I.I.N.C. şi S.S.D.S.S.D.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.A.G.R.D.S. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurenta partea civilă P.A.G.R.D.S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3225/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1143/2010. Penal → |
|---|
