ICCJ. Decizia nr. 3225/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3225/2010
Dosar nr. 6358/108/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 69 din 4 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul P.I.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani şi 10 luni.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt :
La data de 29/30 octombrie 2009, inculpatul V.A.D. (condamnat în cauză) a intrat în România cu un autocar al firmei Saiz Tour, având asupra sa cantitatea de 400 grame haşiş pe care a cumpărat-o din Spania, în scopul de a o vinde în municipiul Arad. În ziua imediat următoare, la data de 30 octombrie 2009, V.A.D. s-a întâlnit cu inculpatul P.I.C., căruia i-a vândut 100 grame haşiş contra sumei de 450 Euro, drogul cumpărat fiind destinat consumului propriu.
La data de 7 noiembrie 2009 inculpatul P.I.C. a fost adus la sediul DIICOT – Biroul Teritorial Arad, în baza unui mandat de aducere, context în care a recunoscut că a cumpărat drogurile şi a predat cantitatea de 43,5 grame haşiş, restul drogurilor fiind consumat anterior.
S-a reţinut, pe baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 876632 din 20 noiembrie 2009, întocmit de BCCO Timişoara – Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, că proba ridicată de la inculpat este constituită din 43,5 grame rezină de canabis, substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, rezină ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În zilele următoare inculpatul V.A.D. a vândut diferite alte cantităţi de haşiş şi altor persoane, condamnate, de asemenea, prin sentinţa penală nr. 69 din 4 martie 2010.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de sesizare din oficiu, procesului verbal de control, proceselor verbale de predare droguri, rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, depoziţiilor martorilor D.O.P., P.I.C., ş.a.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 72A din 10 mai 2010, a respins apelul declarat de inculpatul P.I.C., menţinându-se sentinţa penală nr. 69/2010 a Tribunalului Arad apelată de inculpat.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. întrucât fapta reţinută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama, conform art. 181 alin. (2) C. pen., de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Referitor la modul şi mijloacele de săvârşire a faptei se reţine că inculpatul, vechi consumator de droguri, frecventa locurile în care se vindeau droguri, s-a aflat în contact cu alţi inculpaţi care, fie procurau droguri, fie erau la rândul lor consumatori de astfel de substanţe interzise.
În legătură cu scopul urmărit de inculpat prin comiterea faptei se observă că acesta şi-a procurat o cantitate mare de droguri pentru consum propriu.
Împrejurările în care fapta a fost comisă nu reliefează un pericol social scăzut, nefiind vorba de o faptă săvârşită în împrejurări nefavorabile pentru inculpat, ci, dimpotrivă, a fost comisă în condiţii care evidenţiază o rutină în procurarea drogurilor.
În ceea ce priveşte urmarea produsă, se constată că aceasta este una deosebită, atâta vreme cât a fost procurată o cantitate mare de haşiş (43 grame) pentru care inculpatul a achitat o sumă considerabilă (450 Euro) coinculpatului V.A.D., contribuind astfel direct la încurajarea acestui din urmă inculpat la comercializarea altor cantităţi de droguri către alte persoane amatoare de droguri.
Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum şi sinceritatea inculpatului au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-i-se inculpatului o sancţiune redusă cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În concluzie, Înalta Curte constată că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi drept urmare recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1141/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3247/2010. Penal - → |
|---|
