ICCJ. Decizia nr. 3425/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3425/2010
Dosar nr. 59201/3/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 529 din 14 august 2009 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara C.I. împotriva Rezoluţiei nr. 13549/P/2007 din 7 august 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost menţinută rezoluţia atacată şi obligată petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sus-arătatei sentinţe, petiţionara a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
La 11 februarie 2010, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, sub nr. 592.01/3/2010, cererea de contestaţie în anulare formulată de numita C.I. împotriva Deciziei penale 1686 /R din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) şi lit. b) C. proc. pen.
Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin Decizia nr. 242 /R din 11 februarie 2010, a respins ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoare, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 RON.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reţinut, în esenţă, că cererea de contestaţie în anulare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Nemulţumită, contestatoarea a declarat ";apel";, care a fost respins ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 131 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, cu obligarea ";apelantei contestatoare"; la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatoarea a declarat recursul de faţă, la judecarea căruia nu s-a prezentat pentru a-l susţine.
În aceste circumstanţe, Înalta Curte, analizând recursul din oficiu, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 3 şi pct. 11 C. proc. pen. şi văzând şi Decizia nr. XXXV (35) din 14 decembrie 2009 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pronunţată în recurs în interesul legii) constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ";încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului doar atunci când s-a adus vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act";, dar, în cuprinsul alin. (2) din acelaşi articol, s-a precizat, cu caracter restrictiv şi imperativ, că dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea ";nulităţii"; şi că acesta nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului şi luându-se în considerare din oficiu.
Analizându-se decizia recurată, se constată că instanţa, învestită potrivit calificării date de contestatoare, cu judecarea unui apel, nu a observat greşita calificare a căii de atac exercitate, care, în realitate, nu putea fi decât un recurs; consecinţa imediată şi inevitabilă a acestei erori de calificare a căii de atac (apel în loc de recurs) a fost aceea că instanţa a soluţionat o cale de atac neprevăzută, în speţa, de lege (apel în loc de recurs), ceea ce cade sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 11 C. proc. pen., în complet de doi judecători - specific apelului - şi nu în complet de trei judecători - specific recursului, ceea ce, în mod evident, reprezintă o nelegală alcătuire a completului de judecată, în înţelesul art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. (instanţa nu a fost compusă potrivit legii), neregularităţi procedurale sancţionate cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de contestatoare, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Curte de Apel Bucureşti - pentru judecarea recursului în complet legal constituit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea C.I. împotriva Deciziei penale nr. 131 din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre judecare la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1567/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
