ICCJ. Decizia nr. 3429/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3429/2010
Dosar nr. 945/54/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoare:
La 20 ianuarie 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea numitului E.I., prin care solicita efectuarea de cercetări faţă notarul public B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)), precum şi faţă de numitul S.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.).
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că notarul public, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, a acceptat să dezbată o succesiune şi să elibereze un certificat de moştenitor numitului S.D., cu toate că ultimul domiciliu al defunctului S.G. nu era în raza de competentă teritorială a biroului său notarial, ci în municipiul Piteşti, şi că trecuseră mai mult de 6 luni de la decesul sus-numitului.
Prin Ordonanţa nr. 48/P/2010 din 11 februarie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în baza art. 228 alin. (1) şi alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public B.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) şi fals intelectual (prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP));
- disjungerea şi declinarea cauzei spre competentă soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul S.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals (prevăzută de art. 291 C. pen.).
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că, faptele sesizate de numitul E.I. nu sunt de natură penală, aspectele reclamate putând face obiectul unei acţiuni civile prin care să se solicite instanţei de judecată competente anularea certificatului de moştenitor eliberat numitului S.D.
Împotriva acestei Ordonanţe petiţionarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanţa nr. 269/11/2/2010 din 10 martie 2010.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat instanţei, potrivit art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 124 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul E.I. împotriva Ordonanţei nr. 48/P/2010 din 11 februarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 70 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că soluţia dispusă de procuror şi confirmată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel este legală şi temeinică, neputând fi reţinută o astfel de conduită în sarcina notarului public, întrucât actele premergătoare efectuate nu confirmă săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Împotriva acestei sentinţe peţionarul a declarat recursul de faţă, solicitând, atât prin apărător cât şi în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, casarea sentinţei recurate, întrucât este netemeinică şi nelegală şi în principal, trimiterea cauzei la parchet în vederea suplimentării probatoriului, întrucât prevederile art. 88 din Legea nr. 36/1995 pe care se întemeiază soluţia procurorului nu sunt incidente în cauză, iar în subsidiar, în baza art. 2781 lit. c C. proc. pen., dacă probele existente la dosar sunt suficiente, reţinerea cauzei spre judecare în complet legal constituit.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului şi a considerentelor sentinţei atacate rezultă în mod pregnant că soluţia - adoptată de procuror prin Ordonanţa atacată şi confirmată, atât de procurorul ierarhic superior cât şi de prima instanţă, este temeinică şi legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), infracţiuni ce ar fi fost săvârşite de notarul public B.S.
Potrivit art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, lege care reglementează activitatea notarilor publici, ";cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii "; iar în cazul moştenirilor successive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă";.
Nemulţumirea petentului cu privire la faptul că notarul public a emis un certificat de moştenitor unei persoane care, în opinia sa, nu avea acea calitate, întrucât moştenirea era vacantă, şi cu încălcarea competenţei notariale teritoriale nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale faţă de notar. Aşa cum s-a arătat petentul putea să se adreseze instanţei civile şi să ceară anularea certificatului de moştenitor emis, în opinia sa, cu încălcarea legii - ceea ce nu a făcut, după cum a declarat la 27 ianuarie 2010.
Faţă de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi desfiinţarea ordonanaţei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul E.I. împotriva Sentinţei penale nr. 124 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1567/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
