ICCJ. Decizia nr. 3380/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3380/2010
Dosar nr. 1484/88/2008
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 376 din 22 decembrie 2009, Tribunalul Tulcea a dispus următoarele:
În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.
Condamnă pe inculpatul N.T., fiul lui P. şi A., născut în comuna P., domiciliat în Tulcea, str. G., forme legale în satul M., comuna S., judeţul Tulcea, ocupaţia motorist, studii 10 + şcoală profesională, fără antecedente penale divorţat, are 2 copii, la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen. pe o durată de 4 an.
În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen.
Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza l-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. confiscă de la inculpat toporişca (corp delict).
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. din C. civ.
A admis în parte pretenţiile părţii civile C.V.
A obligat inculpatul să plătească părţii civile C.V. suma de 50.000 RON reprezentând daune morale.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tulcea şi cea formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
A obligat inculpatul să plătească Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Tulcea suma de 199,73 şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 9.759,37 RON, sume ce vor fi actualizate la data plăţii în raport de inflaţie.
În temeiul art. 193 C. proc. pen.
A obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON către partea civilă C.V. reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarea situaţie da fapt:
Prin rechizitoriul nr. 104/P/2008 din 29 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului N.T. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 - 174 C. pen., reţinându-se că în după-amiaza zilei de 20 februarie 2008, i-a aplicat fostei sale soţii lovituri cu corpuri contondente (toporişca) în zona capului.
În cauză, inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti. Acesta nu a negat comiterea faptei însă, în faţa instanţei, a susţinut că nu-şi mai aminti împrejurările concrete.
Au fost avute în vedere şi declaraţiile inculpatului cursul urmăririi penale, precum şi declaraţiile părţii vătămate C.V., ale martorilor N.l.D., N.L.V., N.G., N.L., S.V.M., H.S., A.T., rezultând fără nici un dubiu că fapta dedusă judecăţii există şi a fost comisă de inculpat.
În cauză, s-au constituit părţi civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tulcea şi Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă Constanţa, pentru cheltuielile de spitalizare determinate de îngrijirile medicale de care a avut nevoie partea vătămată C.V.
De asemenea, partea vătămată C.V., constituindu-se parte civilă în cauză, a solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor despăgubiri:
- 1.000.000 euro, în echivalent în RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
- 30.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale (contravaloarea cheltuielilor făcute de la data internări în spital şi până în prezent.
Plata unei contribuţii lunare la nivelul unui salariu minim pe economie, justificată de imposibilitatea prestării unei activităţi remunerate.
Plata unei despăgubiri constând în contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi realizat începând cu 1 martie 2008 prin încadrarea sa în muncă.
Pentru dovedirea acestor pretenţii s-a solicitat instanţei audierea martorilor H.S. şi A.T., au fost depuse copiile mai multor înscrisuri, în special medicale (evidenţiate prin încheierea din 16 septembrie 2008 şi nu numai). S-a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să fie stabilit numărul real de îngrijiri mediale de care a avut nevoie partea vătămată pentru vindecare, dat fiind faptul că expertiza existentă în cauză a fost efectuată a doua zi după producerea accidentului (21 februarie 2008) şi nu este concludentă cu privire la numărul de îngrijiri medicale necesare.
În cauză, a fost efectuată o nouă expertiză medico-legală de către I.N.M.L. ";M.M."; Bucureşti, prin raportul înaintat instanţei concluzionându-se că victima C.V. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 20 februarie 2008 prin lovire cu corpuri dure, dintre care unul cu muchie tăioasă.
A necesitat 80 - 90 zile îngrijiri medicale, perioadă ce include tratamentul de recuperare şi al complicaţiilor apărute.
Leziunile traumatice de la nivelul extremităţii cefalice au pus în primejdie viaţa victimei, în sensul că fără un tratament de specialitate prompt şi eficient ar fi condus inevitabil la deces.
Între leziunile traumatice prezentate la data de 20 februarie 2008 şi sechelele posttraumatice actuale, există o legătură de cauzalitate directă.
Leziunile traumatice cranio-cerebrale au condus la diagnosticul funcţional de ";Deficienţă vizuală medie"; prin reducerea câmpului vizual la ochiul cel mai bun cu peste 10°-20° neregulat, prezentând ";incapacitate adaptivă"; - 55% şi ";Capacitate de muncă pierdută cel puţin pe jumătate"; fiind ";încadrată în gradul III de invaliditate";.
Examinând probele administrate în cauză, cu privire la latura penală a cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt, descrisă de altfel, în mod corect şi prin actul de acuzare.
Inculpatul N.T. şi victima C.V. au fost căsătoriţi între anii 1983 - 2007. Desfacerea căsătoriei lor s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 781 din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tulcea, iar din această convieţuire au rezultat doi copii: N.L.V. şi N.I.D.
Prin hotărârea civilă definitivă s-a stabilit că relaţiile dintre părţi s-au degradat treptat, mai ales din cauza comportamentului agresiv pe care inculpatul îl avea faţă de soţia sa, comportament ce se manifesta, de obicei, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, aceasta din urmă fiind nevoită de câteva ori, din această cauză să se refugieze la rude sau la vecini.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, a rezultat că inculpatul avea şi o fire geloasă, manifestând un comportament ciudat şi uneori de neînţeles care, îi exaspera pe cei din jurul său.
Deşi divorţaţi, soţii au continuat să locuiască împreună cu cei doi copii ai lor, în apartamentul comun din Tulcea str. G., dar certurile s-au accentuat.
În perioada cât au stat împreună după divorţ, până la evenimentul din 20 februarie 2008, inculpatul N.T. a continuat să consume băuturi alcoolice din ce în ce mai mult, iar scandalurile provocate deveneau tot mai insuportabile pentru toţi ceilalţi membri ai familiei cu care locuia. Tocmai de aceea el a fost sfătuit de către fosta soţie şi copii (cu scopul de a-l ajuta) să meargă la un doctor pentru a-şi controla sănătatea, întrucât începuse chiar să o ameninţe cu moartea pe fosta sa soţie. De multe ori, chiar punea şi mâna pe anumite corpuri contondente pe care le folosea, aruncându-le după partea vătămată sau în obiectele din casă.
La data de 23 octombrie 2007, inculpatul N.T. s-a internat la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean Tulcea, a fugit din spital în seara aceleaşi zile şi pentru că nu-şi găsise fosta soţie acasă, după ce a băut un pahar de wischy, s-a întors înapoi la secţie unde personalul medical, constatând că este băut ";l-a băgat la supraveghere";. El a scos gratia de la geam, a legat cearşafuri şi când a sărit, şi-a fracturat piciorul stâng, motiv pentru care a fost internat la secţia de Ortopedie la Spitalul din Eforie Sud, judeţul Constanţa, în perioada 28 ianuarie - 08 februarie 2008.
În toată această perioadă, cât el a fost internat, soţia sa a deschis şi procesul de partaj.
În ziua de 20 februarie 2008 inculpatul a fost plecat la tribunal, iar când s-a întors acasă şi-a găsit soţia căutând prin nişte acte înşirate în bucătărie, fiica lor fiind plecată la şcoală, iar băiatul, în excursie în Grecia.
În dimineaţa zilei de 20 februarie 2008, inculpatul N.T. a consumat băuturi alcoolice în cantitate apreciabilă, fapt ce rezultă din propriile sale declaraţii (200 ml vin la barul T. şi J., apoi o sticlă de 2 I cu bere, şi iarăşi vin după ce s-a întors acasă).
Pe acest fond în jurul orelor 14, văzând că fosta sa soţie C.V., aflându-se în bucătăria apartamentului, se ocupa de căutarea unor acte pe care le înşirase pe masă, între cei doi s-a declanşat o dispută în legătură cu bunurile ce ar trebui sau nu ar trebui incluse în masa de partaj, sau valoarea acestora, (sub acest aspect declaraţiile fiind contradictorii). Atunci inculpatul s-a dus în balconul apartamentului de unde a revenit cu o toporişca. Conform celor declarate de inculpat în cursul urmăririi penale, victima C.V. l-a întrebat ce vrea să facă cu toporişca şi i-a cerut să o lase pe masă. Inculpatul i-a răspuns ";să-ţi dau cu ea în cap";, moment după care nu-şi mai aminteşte ce a făcut. Totuşi, prin declaraţia olografă din 20 august 2008 inculpatul arată că i-a aplicat 2 - 3 lovituri victimei cu toporişca ";în cap şi pe spate"; şi numai gândul la copii lor l-a determinat să se oprească. Mai precis, inculpatul a declarat ";.. şi în timp ce o loveam cu toporişca, m-am gândit să n-o omor pentru că mai aveam copii de crescut, lucru care m-a determinat să mă opresc";.
În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul N.T., fără să nege comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată a susţinut că, înainte a o lovi, victima i-a spus cuvinte urâte care l-au enervat.
Având în vedere situaţia invocată de inculpat, în cauză s-a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. cu consecinţe semnificative atât pe latură penală, cât şi pe latură civilă.
În termen legal, împotriva hotărârii pronunţate au declarat apel inculpatul N.T. şi partea civilă C.V.
Apelul declarat de inculpat a vizat neegalitatea hotărârii instanţei de fond în sensul că în mod greşit nu s-a reţinut la încadrarea juridică prevederile art. 73 lit. b) respectiv scuza provocării; se impunea această situaţie întrucât inculpatul a fost provocat de partea vătămată şi a acţionat într-o stare de stres; partea vătămată a fost plecată în Italia unde a intrat într-o relaţie extraconjugală, s-a întors în ţară şi a divorţat de inculpat introducând şi acţiune de partaj.
Apelul părţii civile este un apel declarativ, nemotivat în termen, situaţie în care acesta a fost analizat doar prin prisma motivelor din oficiu.
Prin Decizia penală nr. 38 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul inculpat N.T. şi de partea civilă C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 376 din 22 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 1484/88/208.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.T., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză a fost reţinută corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Din actele aflate la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul a acţionat pe fondul consumului de alcool şi al stării de nervozitate declanşată de nemulţumirea sa faţă de situaţia familială şi deschiderea procesului de partaj de către victimă. Cu toate acestea, nu se poate reţine starea de provocare în favoarea inculpatului deoarece această stare trebuia să fie determinată de victima infracţiunii prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Or, aceste aspecte nu sunt probate în cauză.
În acest sens, din expertiza psihiatrică efectuată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul prezintă tulburare de personalitate paranoică, dar, la momentul comiterii faptei, a avut discernământ şi nu necesită măsuri de siguranţă cu caracter medical.
Prin urmare, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca agresiunea din partea autorului să constituie o ripostă la fapta victimei.
Cu alte cuvinte, este necesar ca atitudinea victimei să provoace o puternică tulburare sau emoţie sub imperiul căruia să fie provocată fapta de agresor.
Este necesar să existe o legătură de cauzalitate între actul provocator şi tulburarea psihică sau emoţia sub stăpânirea căruia s-a comis fapta.
În consecinţă, trebuie ca acţiunea ilicită a provocatorului să reprezinte cauza săvârşirii infracţiunii şi ca infractorul să nu fi comis fapta fără existenţa acţiunii provocatoare.
Or, în speţa de faţă, nu se regăsesc elementele necesare aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.; susţinerile recurentului cum că victima a plecat în străinătate şi a avut o relaţie extraconjugală nu reprezintă o atitudine provocatoare din partea victimei în sensul textului de lege.
Aşa încât, nu poate fi primită solicitarea inculpatului recurent de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
De asemenea, nu se justifică nici cererea acestuia de reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea sa, în raport de gravitatea faptei comise şi de consecinţele săvârşirii acesteia, mai ales că atitudinea de regret manifestată de inculpat se datorează, se pare, mai mult faptului că ";numai gândul la copii"; l-a determinat să se oprească şi să nu aplice mai multe lovituri victimei.
Nu este întemeiată nici solicitarea de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86 C. pen., în raport de considerentele sus-menţionate.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, consecinţele săvârşirii infracţiunii, circumstanţele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, studii 10 clase, 2 copii), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T. împotriva Deciziei penale nr. 38 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1391/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1395/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
