ICCJ. Decizia nr. 3437/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3437/2010
Dosar nr. 7872/1/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de Ministerul Public şi de inculpaţii B.M.P., B.P., T.R.A., D.S.M., D.V., I.I.M., etc, împotriva Sentinţei penale nr. 298 din 8 aprilie 2010 Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive, printre alţii (Ţ.R.A., D.S.M., D.V., I.I.M., O.C.A., R.C.I., S.L.C., etc) şi a inculpaţilor:
1. B.M.P. (fiul lui M. şi R., născut în Bucureşti, cu acelaşi domiciliu, în str. P., sector 6);
2. N.V. (fiul lui D. şi M., născut în Bucureşti, cu acelaşi domiciliu, în str. M., sector 6);.
3. T.T. (fiul lui I. şi M., născut în Bucureşti, cu acelaşi domiciliu, în Calea G., sector 6);
4. B.P. (fiul lui M. şi M., născut în Bucureşti, cu acelaşi domiciliu, în str. G.I.F., sector 3);
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a inculpaţilor a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, s-a constatat că probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual nu a fost de natură infirmă, concluzia iniţială, aceea a existenţei unor indicii temeinice care susţin presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi că se menţine şi temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. (pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată sunt mai mari de 4 ani).
S-a mai arătat că lăsarea inculpaţilor în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin faptele comise, complexitatea cauzei (17 inculpaţi dintre care 14 în stare de arest preventiv) şi multitudinea infracţiunilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei încheieri, inculpaţii B.M.P., N.V., T.T. şi B.P. au declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărători, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpaţii B.M.P., N.V., T.T. şi B.P. au fost arestaţi în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că au comis infracţiunile de:
- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deţinere de droguri de mare risc în vedere consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - inculpatul B.M.P.;
- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - inculpaţii N.V. şi T.T.;
- trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deţinerea de droguri de mare risc în vedere consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apartenenţa la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) - inculpatul B.P.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor subzistă şi că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi modalităţile concrete în care se reţine în rechizitoriu şi în sentinţă că s-au comis faptele (formă continuată).
Aşa fiind, Înalta Curtea constată că instanţa de apel a dispus în mod legal şi temeinic menţinerea stării de arest iar protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpaţilor B.M.P., N.V., T.T. şi B.P.
Recursurile declarate învederându-se, aşadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.P., N.V., T.T. şi B.P. împotriva Încheierii din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în Dosarul nr. 46982/3/2008.
Obligă recurentul inculpat N.V. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi B.M.P., T.T. şi B.P. la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 1665/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
