ICCJ. Decizia nr. 3433/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3433/2010
Dosar nr. 940/54/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 martie 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova plângerea penală formulată de numitul B.P., care solicita să fie efectuate cercetări faţă de executorul judecătoresc B.F. şi faţă de lucrătorii de poliţie S.M., C.P., Ş.I. şi G.M., sub aspectul săvârşii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)).
În fapt, petiţionarul a arătat că în ziua de 14 decembrie 2004, executorul judecătoresc B.F. s-a deplasat la terenul proprietatea sa, de unde a tăiat un număr de 524 arbori, în mod abuziv, fără temei legal, în acţiunea sa fiind ajutat de cei patru lucrători de poliţie mai sus-menţionaţi de trei angajaţi ai Ocolului Silvic şi mai mulţi muncitori.
Prin Ordonanţa nr. 424/P/2008 din 16 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc B.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP));
- disjungerea materialului de urmărire penală şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu privire la faptele comise de agenţii de poliţie S.M., C.P., Ş.I. şi G.M.
Pentru a se dispune astfel s-a reţinut că:
Prin Sentinţa civilă nr. 2766 din 17 noiembrie 2004 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti hotărâre cu execuţie vremelnică şi, pârâţii B.P. şi M.I. au fost obligaţi să o lase pe reclamanta R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Tg. Jiu să ridice masa lemnoasă exploatată conform autorizaţiei de exploatare din 05 februarie 2004.
În baza acestei hotărâri, conform procesului-verbal din 2 decembrie 2004, executorul judecătoresc B.F. s-a prezentat la domiciliul persoanei vătămate B.P., aducându-i la cunoştinţă faptul că, începând cu 3 decembrie 2004 creditoare va începe să ridice materialul lemnos.
În ziua de 14 decembrie 2004, în prezenţa executorului judecătoresc B.F. şi a organelor de poliţie, angajaţi ai Ocolului Silvic au ridicat materialul lemons tăiat, după ce în prealabil au fost făcute verificări la primărie în legătură cu delimitarea suprafeţelor de teren care aparţin persoanei vătămate şi Ocolului Silvic, constatându-se cu această ocazie că nu s-au măsurat efectiv suprafeţele de teren cu ocazia punerii în posesie şi că nici debitorul nu a fost în măsură să indice suprafaţa care îi aparţine.
Astfel că prezenţa executorului judecătoresc, în ziua de 14 decembrie 2004, la terenul de unde s-a ridicat materialul lemnos, a avut loc în temeiul unei hotărâri judecătoreşti a cărei executare silită a fost solicitată de creditoarea Direcţia Silvică Tg. Jiu şi că nu poate fi reţinută în sarcina executorului judecătoresc săvârşirea fapte penale reclamate. S-a mai arătat că este irelevant, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), împrejurare că, ulterior executării silite, hotărârea Judecătoriei Tg. Jiu a fost modificată prin Decizia Tribunalului Gorj, în sensul respingerii cererii de Ordonanţă preşedenţială formulată de Direcţia Silvică Gorj.
Împotriva sus-menţionatei Ordonanţe, petiţionarul a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanţa nr. 2347/II/2/2008 din 16 decembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 97 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 50 RON, şi la plata cheltuielilor judiciare către intimat -1.500 RON (reprezentând onorariu de avocat).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că executorul judecătoresc nu a săvârşit acte sau fapte succeptibile de a îmbrăca forma infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), executarea silită din 14 decembrie 2004 a având loc cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât în cauză nu se dispusese suspendarea executării potrivit art. 582 alin. (2) C. proc. pen. şi nici nu se formulase contestaţie la executare, iar Decizia Tribunalului Gorj nr. 63 din 24 ianuarie 2005 - prin care a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedenţială formulată de Direcţia Silvică Gorj a fost pronunţată după această dată (14 decembrie 2004).
Împotriva sentinţei, petiţionarul B.P. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, în esenţă, casarea hotărârii recurate şi, pe fond, desfiinţarea ordonanţei date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu finalitatea începerii urmăririi penale, pentru fapta reclamată, faţă de intimat.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu susţinerile petiţionarului recurent, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul B.F. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanţă - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii reclamate, care să poată fi imputate acestuia.
Împrejurarea că recurentul petiţionar este nemulţumit de faptul că Direcţia Silvică Târgu Jiu a ridicat masa lemnoasă la 14 decembrie 2004 în prezenţa executorului judecătoresc nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pe care acesta a indicat-o în plângerea sa.
Aşa cum rezultă din actele din dosar, prezenţa executorului judecătoresc la terenul de unde s-a ridicat materialul lemnos tăiat deja, a avut loc în temeiul unei hotărâri judecătoreşti iar intimatul nu a făcut altceva decât să pună în executare, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor legale, o hotărâre judecătorească cu execuţie vremelnică.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea ordonanţei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul B.P.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.P. împotriva Sentinţei penale nr. 97 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1597/2010. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
