ICCJ. Decizia nr. 143/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 143/2010
Dosar nr. 3392/104/2007
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 7 iulie 2008 Tribunalul Olt a dispus în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 179 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) condamnarea inculpatului F.D.D. (fiul lui M. şi I., la pedeapsa de 4 ani închisoare).
S-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive din 27 septembrie 2007.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuţitului, corp delict.
S-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile M.M.A. şi a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2609,50 lei (despăgubiri materiale) şi 15000 lei (daune morale) şi s-a luat act că Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut de instanţa de fond că:
La data de 26 septembrie 2007 în jurul orelor 15,00, partea vătămată conducea autoturismul marca D.B. pe b-dul din Slatina în direcţia magazinului O. cu menţiunea că pe scaunul din dreapta faţă se afla martorul S.L.
La intersecţia prevăzută cu semafor din apropierea poştei se reţine că partea vătămată a oprit vehiculul la indicaţia semaforului ce avea culoarea roşie iar în acest timp în partea din dreapta a vehiculului a oprit autoturismul marca D.M. în care se aflau inculpatul şi martorul V.F.M., cu menţiunea că aceste din urmă se afla la volan. Întrucât partea vătămată nu a acceptat ca autoturismu marca D.M. să plece mai înainte, martorul V.F.M. a coborât geamul din stânga faţă şi s-a adresat cu injurii şi gesturi obscene celor aflaţi în celălalt autoturism iar în continuare maşina în care se afla inculpatul a circulat în spatele maşinii condusă de partea vătămată. În tot acest timp se constată că ocupanţi maşinii condusă de martorul V.F.M. au adresat injurii şi gesturi obscene ocupanţilor maşinii condusă de partea vătămată iar la rândul lor aceştia din urma au răspuns prin cuvinte jignitoare.
Autoturismul condus de partea vătămată şi-a continuat deplasarea coborând pe str. V. şi apoi pe str. D. iar la intersecţia cu str. I., această parte a oprit vehiculul la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate vehiculelor care circulau în ambele sensuri pe str. I. La scurt timp a sosit şi autoturismul condus de martorul V.F.M. care după ce mai întâi s-a poziţionat în spatele celui al părţii vătămate, apoi s-a aşezat paralel cu această maşină. În aceste condiţii din autoturismul marca D.M. a coborât inculpatul care deplasându-se prin spatele acestei maşini a ajuns în apropierea portierei maşinii volanul căreia se afla partea vătămată. Observând aceste acte materiale ale inculpatului, la rândul său partea vătămata a coborât din maşină. În continuare inculpatul a lovit cu pumnul în zona feţei pe partea vătămată, acte la care această din urmă parte a încercat să răspundă în acelaşi fel, lovind pe inculpat cu pumnul. Apoi între cei doi au avut loc îmbrânceli. În acest context inculpatul cu mâna dreaptă care avea un cuţit a aplicat o lovitură în zona abdominală, producând părţii vătămate leziuni traumatice care au pus în primejdie viaţa victimei, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile îngrijiri medicale.
După cele prezentate mai sus inculpatul a fugit iar cuţitul corp delict a căzut pe carosabil, fiind ridicat de către partea vătămată şi de către martorul S.L. care s-au deplasat apoi la staţia P. din Slatina, unde s-au întâlnit cu două echipaje ale poliţiei comunitare cărora le-au relatat cele petrecute, după care partea vătămată a fost transportată la Spitalul judeţean de urgenţă Slatina unde a primit îngrijiri medicale şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale. Inculpatul a fost identificat apoi de un echipaj al Poliţiei comunitare din Slatina în apropierea locului faptei şi anume în condiţiile în care s-a ascuns în atelierul de tapiţerie de pe str. Ionaşcu fiind condus la sediul poliţiei municipiului Slatina.
Prin coroborarea probelor de mai sus cu acelea rezultând din raportul de expertiză medico-legală din 17 octombrie 2007 emis de Serviciul Jud. Medicină Legală Olt, a rezultat că leziunile produse de inculpat constau în plagă înjunghiată toraco-abdominală dreapta, plagă tăiată segment hepatic 5, hemoperitoneu post traumatic ce datează din 26 septembrie 2007 şi au ca mecanism de producere lovirea cu corpul înţepător tăietor menţionat.
În sensul situaţiei de fapt de mai sus au caracter concludent probele rezultă din declaraţiile părţilor care relatează incidentul dintre cei în cauză şi mod de desfăşurare a acestuia conform celor menţionate mai sus în coroborare cu cele din declaraţiile martorilor oculari S.L. şi V.F.M. cât şi cele din declaraţiile celorlalţi martori şi cu probele rezultând din planşa fotografică Serviciului criminalistic al I.P.J. - Olt, din procesele verbale de conducere în teren de predare-primire a inculpatului, respectiv cu probele din raportul de experţii medico legală.
Susţinerile inculpatului în sensul că leziunile părţii vătămate sunt urmare a actelor sale de apărare faţă de încercarea acestei părţi de a-l lovi cu cuţitul se constată ca nefondată întrucât nu este confirmată de probele ce rezultă din declaraţia părţii vătămate în coroborare cu declaraţia martorului ocular S.L. şi cu relatările celorlalţi martori care prezintă elemente de fapt referitoare la agresiunea inculpatului. În acelaşi sens are caracter concludent proba rezultând din raportul de expertiză medico legală ce prezintă ca mecanism al leziunilor părţii vătămate lovire cu un corp înţepător tăietor prin raportare la caracteristicile leziunilor şi anume cea de la nivelul rebordului costal drept prin plagă de 6 cm. lungime, oblică de sus în jos şi din extern către median cât şi o altă plagă verticală xifo-suprapubiană ocolind la dreapta ombilicul cu lungime de 22 cm. Ori, dacă se punea problema unor acte de opoziţie ale inculpatului la pretinsa agresiune cu cuţitul a părţii vătămate nu se punea problema unor leziuni având aceste caracteristici ce denotă o lovire activă cu intensitate suficientă să determine dimensiunile şi forma acestora.
De asemenea, afirmaţia că inculpatul la rândul său nu a lovit pe parte; vătămată cu pumnul întrucât acesta îi era fracturat, se constată ca nefondată întrucât nu este confirmată de celelalte probe ce atestă că desfăşurarea reală a incidentului a fost cea menţionată mai sus.
Pe de altă parte susţinerile părţii vătămate în sensul că în cauză nu s-a pus problema din partea sa decât a unor acte de apărare faţă de violenţa inculpatului, este fondată însă trebuie reţinut că la declanşarea şi întreţinerea conflictului parte de vinovăţie revine şi părţii vătămate care a avut o atitudine necorespunzătoare prin adresarea de injurii inculpatului ce se afla în autoturismul marca D.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă şi inculpatul.
M.P. critică hotărârea pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei, cât şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunţat asupra măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care trebuia să o constate ca încetată. Cât priveşte motivul de apel referitor la schimbarea de încadrare juridică a faptei, reprezentantul parchetului a arătat că nu-l mai susţine.
Partea civilă a cerut înlăturarea circumstanţelor şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare iar pe latură civilă acordarea în integralitate a daunelor morale.
Inculpatul, în principal, a cerut achitarea sa pe art. 10 lit. e) C. proc. pen. motivat de faptul că a acţionat în legitimă apărare şi faţă de circumstanţele personale aplicarea unei pedepse cu suspendare prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 din C. pen.
Prin Decizia penală nr. 48 din 4 martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de parchet, partea civilă şi inculpat şi a dispus:
A desfiinţat în parte sentinţa.
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul F.D.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. Pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
A obligat inculpatul la plata a 1305 lei despăgubiri şi la 10000 lei daune morale către partea civilă M.A.M.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A constatat că prin încheierea din 24 octombrie 2007 pronunţată de Triubunalul Olt a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - comuna Oboga - faţă de inculpat.
A obligat apelantul inculpat la plata a 1250 lei cheltuieli judiciare către partea civilă - apelantă M.A.M., reprezentând onorariu avocat în cele două faze procesuale şi la plata a 200 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de apel.
Instanţa de control judiciar a reţinut prin decizie că procurorul a renunţat la primul motiv de apel.
Privitor la motivul doi de apel, respectiv cel referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în condiţiile reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante personale prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., Curtea a constat că acesta este întemeiat, deoarece în mod eronat a reţinut instanţa de fond în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă personală, prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa prev. de art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi a coborât pedeapsa aplicată inculpatului cu mult sub minimul special prevăzut de lege, pronunţând astfel o hotărâre de condamnare la o pedeapsă în contradicţie cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a apreciat că şi apelul parchetului este însă întemeiat şi sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la măsura obligării de a nu părăsi localitatea Oboga luată împotriva inculpatului prin încheierea din 24 octombrie 2007, când de altfel, instanţa de judecată a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi această localitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., instanţa are obligaţia ca prin hotărâre să se pronunţe şi asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ori ţara, motivând soluţia pronunţată. Faţă de aceste dispoziţii legale imperative, Curtea a constatat că încheierea din 24 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3392/104/2007, a fost luată faţă de inculpatul F.D.D. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv comuna Oboga, judeţul Olt, fără încuviinţarea Tribunalului Olt.
Referitor la apelul părţii civile M.A.M., Curtea a constat că acesta este întemeiat sub aspectul primului motiv formulat, respectiv cel referitor la latura penală, în sensul că pentru considerente arătate cu ocazia examinării motivului doi de apel al parchetului, se impune înlăturarea aplicării în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte motivul doi de apel al părţii civile, Curtea a constat că acesta nu este fondat, pentru motive care vor fi arătate cu ocazia examinării apelului inculpatului F.D.D., privitor la latura civilă a cauzei.
În apelul inculpatului F.D.D. care a vizat atât latura penală a cauzei, cu două teze, cât şi latura civilă, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale şi a daunelor morale instanţa a reţinut că:
Într-o prima teză, apelantul inculpat a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece a acţionat în stare de legitimă apărare, fiind deci întrunite condiţiile cumulative ale acestei cauze care înlătură caracterul penal al cauzei. Curtea, examinând ansamblul probelor administrate în cauză, inclusiv declaraţiile suplimentare luate în apel celor doi martori ai incidentului, respectiv S.L. şi V.F.M., a apreciat că nu sunt întrunite în cauză toate condiţiile necesare pentru existenţa legitimei apărări, nici în varianta 44 pct. 2 C. pen., şi nici în cea prev. de art. 44 pct. 3 C. pen., deoarece nu s-a demonstrat situaţia unui atac material şi direct împotriva inculpatului şi nici situaţia depăşirii unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului, pe fondul unei tulburări sau temeri.
Ca atare, Curtea, a împărtăşit însă punctul de vedere al apelantului inculpat, în sensul că acesta s-a aflat în situaţia prev.de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că a săvârşit infracţiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă şi printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei.
Faţă de reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi în condiţiile înlăturării dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că aplicarea unei astfel de pedepse ar fi în concordanţă cu criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ar contribui la reeducarea inculpatului.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev.de art. 71 alin. (3) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea a constat că în condiţiile reţinerii în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi deci a unei culpe comune de jumătate pentru fiecare parte, aceasta va avea consecinţe şi pe planul soluţionării cererilor în despăgubiri materiale şi daune morale, apreciind că se impune obligarea inculpatului la plata doar a sumei de 1.305 lei despăgubiri pentru daune materiale şi la 10.000 lei daune morale către partea civilă M.M.A. (cotă de 50% din totalul daunelor materiale şi morale solicitate).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs parchetul, partea civilă şi inculpatul.
Procurorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 14 şi 17 C. proc. pen. solicitând înlăturarea prevederilor art. 73 pct. b şi art. 74 - 76 C. pen. şi pe cale de consecinţă condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii la limita cuantumului prevăzut de lege.
Recurenta parte civilă a cerut admiterea recursului parchetului, invocând în recursul propriu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
În esenţă, s-a cerut înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. pe latură penală şi majorarea pedepsei, iar pe latură civilă obligarea inculpatului la plata integral cerută a despăgubirilor şi daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare.
Inculpatul acerut prin concluziile sale respingerea recursurilor declarate de parchet şi partea civilă şi admiterea recursului inculpatului într-o primă fază achitarea acestuia în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. susţinând că s-a acţionat de inculpat în legitimă apărare. Sub cel de-al doilea aspect reţinerea scuzei provocării şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei cu consecinţa suspendării condiţionate sau supraveghere a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Curtea, analizând actele dosarului:
Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că din situaţia de fapt pe larg prezentată mai sus, un caracter concludent rezultă din declaraţiile părţilor care relatează amănunţit incidentul dintre cei doi şi modul de desfăşurare (S.L. şi V.F.M.) cât şi declaraţiile celorlalţi martori, probele tehnice (planşe foto), procesele verbale de conducere în teren şi de predare-primire a inculpatului cât şi cele din raportul de expertiză medico-legală.
Or, din dinamica împrejurărilor susţinerea inculpatului că leziunile părţii vătămate s-ar datora actelor sale de apărare faţă de încercarea acestuia de a-l lovi cu cuţitul este nefondată, nefiind confirmată de probatoriu.
În acest sens declaraţiile martorului ocular S.L. şi raportul de expertiză medico-legală demonstrează elementele referitoare la agresiunea inculpatului dar şi mecanismul loviturilor - lovirea cu un corp înţepător-tăietor - şi caracteristicile acestora, conduce la aplicarea unei lovituri active şi de intensitate în mişcare de sus în jos şi cu dimensiunile stabilite de 6 cm şi respectiv 22 cm.
Cât priveşte susţinerea inculpatului că nu a lovit partea vătămată cu pumnul care era fracturat nu poate fi de asemenea reţinută în raport de probele admise în cauză, care demonstrează fără dubiu atâta timp cât declanşarea şi întreţinerea conflictului este datorată acestuia chiar şi în condiţiile în care partea vătămată a avut o atitudine necorespunzătoare - dat fiind injuriile aduse. Astfel, în aprecierea probatoriilor administrate Curtea constată că, instanţa de fond a făcut o justă încadrare a faptei comise de inculpat şi o justă individualizare a pedepsei, motiv pentru care Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul inculpatului în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Pe latură civilă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, în limita prejudiciului material cauzat şi dovedit cu acte ca şi întinderea daunelor morale acordate ca reparaţie a suferinţei cauzate părţii vătămate ca atare pentru considerentele arătate.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi partea civilă, va casa Decizia penală atacată şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa penală pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de partea civilă M.M.A. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.D.D.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine sentinţa penală nr. 75 din 4 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Olt.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare şi la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.A.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3432/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
