ICCJ. Decizia nr. 3488/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3488/2010
Dosar nr. 763/89/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Sentinţa penală nr. 142 din 12 mai 2010, Tribunalul Vaslui a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de condamnatul D.D. împotriva Sentinţei penale nr. 143/2006 a Tribunalului Vaslui.
Revizuentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui, sub nr. 763/89/2010, condamnatul D.D., deţinut în Penitenciarul Bacău, a formulat cerere de revizuire a Sentinţei penale nr. 143/2006 a Tribunalului Vaslui prin care inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Condamnatul nu a dovedit cererea de revizuire.
La termenul din data de 26 mai 2010, condamnatul D.D. a declarat că îşi retrage cererea de revizuire.
Prin Decizia nr. XXXIV din 06 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi de contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă.
În condiţiile în care această decizie este obligatorie şi văzând şi dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., instanţa a luat act de retragerea revizuirii formulată de condamnatul D.D., privind cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 143/2006 pronunţată de Tribunalul Vaslui, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare.
2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. revizuentul D.D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea apelului, revizuentul D.D. a arătat că nu el a făcut apel şi vrea să fie rejudecat la Vaslui.
Prin Decizia penală nr. 116 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul formulat de condamnat.
A reţinut instanţa de apel că potrivit Deciziei nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, în cazul retragerii acesteia, urmează să ia act de manifestarea de voinţă a condamnatului.
Faţă de declaraţia revizuentului D.D., care a precizat că îşi retrage cererea de revizuire în faţa instanţei de fond, la data de 26 mai 2010, în mod corect aceasta a luat act de voinţa condamnatului.
Faptul că revizuentul s-a răzgândit după pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond, iar ulterior în faţa instanţei de apel a arătat că nici nu a promovat această cale de atac, deşi semnătura de pe cererea de apel coincide cu cea de pe dovada de comunicare a hotărârii de retragere de către instanţa de fond, nu constituie un motiv de rejudecare a cererii de revizuire.
3. Împotriva acestei decizii condamnatul-revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire.
Examinând recursul declarat de condamnatul-revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, în cazul retragerii acesteia, urmează să ia act de manifestarea de voinţă a condamnatului.
Prima instanţă a reţinut în mod corect că revizuentul-condamnat şi-a retras cererea de revizuire în faţa instanţei de fond, la data de 26 mai 2010 şi, în mod corect, a luat act de voinţa acestuia. Pe de altă parte, susţinerile ulterioare în sensul că acesta s-a răzgândit după pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond, sau că de fapt nici nu a promovat această cale de atac, denotă inconsecvenţa condamnatului şi lipsa de temeinicie a motivelor de recurs.
Ca atare, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat D.D. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1181/2010. Penal → |
|---|
