ICCJ. Decizia nr. 3495/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3495/2010
Dosar nr. 7965/1/2010
Şedinţa publică din 06 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010) s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a recurenţilor inculpaţi C.R. (fiul lui G. şi al lui M.) şi C.I.I. (fiul lui A. şi al lui F.) şi s-au respins, ca nefondate, cererile privind revocarea şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, formulate de recurenţii inculpaţi, prin apărător.
Onorariul apărătorului din oficiu, de câte 100 RON pentru fiecare recurent inculpat urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că prin Decizia penală nr. 520/A/2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii C.I.I. şi C.R. la pedepsele rezultante a câte 3 ani şi 6 luni în închisoare, astfel:
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).
În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare, pe care o sporeşte la 3 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).
În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare, pe care o sporeşte la 3 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpaţii C.I.I. şi C.R., beneficiind de ajutorul inculpatului V.S.M. care asigura paza, au pătruns prin efracţie în punctul de desfacere al SC ";B.K.S."; SRL de unde au sustras ţigări, băuturi alcoolice şi bani, iar în noaptea de 04/05 martie 2009 inculpaţii C.I.I. şi C.R., beneficiind de ajutorul inculpatului V.S.M. care asigura paza, au încercat să pătrundă într-un magazin cu intenţia de a sustrage bunuri, iar ulterior au pătruns prin efracţie în punctul de desfacere al SC ";T.C."; SRL de unde au sustras ţigări, băuturi alcoolice şi aparatură electronică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în data de 23 ianuarie 2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapte de natură penală, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 cu referire la art. 681 C. proc. pen.
De asemenea, s-a apreciat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârşite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiţii, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura şi gradul de pericol concret al infracţiunii, dar şi datele ce-i caracterizează pe inculpaţi, care sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, s-a menţinut starea de arest preventiv a acestora, şi s-au respins, ca nefondate, cererile privind revocarea şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara, formulate de recurenţii inculpaţi, prin apărător.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul C.R. a declarat recurs.
La termenul de judecată de azi 6 octombrie 2010, reprezentantul parchetului a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentului recurs, întrucât încheierea recurată nu face parte dintre cele prevăzute strict şi limitativ în dispoziţiile art. 1411 C. proc. pen.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.
Este adevărat că, potrivit art. 3002 raportat la art. 160b alin. (4) C. proc. pen., încheierile prin care se menţine arestarea preventivă în cursul judecăţii pot fi atacate cu recurs, însă aceste articole cuprind reglementări generale privind obligativitatea controlului periodic al măsurii arestării preventive, norma specială în materia căilor de atac fiind cuprinsă în art. 141 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, chiar dacă menţinerea măsurii arestării preventive s-a făcut în baza art. 3002 C. proc. pen., încheierea dată în cursul judecăţii recursului nu poate fi atacată separat.
În concluzie, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului C.R. împotriva încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010) ca instanţă de recurs, prin care s-a menţinut măsura arestării preventive, este inadmisibil, urmând să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1265/2010. Penal → |
|---|
