ICCJ. Decizia nr. 3484/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3484/2010
Dosar nr. 4162/2/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 208 din 2 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 25 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta C.V.M., în favoarea Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
S-a motivat că prin plângerea formulată de petenta C.V.M. în temeiul art. 2781 C. proc. pen. s-a solicitat instanţei de fond desfiinţarea ordonanţei nr. 96/11-2/2010 dată în Dosarul nr. 307/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bucureşti, prin care s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura şi infirmarea, din oficiu şi în întregime, a rezoluţiei nr. 307/P/2008 din 25 noiembrie 2009 a Serviciului Teritorial Bucureşti al D.N.A.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că soluţia de netrimitere în judecată vizează o infracţiune de abuz în serviciu şi abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 şi 2481 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi că nu există o calitate specială a vreuneia din persoanele faţă de care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată care să-i atragă competenţa în primă instanţă, astfel că, în virtutea art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 25 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 8 iulie 2010, a declarat recurs petiţionara.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit art. 42 alin. ultim C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului. Ca atare, cum sentinţa pronunţată în cauză de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă, nefiind supusă nici unei alte căi de atac, recursul petiţionarei este inadmisibil.
În consecinţă, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul petiţionarei C.V.M., ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara C.V.M. împotriva Sentinţei penale nr. 208/F din 02 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 967/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
