ICCJ. Decizia nr. 1032/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1032/2010
Dosar nr.1242/62/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa penală nr. 356/ S din 25 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 1242/62/2009 Tribunalul Braşov, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului J.R. din infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) în infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
I.1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul J.R., fiul lui M.S. şi G., sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
2. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la 27 martie 2009 inclusiv.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, luată prin încheierea din 26 martie 2009.
II.1.În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) şi art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.N., fiul lui N. şi L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
2. În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., O.A.N. a fost condamnat şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele de mai sus au fost contopite, inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsă a fost dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului O.N.A.
III. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V., fiul lui A. şi J., la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., acestui inculpat i-a fost interzisă, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din pedeapsă a fost dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.V.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la inculpatul O.A.N. a fost confiscată suma de 450 lei obţinută prin vânzarea drogurilor, iar de la inculpatul C.V. suma de 150 lei.
În baza art. 17 alin. (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscare şi distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantităţii de 1.39 gr. de rezină de cannabis, şi 10 comprimate MDMA.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., inculpaţii O. şi C. au fost obligaţi să plătească statului câte 2500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 1500 lei corespund fazei de urmărire penală, iar inculpatul J. a fost obligat să plătească statului 1500 lei cheltuieli judiciare, din care 750 lei corespund fazei de urmărire penală.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Potrivit rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, inculpatul J.R., în data de 03 decembrie 2008, i-a oferit spre vânzare inculpatului O.A.N. cantitatea de 2.21 grame rezină de cannabis, cu scopul de a fi vândută investigatorului acoperit M. şi a deţinut în data de 10 decembrie 2008 acelaşi gen de droguri la locuinţa personală, în vederea vânzării; aceste fapte ar constitui infracţiunea continuată de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), (2 acte materiale).
În fapt, cu privire la primul act material ce intră în componenţa infracţiunii continuate prima instanţă a constatat că acuzaţiile sunt susţinute de declaraţiile investigatorului acoperit, de procesele verbale de redare a activităţilor supravegheate de ofiţerii de poliţie şi declaraţiile iniţiale ale inculpatului O.A.N. Pe baza acestor mijloace de probă s-a reţinut că, în data de 03 decembrie 2008, după ce iniţial l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacţiei, investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei şi suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 d.u.p.), s-a întâlnit pe strada N. cu acest inculpat, a urcat în maşina lui şi s-au deplasat împreună pe strada N., în parcarea din faţa imobilului, unde inculpatul O. a oprit autoturismul, i-a arătat investigatorului o ţiplă de plastic transparent în care se aflau fragmente de substanţă solidă despre care a afirmat că este haşiş şi i-a spus că aşa ceva îi va aduce şi lui, a coborât, s-a deplasat spre imobilul în care locuieşte inculpatul J., a sunt la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului şi a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o ţiplă cu substanţă solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra în scara blocului. La controlul corporal efectuat asupra investigatorului acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set de chei şi o ţiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică din 08 decembrie 2008 a evidenţiat faptul că substanţa ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahdrocannabiol (THC), substanţă psihotropă.
În declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, investigatorul acoperit a arătat că ţipla cu substanţă solidă pe care i-a dat-o inculpatul O. după ce a revenit la maşină nu era aceeaşi cu cea pe care i-o arătase anterior părăsirii autovehiculului, întrucât cea de-a doua avea un conţinut a cărui cantitate era mai mare.
Tribunalul Braşov a constatat că inculpatul Juhos a negat faptul că ar fi vândut inculpatului O. rezină de cannabis cu acel prilej, fără a nega împrejurarea că în ziua respectivă s-au întâlnit.
S-a reţinut că, exceptând declaraţia iniţială a inculpatului O., care ulterior a fost retractată, nu există dovezi privind modul de derulare a evenimentelor desfăşurate între momentul intrării inculpatului O. în scara blocului în care locuieşte inculpatul J. şi momentul în care a părăsit blocul, revenind la autoturism.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea act material, prima instanţă a constatat că, la percheziţia domiciliară legal autorizată şi efectuată la domiciliul inculpatului J.R., au fost descoperite în locuinţa acestuia fragmente de substanţă vegetală solidă de culoare maro, urme de substanţă vegetală pe hârtia igienică găsită în interiorul locuinţei, urme de substanţă albă solidă pe o bucată de ţiplă găsită în locuinţă, resturi de ţigaretă confecţionate manual. urme de substanţă vegetală pe partea superioară a unei tăviţe şi pe un corp în formă conică de tip narghilea. Expertiza tehnico-ştiinţifică efectuată pentru identificarea naturii substanţelor identificate la domiciliul inculpatului a evidenţiat că fragmentele de substanţă solidă de culoare maro reprezintă 0,42 grame de rezină de cannabis, că urmele de substanţă solidă de pe hârtia igienică reprezintă rezină de cannabis, că resturile de ţigară confecţionate manual conţin tetrahidrocannabiol, iar pe tăviţa metalică şi corpul în formă conică (componente de narghilea) s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabiol.
În locuinţa inculpatului J.R. în vederea efectuării percheziţiei s-a pătruns prin utilizarea forţei şi cu distrugerea parţială a uşii de la intrarea în apartament, iar substanţa solidă de culoare maro, identificată ca fiind rezină de cannabis, a fost aruncată de inculpat pe fereastră şi recuperată ulterior de organele de cercetare penală, momentul aruncării substanţei fiind observat de martora asistentă la efectuarea percheziţiei N.C.
Relativ la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lui - din infracţiunea continuată de trafic de droguri în infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în formă simplă, precum şi faţă de cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor descrise în rechizitoriu din infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată într-o infracţiune de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 03 decembrie 2008) şi o infracţiune de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (corespunzătoare actului material din 10 decembrie 2008), ambele în formă simplă. Tribunalul Braşov a apreciat că doar această din urmă solicitare este întemeiată, cererea formulată de inculpat urmând a fi respinsă, întrucât ar avea semnificaţia scoaterii din sfera de analiză a uneia dintre faptele cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, şi implicit nepronunţarea unei soluţii cu privire la această faptă.
Instanţa a reţinut că primul act material indicat în rechizitoriu, constând în vânzarea unei cantităţi de drog de risc către o altă persoană, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; cu privire la cel de-al doilea act material, din maniera în care acesta este descris în actul de sesizare a instanţei şi din aspectele rezultate din probele administrate nu se poate aprecia că deţinerea substanţei interzise s-a realizat în vederea punerii acesteia în circulaţie sub orice formă. Dimpotrivă, cantitatea mică de rezină de cannabis descoperită şi împrejurarea că au fost identificate cu prilejul percheziţiei şi resturi de ţigară confecţionată manual, respectiv urme de tetrahidrocannabiol pe componentele de narghilea, conduc la concluzia că substanţa era deţinută de inculpat în vederea consumului propriu. Drept urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului în sensul solicitat de Parchet.
În ceea ce priveşte fapta de trafic de droguri reţinută în sarcina inculpatului J. prin schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că nu există probe certe care să confirme săvârşirea ei de către inculpat, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Astfel, lipsa unor probe, chiar indirecte, care să confirme faptul că ţipla cu rezină de cannabis care a fost vândută investigatorului M. de către inculpatul O.A.N. i-a fost dată inculpatului O. de către inculpatul Juhos cu prilejul vizitei care a avut loc la domiciliul acestuia din urmă în perioada desfăşurării tranzacţiei, face ca declaraţia inculpatului O., ulterior retractată (fără o explicaţie plauzibilă) să nu poată avea decât valoarea unui indiciu temeinic, ce poate justifica luarea unei măsuri preventive, însă nu poate fundamenta o soluţie de condamnare, în condiţiile în care dubiul, ce trebuie să profite inculpatului potrivit prezumţiei de nevinovăţie de care acesta se bucură în temeiul legii (art. 5 şi art. 66 C. proc. pen.), este întărit de împrejurarea că inculpatul O. avea asupra sa, anterior intrării în scara blocului unde locuieşte inculpatul J. o ţiplă cu rezină de cannabis. Chiar dacă investigatorul acoperit a arătat că ţipla care i-a fost vândută nu era identică cu cea care i-a fost arătată de inculpatul Onea înainte de a părăsi autovehiculul, există, la nivel teoretic, posibilitatea ca inculpatul O. să fi avut asupra sa mai multe ţiple cu rezină de cannabis. a căror provenienţă nu este dovedită. Mai mult, declaraţiile inculpatului O. (din faza de urmărire penală) trebuie interpretate, potrivit art. 69 C. proc. pen. în sensul că pot contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor.
Cât priveşte fapta inculpatului J.R. de a deţine la locuinţa sa, în data de 10 decembrie 2008, o cantitate de rezină de cannabis despre care există probe că era destinată consumului propriu, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fapta fiind săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi prezintă pericol social specific infracţiunii, astfel încât va antrena răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanţa a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală; fapta comisă de inculpat prezintă pericol social mediu, având în vedere cantitatea de substanţă găsită la percheziţia domiciliară, împrejurarea că această cantitate este restul dintr-o cantitate mai mare din care inculpatul recunoaşte că a mai consumat anterior, atât singur, cât şi împreună cu alte persoane, şi împrejurarea că a mai comis anterior aceeaşi infracţiune, fiind condamnat la amendă penală cu aplicarea art. 81 C. pen., (sentinţa penală nr. 286/S/2004 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 362 din 20 ianuarie 2006 a Tribunalului Braşov; pentru această condamnare a intervenit reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C. pen.). Fişa de cazier judiciar a inculpatului J. mai evidenţiază o condamnare suferită în timpul minorităţii pentru care a intervenit reabilitarea de drept, respectiv condamnarea la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen., cu aplicare art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) dispusă prin sentinţa penală nr. 204/2003 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 785/2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. S-a apreciat că împrejurarea că în ciuda vârstei fragede inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală nu poate fi ignorată, chiar în condiţiile în care a intervenit reabilitarea de drept, aceste elemente, putând fi avute în vedere în analiza circumstanţelor personale ale inculpatului, chiar dacă nu atrag un regim sancţionator legal agravant. În analiza circumstanţelor personale ale inculpatului instanţa a avut în vedere aspectele evidenţiate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune din care rezultă că la cei 24 de ani ai săi inculpatul are un stil de viaţă parazitar, trăind din sumele de bani pe care i le trimit părinţii plecaţi la muncă în străinătate, are un anturaj format din persoane apreciate de vecini ca fiind ‘dubioase’, şi prezintă imaturitate în gândire manifestată prin minimizarea riscului şi utilizarea de tehnici de neutralizare a constrângerilor morale (negarea faptului că actul este fundamental greşit, negarea vătămării, etc.), astfel încât aprecierea consilierului de probaţiune este în sensul existenţei unui nivel scăzut al integrării sociale.
Instanţa a reţinut şi atitudinea inculpatului din momentul efectuării percheziţiei, când nu numai că nu a permis organelor de cercetare penală să intre în locuinţa sa, dar a încercat să înlăture din locuinţă dovezile care-l incriminau, aruncând pe geam rezină de cannabis ambalată într-un şerveţel.
Natura infracţiunii comise şi pericolul social generic destul de ridicat al infracţiunii impune concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, astfel încât. în baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis, pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În privinţa inculpatului O.A.N., potrivit actului de sesizare, în luna decembrie a anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a vândut investigatorului acoperit M., în data de 03 decembrie 2008, cantitatea de 2.21 gr. rezină de cannabis, cu suma de 300 lei. drog procurat în acest scop de la inculpatul J.R.; în data de 05 decembrie 2008 i-a vândut aceluiaşi investigator acoperit 6 pastile de ecstasy, cu suma de 300 lei comprimate ce au fost procurate de la inculpatul C.V.; în data de 10 decembrie 2008 i-a vândut investigatorului acoperit M., 6 pastile de ecstasy cu suma de 300 lei, procurate în acest scop de la inculpatul C.V.; de asemenea, s-a mai reţinut că în data de 10 decembrie 2008 a deţinut în autoturismul marca D.L., cu care efectua taximetrie un comprimat de ecstasy; aceste fapte ar constitui infracţiunile de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (3 acte materiale) şi deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Relativ la aceste acuzaţii, Tribunalul Braşov a constatat că inculpatul O. a recunoscut toate acuzaţiile formulate împotriva sa, respectiv săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri în formă continuată (trei acte materiale) prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu. Deşi în ultimele declaraţii a arătat că nu a solicitat investigatorului acoperit nici o sumă de bani pentru drogurile remise, infracţiunea de trafic de droguri putând fi săvârşită şi în formele alternative ale oferirii şi livrării cu orice titlu, declaraţiile date constituie o recunoaştere a comiterii faptelor, chiar dacă în altă modalitate decât cea reţinută în rechizitoriu.
Cu privire la primul act material al infracţiunii de trafic de droguri, instanţa a reţinut că, în data de 03 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. a vândut investigatorului acoperit M. cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis contra sumei de 300 lei. Faptul că suma de 300 lei a fost plătită de investigatorul acoperit rezultă din procesele verbale de percheziţie corporală din care rezultă că investigatorul avea suma de bani asupra sa înainte de a se întâlni cu inculpatul O. şi imediat după ce a coborât din autovehiculul acestuia nu mai avea banii asupra sa. având în schimb drogurile.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea act material, în data de 05 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit M. căruia i-a vândut 6 comprimate de ecstasy contra sumei de 300 lei. Această stare de fapt a rezultat din procesul verbal întocmit de organele de poliţie privind supravegherea activităţii inculpatului O. coroborat cu procesele verbale de supraveghere de la filele 54-55 dosar urmărire penală, procesele verbale de control corporal realizat asupra investigatorului acoperit înainte şi după întâlnirea cu inculpatul O., procesul verbal întocmit de investigatorul acoperit M. (fila 52 dosar urmărire penală), declaraţia dată de acesta în faţa instanţei şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din care rezultă conţinutul pastilelor cumpărate de investigatorul acoperit de la inculpat (f. 66-69 dosar urmărire penală).
Referitor la cel de-al treilea act material al infracţiunii continuate instanţa a reţinut că, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul O.A.N. i-a vândut aceluiaşi investigator acoperit 6 pastile de ecstasy contra sumei de 300 lei. Fapta a fost reţinută pe baza procesului verbal de consemnare a monitorizării activităţii inculpatului O., procesul verbal de înseriere a bancnotelor pe care investigatorul acoperit le-a dat inculpatului O. în schimbul pastilelor ecstasy, declaraţiile investigatorului acoperit şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică. în şedinţă publică a fost vizionată şi înregistrarea flagrantului organizat, instanţa constatând că asupra investigatorului acoperii au fost găsite 6 comprimate albe, iar două din cele trei bancnote de câte 100 lei înseriate au fost găsite de organele de cercetare penală în interiorul autovehiculului inculpatului (una era plasată pe carosabil în imediata apropiere a autovehiculului în prima scenă înregistrată); din înregistrare a rezultat că inculpatul O. nu a fost bruscat sau lovit de către organele de anchetă, aşa cum a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei.
În fapt, instanţa a mai reţinut că în data de 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării prinderii inculpatului în flagrant, în autovehiculul aparţinând acestuia marca D.L., în scrumieră s-a găsit o pastilă de ecstasy despre care inculpatul a recunoscut că era destinată consumului propriu. Aspectul nu este negat de inculpat şi rezultă din actele procesuale întocmite cu ocazia organizării flagrantului.
În ceea ce priveşte apărările formulate de inculpat în sensul că a fost determinat de investigatorul acoperit să comită fapta de trafic de droguri instanţa a reţinut că din declaraţiile martorilor B.A.L., P.A., R.F.P., V.C.D. (în faza de urmărire penală; în faza cercetării judecătoreşti a nuanţat declaraţia anterioară fără a oferi explicaţii plauzibile), rezultă că inculpatul a desfăşurat o bogată activitate pe linia traficului de droguri anterior datei la care investigatorul acoperit a luat pentru prima dată legătura cu inculpatul şi a realizat prima cumpărare supravegheată. Deşi martorii au arătat că nu au plătit substanţele interzise furnizate de inculpatul O., instanţa a constatat că această susţinere, pe de o parte, trebuie interpretată prin prisma riscului Ia care s-ar expune martorii dacă ar declara că au plătit drogurile primite de la inculpat (martorii pot avea percepţia greşită, bazată pe incompleta cunoaştere a prevederilor legale că numai în situaţia în care drogurile se plătesc sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri), iar, pe de altă parte, este neverosimilă având în vedere numărul persoanelor cărora inculpatul le-a furnizat droguri, faptul că inculpatul nu este producătorul acestor substanţe şi implicit le-a procurat la rândul său de la alte persoane contra unor sume de bani, iar situaţia materială a inculpatului, astfel cum rezultă din datele dosarului nu îi permite acestuia să suporte astfel de cheltuieli cu scopul procurării de satisfacţii obţinute pe calea consumului de substanţe psihotrope tuturor cunoştinţelor sale. Pe de altă parte, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpat de la postul telefonic, interceptate pe baza autorizaţiei emise de Tribunalul Braşov relevă de asemenea o bogată activitate „comercială" desfăşurată de inculpat. Deşi în conţinutul convorbirilor nu se regăsesc referiri explicite la traficul de droguri, rezultă cu evidenţă că o parte din discuţii privesc această activitate. De altfel, este de notorietate faptul că persoanele cu preocupări în acest domeniu nu utilizează în convorbirile telefonice termeni expliciţi care să îi dea în vileag, ci folosesc coduri sau expresii care sugerează adevăratul sens al comunicării. De altfel, tocmai faptul că nu se folosesc termeni cu înţelesul firesc sau se vorbeşte eliptic trădează natura ilicită a activităţii în legătură cu care se poartă convorbirea. în acest context, intervenţia investigatorului acoperit M. nu poate fi în nici un caz apreciată ca determinantă pentru implicarea inculpatului în activitatea de trafic de droguri.
Practica C.E.D.O. în sensul aprecierii ca ilegale a probelor obţinute prin intervenţia „agenţilor provocatori" este fundamentată pe o ipoteză diferită de cea cu care este sesizată instanţa în prezenta cauză: s-a apreciat astfel că se poate vorbi despre inechitatea procedurii în urma căreia au fost condamnate în situaţia unor persoane despre care nu s-a dovedit în nici un fel că anterior intervenţiei agenţilor provocatori aveau preocupări în domeniul vizat şi în ipoteza în care agenţii provocatori au acţionat în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale şi anterior autorizării activităţii legate de strângerea probelor de către organul judiciar competent. În speţă, investigatorul acoperit a fost introdus în activitatea de strângere a probelor pe baza ordonanţei procurorului din 03 decembrie 2008 dată în Dosarul de urmărire penală nr. 58d/P/2008 (f. 115-116 dosar urmărire penală), şi autorizaţiei nr. 25 din 03 decembrie 2008 (fila 117 dosar urmărire penală), iar cumpărările supravegheate s-au realizat în baza autorizaţiei nr. 29/03.
La individualizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune în parte instanţa a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Prima faptă a fost comisă în formă continuată, cu un număr de trei acte materiale şi prezintă un pericol social deosebit de ridicat rezultat din natura comprimatelor comercializate de inculpat, efectele pe care acestea le produc asupra consumatorilor, din faptul că inculpatul s-a implicat în această activitate în ciuda faptului că are un loc de muncă stabil, care ar trebui să-l determine să se ferească de consumul de substanţe care să-i afecteze capacitatea de a conduce autovehicule, din faptul că probele administrate au dovedit că activitatea inculpatului în acest domeniu nu este izolată. S-a apreciat că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere atitudinea procesuală manifestată în prima fază a cercetărilor, anume aceea de recunoaştere a faptelor imputate şi de colaborare cu organele de anchetă, dar şi elementele de ordin circumstanţial evidenţiate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune şi raportul de evaluare întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Braşov; faptele au fost comise pe fondul realităţii că inculpatul este consumator de droguri de risc şi mare risc şi datorită alegerii de către acesta a unui anturaj nepotrivit. în raportul întocmit de Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Braşov se arată că inculpatul O. regretă faptele comise şi este deschis spre efectuarea unui tratament ce vizează abandonarea consumului şi reinserţia socială, beneficiind de o motivaţie solidă în acest sens. Inculpatul menţine legături strânse cu toţi membrii familiei şi este implicat într-o relaţie de concubinaj pe care doreşte să o oficializeze şi regretă consecinţele pe care faptele sale le-au produs asupra membrilor familiei. Inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală; astfel, la fel ca şi inculpatul Juhos, inculpatul O. a fost condamnat anterior la două pedepse cu suspendarea condiţionată, pentru ambele condamnări intervenind reabilitarea de drept potrivit art. 86 C. pen.
Relativ la modificarea atitudinii procesuale a inculpatului după primele declaraţii, instanţa a apreciat că acest lucru s-a datorat în principat influenţei exercitate de coinculpaţi după ce cu toţii au fost arestaţi preventiv şi au fost plasaţi în aceeaşi încăpere în stare de arest preventiv. Este evident din conţinutul declaraţiilor date de cei doi inculpaţi în faza cercetării judecătoreşti că aceştia au comunicat şi s-au pus de acord asupra aspectelor ce urmau a fi declarate de fiecare în parte.
În concluzie, în beneficiul inculpatului O. au fost reţinute circumstanţe atenuate potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţele prevăzute de art. 76 alin. (2) lit. a) C. pen.
Cât priveşte pedeapsa complementară, s-a observat că natura infracţiunii comise şi circumstanţele reale ale faptelor îl fac nedemn să exercite aceste drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., chiar după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., constatând că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, şi anume înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv la o pedeapsă pentru vreuna din fapte, instanţa a contopit cele pedepsele stabilite pentru cele două infracţiuni şi a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Referitor la inculpatul C.V., potrivit rechizitoriului, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în zilele de 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008, i-a oferit 6 respectiv 7 comprimate de ecstasy inculpatului O.A.N. spre a fi vândute investigatorului acoperit M. şi a deţinut în data de 10 decembrie 2008, 20 de comprimate de ecstasy ascunse în cutia poştală a apartamentului unde locuia fără forme legale; aceste fapte ar constitui infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale).
Tribunalul Braşov a constatat că inculpatul a negat toate acuzaţiile aduse prin actul de sesizare a instanţei, însă mijloacele de probă administrate în cauză fac dovada săvârşirii de către inculpat a acestor fapte.
Pe baza proceselor verbale menţionate mai sus, de supraveghere a activităţii inculpatului O. cu prilejul celor două vânzări de comprimate ecstasy către investigatorul acoperit M., s-a reţinut că, în fiecare din cele două cazuri, inculpatul O. s-a întâlnit cu inculpatul C. după ce în prealabil se întâlnise cu investigatorul acoperit-cumpărător şi în timp ce acesta din urmă îl aştepta pe inculpatul O. să vină cu „marfa". Inculpatul C. nu a negat faptul că s-au întâlnit de fiecare dată, însă a susţinut că scopul întâlnirii nu a fost acela de a-i remite droguri, ci acela de a primi de la inculpatul O. o datorie mai veche de bani (în data de 05 decembrie 2008), respectiv, de a fi dus cu maşina în calitate de client (în data de 10 decembrie 2008).
Faptul că scopul întâlnirii din data de 05 decembrie 2008 a fost acela de a a-i înmâna inculpatului O. cele 6 comprimate de ecstasy a fost reţinut din conţinutul convorbirii telefonice purtate între cei doi inculpaţi în prezenţa investigatorului acoperit M., astfel cum este redat chiar în cuprinsul rechizitoriului. Inculpatul O. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul C., în timp ce se afla în autoturismul în care se afla şi investigatorul acoperit şi i-a cerut inculpatului C. cinci „rulmenţi" şi „unul să-l pună pe L.", inculpatul C. fiind de acord, iar în legătură cu „rulmentul" despre care O. a arătat că-l pune pe L. s-a făcut precizarea: „să sugi tu unu.." ; cei doi au stabilit să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C. unde se afla C. şi să-l ducă pe acesta în alt loc.
Traseul este confirmat de procesul verbal de supraveghere. După ce inculpatul O. l-a lăsat pe investigatorul acoperit în parcarea din faţa Complexului O., l-a întâlnit pe inculpatul C. la barul C. situat în acelaşi complex, ambii s-au deplasat spre strada V., unde inculpatul C. deţinea o garsonieră, şi în timp ce O. îl aştepta în maşină, inculpatul C. a urcat în garsonieră, de unde probabil a luat pastilele şi a coborât în câteva minute la autoturism, după care ambii s-au întorc la complexul O.; după despărţirea de inculpatul C., inculpatul O. s-a reîntâlnit cu investigatorul acoperit căruia i-a vândut comprimatele.
Prima instanţă a apreciat că există o corelaţie perfectă între conţinutul convorbirii telefonice înregistrate şi traseul şi activităţile persoanelor implicate în tranzacţie, astfel încât orice coincidenţă este exclusă. Varianta propusă de inculpaţii O. şi C. în declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti este neverosimilă şi în contradicţie cu probele administrate, astfel încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea stării de fapt. Astfel, ambii inculpaţi au arătat că termenul de „rulmenţi" este folosit cu înţelesul de „bani" şi că în realitate discuţia privea restituirea unui împrumut. Dincolo de faptul că este nejustificată utilizarea unui jargon între cei doi inculpaţi dacă ar fi fost vorba despre o sumă de bani este lipsită de sens purtarea acestei conversaţii în prezenţa investigatorului acoperit şi efectuarea cursei spre garsoniera de pe strada V. chiar în timp ce cumpărătorul aştepta pastilele. În plus, din convorbirea telefonică rezultă că cel care trebuia să furnizeze ceva este inculpatul C. iar nu O., în timp ce inculpatul C. a susţinut că s-au întâlnit pentru ca O. să-i restituie o sumă de bani pe care i-o dăduse în urmă cu o săptămână. Explicaţia este lipsită de credibilitate şi în ceea ce priveşte deplasarea spre strada V.: inculpatul C. a arătat astfel că deşi s-au întâlnit pentru ca O. să-i dea înapoi suma împrumutată (aspect contrazis de convorbirea telefonică din care rezultă că rulmenţii trebuiau daţi de C.), după ce s-au întâlnit, inculpatul O. i-a spus că nu are banii şi i-a cerut să-l mai împrumute cu altă sumă de bani; pentru că avea nevoie de bani pentru cumpărături s-au deplasat pe strada V.; însă din convorbirea telefonică rezultă că ambilor inculpaţi le era evident că pentru a obţine „rulmenţii" inculpatul O. trebuia să-l ducă într-un anume loc pe inculpatul C., fapt ce trădează o rutină în derularea relaţiilor dintre ei.
Aceeaşi rutină este repetată şi în cadrul întâlnirii din 10 decembrie 2008 când după întâlnirea cu investigatorul, inculpatul O. îl contactează pe C., îl lasă pe investigator în parcare pentru a se întâlni cu inculpatul C., se deplasează cu acesta în altă locaţie de unde revine după un timp pentru a finaliza tranzacţia cu investigatorul acoperit.
Împrejurarea că inculpatul C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi, redate în volumul I al dosarului de urmărire penală; tot din convorbirile purtate de inculpaţi cu terţii rezultă că inculpatul C. este consumator de droguri, aspect pe care l-a negat constant în declaraţiile date.
Astfel, din analiza ansamblului de convorbiri înregistrate în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Braşov în acest scop, prima instanţă a apreciat că rezultă că cel care-l contactează de regulă pe inculpatul C. este inculpatul O. care are nevoie să fie aprovizionat.
Aspectele relevate de convorbirile telefonice, între care sunt amintite şi cele din care rezultă nemulţumirea concubinei inculpatului C., care-l numeşte „drogat" şi-i reproşează atât consumul de droguri cât şi anturajul şi preocupările în domeniul traficului de droguri, întăresc aprecierea că la momentul întâlnirilor dintre inculpaţii O. şi C. din datele de 5 şi 10 decembrie inculpatul C. i-a oferit inculpatului O. pastile de ecstasy, astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu.
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că este evident că prezenţa plicului cu cele 16 comprimate întregi şi cele 4 sfărâmate în cutia poştală a apartamentului în care inculpatul locuia fără forme legale nu este întâmplătoare şi nu este străină de preocupările şi activităţile inculpatului. Chiar dacă nu au putut fi identificate urme papilare sau urme biologice care să lege persoana inculpatului de plicul în care se aflau pastilele instanţa a reţinut că preocupările inculpatului astfel cum sunt evidenţiate de convorbirile telefonice înregistrate şi redate în procesele verbale de la dosar explică prezenţa pastilelor în cutia poştală. Percheziţia domiciliară în urma căreia au fost identificate pastilele a fost legal dispusă şi efectuată, de faţă la descoperirea plicului în care se aflau drogurile fiind concubina inculpatului. Ţinând seama de împrejurarea că s-au efectuat simultan mai multe percheziţii domiciliare la locuinţele deţinute de inculpat este evident că nu era posibilă asigurarea prezenţei acestuia în toate cele trei locaţii.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o acestui inculpat, instanţa a ţinut seama de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi faţă de împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă de inculpatul C.V. este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, faţă de pericolul social deosebit de ridicat al faptei rezultat din forma continuată în care a fost comisă, din natura drogurilor puse de acesta în circulaţie şi modul de operare, care pune în evidenţă asumarea unor riscuri minime şi expunerea la risc a unor terţi şi de persoana inculpatului care, deşi a afirmat că obţine venituri licite din munca prestată fără carte de muncă nu a dovedit că are un loc de muncă stabil, aparenţele fiind în sensul că veniturile sunt obţinute în principal din activităţi ilicite, a avut o atitudine procesuală nesinceră şi l-a influenţat şi pe inculpatul O. să-şi modifice declaraţiile pentru a obţine exonerarea de răspundere penală, faţă de împrejurarea că nici în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune nu au putut fi identificate elemente pozitive în circumstanţierea inculpatului care să conducă la reţinerea de circumstanţe atenuante, instanţa va aplicat acestuia o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În privinţa sumelor de bani confiscate în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prima instanţă a reţinut că de la inculpatul O.A.N. se impune a fi confiscată suma de 450 lei obţinută prin vânzarea drogurilor, compusă din suma de 300 lei, obţinută din vânzarea rezinei de cannabis şi suma de 150 lei, din vânzarea celor 6 comprimate de ecstasy din data de 05 decembrie 2008. reprezentând jumătate din costul acestora; suma confiscată de la inculpatul C.V., 150 lei, reprezintă jumătate din costul pastilelor vândute de inculpatul O. investigatorului acoperit în data de 05 decembrie 2008, în lipsa unor probe în acest sens existând prezumţia că cei doi inculpaţi au profitat în mod egal de suma plătită de investigator.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Braşov şi inculpaţii J.R., O.A.N. şi C.V.
Prin Decizia penală nr. 97/Ap din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov şi de inculpaţii J.R. şi C.V. împotriva sentinţei penale nr. 356/S din 25 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar penal nr. 1242/62/2009, pe care a desfiinţat-o sub aspectele:
- greşitei achitări a inculpatului J.R. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a modalităţii de executare a pedepsei aplicate acestui inculpat;
- neaplicării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în privinţa bunurilor ridicate din locuinţa inculpatului J.R.;
- greşitei încadrări juridice dată faptelor comise de inculpatul C.V. şi a condamnării acestuia pentru fapta de deţinere de droguri de mare risc în cutia poştală, comisă în data de 10 decembrie 2008.
Rejudecând în aceste limite,
1. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul J.R., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare, stabilită în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi a aplicat inculpatului J.R. pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 86 C. pen.
În baza art. 86 alin. (1), (2) C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov, conform programului stabilit de acesta;
b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., impune inculpatului respectarea următoarelor obligaţii:
a) să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare;
b) să nu frecventeze localuri publice cu destinaţie exclusiv recreativă şi divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi);
c) să nu intre în legătură cu inculpaţii O.A.N. şi C.V.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
A menţinut pedeapsa accesorie aplicată de prima instanţă şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat şi executarea acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul J.R. a unei tăviţe metalice rotunde, care are centrul decupat, şi a unui corp de formă conică, din material ceramic, de culoare verde, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Evidenţă Operativă şi Cazier Judiciar, conform menţiunilor de la filele 94-95 dosar urmărire penală.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul J.R. prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Braşov la data de 26 martie 2009.
2. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.V. din infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) în două infracţiuni de trafic de droguri în concurs real, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008), respectiv, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta de deţinere din 10 decembrie 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri (în forma deţinerii), prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.A.N. împotriva aceleiaşi hotărâri.
În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpaţii C.V. şi O.A.N. starea de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a acestora.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat apelantul - inculpat O.A.N. să plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus şi onorariul parţial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2009), iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.A.N., instanţa de apel constată că în cursul urmăririi penale, imediat după organizarea flagrantului din data de 10 decembrie 2008 şi după efectuarea percheziţiei la domiciliul mamei acestui inculpat, O.A.N. a furnizat în faţa procurorului, olograf, o declaraţie prin care a descris detaliat şi a recunoscut faptele reţinute ulterior prin rechizitoriu. În aceeaşi zi, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prevederile art. 6 C. proc. pen. şi a învederat că doreşte să fie asistat de un avocat din oficiu şi să dea declaraţie în legătură cu faptele de care este învinuit, în faţa procurorului şi în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, inculpatul O. a dat o nouă declaraţie, consemnată pe formular înseriat, în cuprinsul căreia, după ce arată că îşi menţine depoziţia olografă, a descris amănunţit faptele de care a fost acuzat, arătând modalitatea în care, în datele de 05 decembrie 2008, respectiv, 10 decembrie 2008, a vândut investigatorului sub acoperire, pe care îl cunoştea sub prenumele D., pastile de ecstasy pe care le-a luat de la inculpatul C.V., remiţându-i acestuia sumele de bani primite şi obţinând, în 10 decembrie 2008, o pastilă şi pentru consumul propriu. De asemenea, a relatat condiţiile în care, în data de 03 decembrie 2008, a vândut aceluiaşi investigator rezină de cannabis, respectiv, deplasarea pe care a efectuat-o împreună cu cumpărătorul la blocul în care locuieşte inculpatul J., de la care a luat haşiş cu suma de 300 lei.
Ulterior, în faţa instanţelor de judecată, inculpatul O. a revenit asupra acestor declaraţii, arătând că nu le mai menţine întrucât au fost obţinute prin exercitarea de violenţe fizice şi psihice de către anchetatori. în plus, inculpatul a susţinut că, anterior acestor depoziţii, a mai scris o declaraţie în care a prezentat faptele reale, dar înscrisul respectiv a fost rupt de anchetatori, care l-au obligat să scrie după dictare cele consemnate în depoziţia olografă. Cu privire la declaraţia dată în faţa procurorului şi în prezenţa avocatului, inculpatul a învederat că a relatat cele consemnate după ce fusese bătut de poliţişti cu picioarele şi lovit cu capul de birou şi i-a fost frică să nu fie din nou bătut de aceştia. A mai precizat inculpatul că leziunile produse urmare a loviturilor primite au fost văzute de colegii de cameră P.I. şi C.L.
Relativ la motivele invocate de inculpatul O. drept justificare a retractării depoziţiilor iniţiale. Curtea constată că acestea nu sunt justificate în mod convingător cu fapte care să exprime realitatea.
În acest sens, se cuvine a fi menţionată, în primul rând, împrejurarea că în cazul infracţiunilor pentru care este cercetat acest inculpat urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit dispoziţiilor art. 209 alin. (3) rap. la art. 27 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. În condiţiile în care procurorul de caz a emis ordonanţă de delegare a lucrătorilor de poliţie pentru efectuarea anumitor acte de cercetare penală cu excepţia audierii învinuiţilor sau inculpaţilor doar la data de 31 decembrie 2008 (fila 144 dosar urmărire penală). Susţinerea inculpatului relativă la audierea sa de către un anchetator apare ca neverosimilă.
Din analiza celor două depoziţii date de O.A.N. în data de 10 decembrie 2008, se constată că cea consemnată pe formular este asemănătoare celei olografe şi mult mai detaliată. Or, în condiţiile în care doar prima depoziţie, olografă, ar fi fost, potrivit susţinerilor inculpatului, scrisă după dictare, este inexplicabil cum acesta a fost capabil să relateze singur şi mai amănunţit un mod de derulare a faptelor diferit de cel real, dar care se coroborează co celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
Cât priveşte susţinerile relative la utilizarea violenţei psihice şi fizice pentru recunoaşterea faptelor în modalitatea participării şi a inculpaţilor C. şi J., se constată că, din vizionarea înregistrării flagrantului, nu rezultă că cei implicaţi în această acţiune ar fi recurs la utilizarea altor mijloace decât cele impuse de necesitatea imobilizării inculpatului şi a asigurării prezenţei sale la întocmirea actelor de constatare; nu se poate susţine că limbajul agresiv utilizat de lucrătorii de poliţie cu ocazia prinderii inculpatului O. ar fi de natură să determine acestuia o puternică tulburarea psihică, să-l facă să se simtă ameninţat câtă vreme, din lecturarea transcrierii convorbirilor telefonice interceptate, rezultă că el însuşi folosea un atare limbaj.
Referitor la împrejurarea că declaraţiile date iniţial au fost făcute în condiţiile în care se afla sub influenţa drogurilor. întrucât în acea dimineaţă fumase o ţigară de haşiş şi luase o pastilă de ecstasy, din actele dosarului nu rezultă că efectele acestor substanţe ar fi fost atât de puternice încât să-i afecteze, în după-amiaza şi seara acelei zile, psihicul: inculpatul a fost apt să conducă, să vorbească cu unul dintre procurii prezenţi la flagrant, să-şi ia măsuri de protecţie faţă de camera de luat vederi şi trecători, prin încercările sale repetate de a-şi acoperi faţa cu gluga bluzei pe care o purta etc.
Din nici unul din actele dosarului, inclusiv înregistrarea video a flagrantului, nu rezultă că asupra inculpatului O. au fost exercitate acte de violenţă fizică. De altfel, nici inculpatul nu este foarte exact în privinţa agresiunilor suferite: a fost lovit de un bărbat cu piciorul în zona gambei stângi şi i-a fost frică pentru că va fi bătut (conform declaraţiei date cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, fila 11 Dosar penal nr. 8335/62/2008), a fost bătut cu picioarele şi plesnit cu capul de birou de către un anchetator (conform declaraţiei de la fila 112 din prezentul dosar).
Deşi a afirmat că P.I. şi C.L. au fost colegii lui de cameră în arest şi au văzut că era murdar şi bătut, instanţa de apel constată că, potrivit adresei din 23 noiembrie 2009, emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă, acesta din urmă nu a fost deţinut în aceeaşi cameră cu inculpatul O., astfel încât declaraţia dată în calitate de martor va fi înlăturată, ca neverosimilă.
Pentru acelaşi motiv, al neveridicităţii, va fi înlăturată şi depoziţia martorului P.I., care, deşi în perioada 10 -16 decembrie 2008, s-a aflat în aceeaşi cameră de arest cu inculpatul O., descrie starea fizică a acestuia într-un mod diferit chiar de cel în care a prezentat-o el însuşi, afirmând că avea hainele (pantalonii şi pulovărul) rupte şi prezenta în jurul gâtului o pată roşie şi că a doua zi s-a prezentat la medic pentru că se simţea rău. Actele medicale depuse la dosarul cauzei au fost întocmite la depunerea inculpatului în arest, conform procedurilor obişnuite şi nu ca urmare a solicitării acestuia; conform menţiunii doctorului care î-a consultat, O.A.N. nu prezenta leziuni tegumentare în acel moment.
Toate aceste elemente sunt de natură să demonstreze faptul că revenirea asupra depoziţiilor date în faza de urmărire penală nu are absolut nici o justificare, iar acele declaraţii, luate cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, inclusiv a dreptului la apărare, sunt apte să servească la soluţionarea cauzei în condiţiile în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, conform art. 69 C. proc. pen.
În mod corect, prima instanţă de judecată, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), constând în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a vândut investigatorului acoperit M. în data de 03 decembrie 2008 cantitatea de 2.21 grame de rezină de cannabis, în data de 05 decembrie 2008 şase pastile de ecstasy şi în data de 10 decembrie 2008 încă şase comprimate de ecstasy, obţinând de fiecare dată de la cumpărător suma de 300 lei; susţinerile apelantului în sensul că nu a primit nicio sumă de bani de la investigator sunt infirmate de procesele-verbale de control corporal din care rezultă că anterior acţiunii de cumpărare autorizată acesta avea asupra sa suma de bani, ce reprezenta preţul tranzacţiei, iar ulterior nu o mai avea (aflate la filele 36-37 dosar urmărire penală, pentru fapta din 03 decembrie 2008, respectiv, filele 51 şi 56 din dosar urmărire penală, pentru fapta din 05 decembrie 2008) precum şi din procesul-verbal de înseriere a bancnotelor cu care a fost realizată tranzacţia din 10 decembrie 2008 şi procesul-verbal întocmit în 10 decembrie 2008, cu ocazia organizării flagrantului (filele 71 şi 73 dosar urmărire penală); faptul că la data flagrantului, banii nu au fost găsiţi asupra inculpatului O., ci în maşina acestuia nu este de natură să vicieze operaţiunea de vânzare ce avusese loc, inculpatul însuşi afirmând, cu acea ocazie că banii îi aparţin, susţinând că provin din „încasări".
De asemenea, în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că, în data de 10 decembrie 2008, în autovehiculul D.L., aparţinând inculpatului O., în scrumieră a deţinut o pastilă de ecstasy, despre care inculpatul a recunoscut că era destinată consumului propriu, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Este nefondată susţinerea apelantului O.A.N. referitoare la incidenţa art. 68 alin. (2) C. proc. pen. dată fiind activitatea desfăşurată de investigatorul sub acoperire fără de care el nu ar fi comis fapta prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În mod temeinic, prima instanţă a constatat că inculpatul a desfăşurat o activitate pe linia traficului de droguri şi anterior intervenţiei investigatorului sub acoperire; în acest sens, sunt atât declaraţiile date de martorii B.A.L., P.A. sau R.F., cât şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, unele dintre ele redate exemplificativ în hotărârea primei instanţe.
Cât priveşte modul în care prima instanţă a procedat la individualizarea pedepselor aplicate acestui inculpat şi a modalităţii de executare, se constată că reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora, rezultat şi din aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare, nu rezultă în cauză că scopul pedepsei ar putea fi atins chiar şi fără executare, în condiţiile prev. de art. 81 C. pen. Împrejurările relevate de apelant au fost valorificate de prima instanţă în mod corect, dându-le valenţa unor circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul promovat de acest inculpat urmează să fie respins, ca nefondat.
2. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul J.R., Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu referire Ia fapta din 03 decembrie 2008.
În acest sens, din declaraţiile date în faza de urmărire penală de inculpatul O., a căror valabilitate a fost anterior argumentată, coroborate atât cu declaraţiile investigatorului sub acoperire M., cât şi cu procesele-verbale de redare a activităţilor supravegheate de ofiţerii de poliţie, rezultă că, în data de 03 decembrie 2008, după ce iniţial l-a contactat telefonic pe inculpatul O. în scopul realizării tranzacţiei, investigatorul acoperit M., având asupra sa un telefon mobil, un set de chei şi suma de 300 lei (conform procesului verbal de la fila 36 dosar urmărire penală), s-a întâlnit pe str. N. cu acest inculpat, a urcat în maşina lui şi s-au deplasat împreună pe str. N., în parcarea din faţa imobilului unde inculpatul O. a oprit autoturismul, i-a arătat investigatorului un fragment de substanţă solidă despre care a afirmat că este haşiş şi i-a spus ca aşa ceva îi va aduce şi lui, i-a cerut suma de bani convenită, afirmând că „dă bine omul", a coborât, s-a deplasat spre imobilul în care locuieşte inculpatul J., a sunat la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestui din urmă inculpat, a intrat în scara blocului şi a revenit după câteva minute, înmânându-i investigatorului acoperit o ţiplă cu substanţă solidă asemănătoare cu cea pe care i-a arătat-o înainte de a intra în scara blocului. La controlul corporal efectuat asupra investigatorului acoperit după întâlnirea cu inculpatul O. s-au găsit un telefon mobil, un set de chei şi o ţiplă de nylon în care se aflau mai multe fragmente vegetale solide de culoare brun oliv (fila 37 dosar urmărire penală). Raportul de expertiză tehnico-ştiinţifică din 08 decembrie 2008 a evidenţiat faptul că substanţa ridicată de la investigatorul acoperit este constituită din 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă THC, substanţă psihotropă.
Chiar dacă inculpatul J. nu a recunoscut că a vândut la acea dată rezină de cannabis inculpatului O., acest aspect rezultă cu certitudine din mijloacele de probă enunţate mai sus. Deşi acest din urmă inculpat a încercat, prin declaraţiile date în faţa instanţei, să-l exonereze de orice implicare pe coinculpatul J. - acreditând ideea conform căreia avea asupra sa cantitatea de haşiş, iar deplasarea pe care a efectuat-o la locuinţa lui Juhos a avut drept scop să evite ca investigatorul să-şi dea seama de acest lucru pentru ca să nu-i spargă în viitor maşina în căutare de droguri-trebuie observat, pe de o parte, că el însuşi a declarat instanţei că a avut asupra sa o singură bucată de rezină de cannabis, din care, la întoarcerea din locuinţa lui J. şi înainte de a urca în maşină a rupt câteva bucăţi, pe care i le-a dat investigatorului, iar, pe de altă parte, faptul că M. a declarat că a primit o cantitate de substanţă mai mare decât ce i-a arătat drept mostră O. Aşa fiind, raţionamentul instanţei de fond, referitor la posibilitatea ca O. să fi avut asupra sa mai multe ţiple cu rezină de cannabis, este eronat, contrazis fiind chiar de depoziţia acestuia.
În condiţiile în care inculpatul O. ar fi avut asupra sa cantitatea de haşiş pe care a vândut-o investigatorului în data de 03 decembrie 2008, apare ilogică activitatea acestuia de deplasare pe o distanţă nu tocmai scurtă, dacă avem în vedere locul întâlnirii cu investigatorul şi adresa la care locuieşte J., doar pentru a simula o tranzacţie cu astfel de substanţe. Pe de altă parte, singura persoană cu care O. recunoaşte că s-a întâlnit între momentul în care i-a arătat potenţialului cumpărător mostra şi cel în care i-a remis substanţa contra sumei de bani a fost coinculpatul J.
Din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, rezultă, dincolo de orice dubiu, faptul că inculpatul O. a procurat în data de 03 decembrie 2008, drogurile de risc, pe care le-a vândut investigatorului M., de la inculpatul J.R.
Ceea ce nu se poate stabili cu certitudine în speţă este împrejurarea dacă O. i-a remis lui J. suma de 300 lei, primită de la investigatorul sub acoperire, astfel încât urmează a fi menţinută dispoziţia primei instanţe de confiscare a acestei sume de la inculpatul O.
Prin urmare, fapta inculpatului J.R. de a-i oferi coinculpatului O.A.N. cantitatea de 2,21 grame rezină de cannabis, pe care acesta din urmă a vândut-o investigatorului M. întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, text în baza căruia se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an.
La individualizarea pedepsei principale, Curtea are în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă, gradul de pericol social al faptei săvârşite, apreciat ca fiind mediu dată fiind cantitatea relativ mică de drog oferită, persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei şi nu este la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea. Faţă de aceste elemente, o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege apare ca aptă să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.
Cât priveşte pedeapsa complementară, la individualizarea acesteia instanţa de apel are în vedere natura infracţiunii comise şi pericolul social generic al infracţiunii, care impun concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Constatând că în speţă, în privinţa inculpatului J.R. sunt îndeplinite condiţiile concursului real de infracţiuni, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa-cea mai sus menţionată şi cea de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, conduita adoptată de acest inculpat pe parcursul procesului penal, prezentarea sa în faţa instanţei de judecată şi atitudinea adoptată faţă de cauza în care este implicat reprezintă suficiente elemente care să formeze convingerea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru ca acest inculpat, chiar şi fără executarea efectivă a pedepsei, să nu mai comită infracţiuni.
Aşa fiind, în baza art. 861 C. pen., se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului J.R. pe durata termenului de încercare de 8 ani, determinat conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1), (2) C. pen., inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov, conform programului stabilit de acesta;
b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,
d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., inculpatului îi va fi impusă respectarea următoarelor obligaţii:
a) să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare;
b) să nu frecventeze localuri publice cu destinaţie exclusiv recreativă şi de divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi);
c) c)să nu intre în legătură cu inculpaţii O.A.N. şi C.V.
I se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.
Menţinând pedeapsa accesorie aplicată de prima instanţă, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va suspenda şi executarea acesteia.
Critica apelantului relativă la cuantumul pedepsei stabilită de instanţa de fond şi la nereţinerea circumstanţelor atenuante este nefondată. În cauză nu se impune redozarea acesteia întrucât, în raport de acţiunea concretă comisă de inculpat, fapta acestuia prezintă un grad de pericol social ridicat, specific infracţiunii. Împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, bine integrată în familie şi societate, s-a prezentat în faţa instanţei, demonstrând prin conduita adoptată că a înţeles gravitatea faptei comise sunt împrejurări pe care instanţa de apel le-a avut în vedere la alegerea modalităţii de executare.
Curtea constată că la momentul efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului J.R., în locuinţa acestuia au fost identificate şi ridicate o tăviţă metalică rotundă, care are centrul decupat, pe care s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC) şi un corp de formă conică, din material ceramic, de culoare verde, in care s-a pus in evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 decembrie 2008 (filele 82-86 dosar urmărire penală). Cum aceste bunuri au făcut obiectul infracţiunii prev. de art. 4 alin. din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina acestui inculpat, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se va dispune confiscarea obiectelor menţionate, aflate în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Evidenţă Operativă şi Cazier Judiciar, conform menţiunilor de la filele 94-95 dosar urmărire penală.
Pentru toate aceste motive, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov şi inculpatul J.R. (pentru motivul referitor la modalitatea de executare), reformând hotărârea primei instanţe în sensul celor anterior menţionate.
3. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V., Curtea constată că, prin actul de sesizare, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri în formă continuată, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale).
Referitor la primele două acte materiale, comise în datele de 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008, în mod corect prima instanţă a reţinut, printr-o temeinică şi argumentată coroborare a probelor administrate în cauză, că i-a oferit inculpatului O.A.N. şase şi, respectiv, şapte pastile de ecstasy pentru a-i fi vândute investigatorului acoperit M. şi pentru a fi consumate de inculpatul O.
În plus de considerentele instanţei de fond, pe care Curtea şi le însuşeşte, instanţa de apel reţine faptul că atât susţinerile acestui inculpat referitoare la motivele pentru care s-a întâlnit. în datele menţionate, cu O.A., cât şi precizările acestuia din urmă realizate în faţa instanţelor de judecată în încercarea de a înlătura vreo implicare în activităţile infracţionale a inculpatului C. sunt contrazise de probele administrate în cauză.
În acest sens, se constată că, deşi ambii inculpaţi au încercat să acrediteze ideea că scopul întâlnirilor avute a fost acela de restituire a unor împrumuturi, cei doi de contrazic în privinţa debitorului obligaţiei de restituire; astfel, dacă iniţial, O. a declarat că nu a împrumutat vreodată de cineva, iar de la C. nu a primit alţi bani decât cei reprezentând contravaloarea curselor de taxi (fila 11 Dosar penal 8335/62/2008 al Tribunalului Braşov), inculpatul C. a precizat că şi el a împrumutat bani de la O. şi că l-a împrumutat pe acesta de mai multe ori (fila 14, acelaşi dosar, precum şi declaraţiile din dosarul Tribunalului Braşov); în declaraţia dată la Tribunalul Braşov, inculpatul C. a arătat că, în 05 decembrie 2008, l-a sunat pe O., cerându-i să-i restituie un împrumut de 200 lei (fila 32), pentru ca în depoziţia dată în faţa instanţei de apel să arate că el a fost sunat de inculpatul O., care i-a cerut să îi dea înapoi „cei cinci rulmenţi pe care mi dăduse săptămâna trecută, fiind vorba de 500.000 lei vechi, pe care îi luasem de la acesta" (fila 110); tot cu referire la această dată, în faţa Curţii de Apel, inculpatul O. a arătat că i-a cerut inculpatului C. să îi împrumute suma de 500.000 lei sau 1.000.000 lei vechi întrucât îşi cumpărase o maşină de spălat şi că niciodată nu i-a dat bani împrumut lui C. (fila 114). Între declaraţiile celor doi inculpaţi există contradicţii şi în ceea ce priveşte destinaţia sumelor de bani la care fac referire (inclusiv cu ocazia confruntării realizate în data de 02 februarie 2009, filele 31-32 dosar urmărire penală) sau modul în care s-au întâlnit şi ce au făcut în data de 10 decembrie 2008.
Aspectele anterior evidenţiate demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că declaraţiile date de cei doi, în faţa instanţelor de judecată, nu sunt corespunzătoare adevărului, fiind făcute doar cu scopul de a-l exonera pe C.V. de orice fel de participare la faptele ce fac obiectul prezentei cauze.
Nici declaraţia dată de martorul T.B. nu este de natură să schimbe această concluzie, întrucât nu face decât să confirme un fapt afirmat de inculpaţi, relativ la activitatea lui C. din data de 10 decembrie 2008, anterior întâlnirii sale cu O.A.N., precum şi împrejurarea că acesta din urmă l-a contactat telefonic pe cel dintâi.
Cât priveşte convorbirea telefonică dintre cei doi se constată că este redată în procesul verbal de la filele 499-500 dosar urmărire penală.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, există o corelaţie perfectă între conţinutul convorbirii telefonice înregistrate, traseul şi activităţile persoanelor implicate în tranzacţii., astfel încât orice coincidenţă este exclusă. Împrejurarea că inculpatul C. este furnizorul de comprimate ecstasy al inculpatului O. rezultă de asemenea din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între cei doi redate în volumul I al dosarului de urmărire penală.
Cât priveşte utilizarea cuvântului „rulment" în convorbirile dintre cei doi, raţionamentul primei instanţe, care conduce la concluzia că termenul are semnificaţia de drog, este corect. Inculpatul C. nu a fost în măsură să explice într-un mod plauzibil instanţei semnificaţia convorbirii telefonice redată în procesul-verbal de la fila 476 dosar urmărire penală. Dacă s-ar admite că ceea ce C. a declarat Curţii-referitor la faptul că el trebuia să-i restituie lui O. 500.000 lei-este real, atunci apare ca lipsită de logică conversaţia telefonică ce a avut loc între cei doi, la foarte scurt timp şi tot la iniţiativa lui C. În cadrul căreia acesta îl întreabă pe O. „Ţi-a dat banii pă ele?" (fila 488 dosar urmărire penală).
Împrejurarea că în desfăşurarea activităţilor de trafic de droguri era utilizat un limbaj codificat rezultă şi din convorbirea telefonică redată la fila 491 dosar urmărire penală, în cadrul căreia O.A. utilizează acelaşi termen „rulmenţi" şi faţă de o altă persoană, O.
Referitor la cel de-al treilea act material al infracţiunii continuate prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, reţinut de prima instanţă de fond ca fiind reprezentat de faptul că, în data de 10 decembrie 2000, a deţinut în cutia poştală a apartamentului în care locuia fără forme legale o punguţă din plastic transparent în care au fost identificate 20 de comprimate de ecstasy, 16 întregi şi 4 sfărâmate, Curtea constată că în cauză nu existe probe certe, care să înlăture prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul şi care să demonstreze, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul C. este autorul acestei fapte.
În acest sens, instanţa de apel reţine că la percheziţia domiciliară efectuată în data de 10 decembrie 2008 la locuinţa concubinei inculpatului, martora C.E., situată în Braşov, în cutia poştală situată la parterul imobilului, descuiată cu cheia de pe inelul cu cheile apartamentului ce aparţine acesteia, a fost găsită o punguţă din plastic transparent, în interiorul căreia se aflau 20 de pastile, 16 întregi şi 4 fărâmiţate, de culoare albă, fiecare stanţate, pe o parte, cu simbolul Yin-Yang, iar, pe cealaltă parte, cu o tăietură. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 decembrie 2008, pastilele menţionate conţin ca substanţă activă MDMA, drog de mare risc, conform tabelului I din Legea nr. 143/2000.
În cauză au fost recoltate, prin periaj bucal, probe biologice de la C.V. şi C.E. şi fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică, fiind întocmit raportul din 26 ianuarie 2009. Potrivit concluziilor acestuia, urmele prelevate de pe ţipla din material plastic transparent-de pe faţa interioară, jumătatea superioară a ţiplei şi de pe suprafaţa externă - sunt constituite din fragmente de celule epiteliale, dar genotiparea acestor urme a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, electroforegrame neinterpretabile datorită cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor.
Potrivit declaraţiilor date de concubina inculpatului, C.E., pentru cutia poştală exista o singură cheie, deţinută doar de ea. Accesul în cutie se poate face printr-un orificiu exterior, caracterizat de aceasta ca fiind „foarte mare". Cu privire la posibilitatea ca, în data de 10 decembrie 2008, inculpatul C. să fi luat cheia de la cutia poştală, martora nu afirmă şi nici nu neagă acest lucru, arătând că nu a observat menţionata împrejurare.
Făptul că pastilele identificate cu ocazia acelei percheziţii purtau acelaşi logo cu cele cumpărate de investigator de la O. în datele de 05 şi 10 decembrie 2008, urmare a furnizărilor făcute de C., nu conduce la concluzia că ar aparţine tot inculpatului C., fiind vorba de bunuri de gen. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pastilele astfel identificate erau traficate exclusiv de inculpatul C.
Toate aceste elemente sunt de natură să creeze un dubiu în privinţa deţinerii de către inculpatul C. a celor 20 de pastile, identificate ca fiind droguri de mare risc, dubiu care îi profită acestuia.
Aşa fiind, reţinând că atât prin actul de sesizare, cât şi prin considerentele sentinţei primei instanţe, în sarcina inculpatului C.V. s-a reţinut comiterea infracţiunii continuate de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), în baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de acesta în datele de 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008 în două infracţiuni de trafic de droguri, în concurs real, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008, comise împreună cu inculpatul O.A.N.) şi de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, corespunzătoare faptei de deţinere, din 10 decembrie 2008, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului C.V. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de droguri. în forma deţinerii, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Procedând la reindividualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, corespunzătoare faptelor din 05 decembrie 2008 şi 10 decembrie 2008, comise împreună cu inculpatul O.A.N.), se constată că, şi în condiţiile în care sunt reţinute doar două acte materiale ale infracţiunii continuate, aplicarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) impune stabilirea unei pedepse egale cu minimul special prev. de lege. În acest sens, sunt avute în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpatul a realizat actele materiale reţinute în sarcina sa (care pune în evidenţă asumarea unor riscuri minime şi expunerea la risc a unor terţi), de cantitatea şi tipul drogurilor puse în circulaţie, precum şi datele care caracterizează persoana acestui inculpat care, deşi a afirmat că obţine venituri licite din munca prestată fără carte de muncă, nu a dovedit că are un loc de muncă stabil şi a avut o atitudine procesuală nesinceră. Astfel cum a reţinut şi prima instanţă. Curtea constată că nici în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune nu sunt identificate elemente pozitive în circumstanţierea inculpatului care să conducă la reţinerea de circumstanţe atenuante.
Drept urmare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), se va dispune condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară ce a fost individualizată prin raportare la natura infracţiunii comise şi pericolul social generic al infracţiunii, care impun concluzia că inculpatul este nedemn să fie ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Va fi menţinută modalitatea de executare aleasă de prima instanţă, singura posibilă faţă de cuantumul pedepsei principale.
Curtea apreciază ca nefondată susţinerea apelantului C.V. privind achitarea sa pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Considerentele mai sus expuse demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul C. a furnizat, la datele şi în condiţiile reţinute de prima instanţă, droguri de mare risc coinculpatului O.A.
În privinţa faptei de deţinere, temeiul achitării nu poate fi cel solicitat de apelant, câtă vreme o faptă în materialitatea ei a fost săvârşită-în cutia poştală au fost găsite 20 de pastile conţinând MDMA - dar nu s-a putut stabili cu certitudine că cel care le-a deţinut în acel loc a fost inculpatul C.
Tot cu referire la acest inculpat, Curtea constată că este reală şi fondată susţinerea apelantului procuror privind omisiunea instanţei de fond de a dispune condamnarea acestuia pentru infracţiunea de trafic de droguri în formă continuată, acest aspect urmând a fi îndreptat de instanţa de apel, prin admiterea căii de atac, în sensul celor de mai sus.
Reţinând toate aceste argumente, Curtea va admite apelul promovat de inculpatul C. doar în ceea ce priveşte soluţia dată faptei de deţinere în cutia poştală a celor 20 de pastile conţinând MDMA. soluţia ce urmează a fi dispusă fiind în favoarea acestuia.
În considerarea tuturor argumentelor de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. (în privinţa apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov şi inculpaţii J.R. şi C.V.) şi pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (pentru apelul inculpatului O.A.N.), Curtea va admite primele apeluri menţionate, desfiinţând sentinţa conform celor anterior menţionate, menţinând restul dispoziţiilor acesteia.
Va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului O.A.N.
În baza art. 381 C. proc. pen., va deduce în continuare pentru inculpaţii C.V. şi O.A.N. starea de arest preventiv începând din data de 25 iunie 2009 până în prezent, iar în baza art. 350 C. proc. pen., va menţine starea de arest preventiv a acestora, apreciind că temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., aflat la baza acestei măsuri, nu s-a schimbat. în cauză s-a dispus condamnarea acestor inculpaţi, iar hotărârea pronunţată, chiar nedefinitivă, constituie un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, fiind astfel respectate atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Totodată, pentru a înlătura riscul de a părăsi ţara de către inculpatul J., dat fiind că părinţii acestuia se află în afara României, în baza art. 350 C. proc. pen., va fi menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de acest inculpat de Tribunalul Braşov, prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2009.
În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. Curtea îl va obliga pe apelantul-inculpat O.A.N. să plătească statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare (în care a fost inclus şi onorariu! parţial acordat avocatului din oficiu prin încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2009), restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii J.R., O.A.N. şi C.V.
Parchetul critică Decizia penală atacată pentru nelegalitate privind soluţia de achitare a inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri (în forma deţinerii) prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000. În dezvoltarea motivului de recurs se susţine, în esenţă, că vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea acestei fapte este demonstrată de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
S-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi, în fond, condamnarea inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, trafic de droguri în forma deţinerii.
Inculpatul J.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pe motiv că la dosarul cauzei nu există probe, nici măcar indirecte, care să releve săvârşirea acestei fapte iar, în subsidiar, faţă de circumstanţele sale personale şi de atitudinea avută pe parcursul procesului penal, solicită reducerea pedepsei şi a termenului de încercare pe care îl consideră exagerat de mare.
Inculpatul C.V. a invocat în recursul său cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 teza a II-a (instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate, de natură să garanteze drepturile sale şi să influenţeze soluţia procesului), art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen. .
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel nu a motivat înlăturarea declaraţiilor ulterioare ale inculpatului O.A.N. prin care acesta a retractat declaraţia iniţială în care arătase că a primit droguri de la el.
- starea de fapt reţinută de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel este în contradicţie evidentă cu realitatea
- pedeapsa aplicată este nejustificat de mare faţă de circumstanţele sale personale: lipsa antecedentelor penale, conduita ireproşabilă în familie şi societate, a desfăşurat activităţi licite conform copiei carnetului de muncă depus la dosar.
În consecinţă, inculpatul C.V. solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi pe fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În subsidiar inculpatul solicită reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi reducerea pedepsei şi aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
În recursul său inculpatul O.A.N. critică ambele hotărâri ca nelegale şi netemeinice sub aspectul condamnării sale pentru trafic de droguri, instanţele comiţând o gravă eroare de fapt. În realitate, susţine inculpatul, în cauză nu s-au administrat probe care să-i dovedească vinovăţia, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi sentinţei şi pe fond, să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate prin prima criticilor formulate de recurent şi a cazurilor de casare invocate precum şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată următoarele:
Cu privire la recursul Parchetului, Înalta Curte apreciază că este nefondat, soluţia de achitare a inculpatului C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea 143/2000 fiind legală şi temeinică.
Deşi Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. acesta nu a identificat şi motivele de recurs, în cadrul situaţiei de fapt, un aspect esenţial stabilit de instanţa de apel care să vină în contradicţie evidentă ţi necontroversată cu ceea ce indică conţinutul real al probelor administrate în cauză. În realitate, Parchetul critică greşita apreciere a probelor făcută de instanţa de apel care a dispus achitarea inculpatului, arătând că „din coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, rezultă cu certitudine că inculpatul C.V. era deţinătorul celor 20 de comprimate conţinând MDMA găsite în cutia poştală a apartamentului situat pe str. A., fiind destinate comercializării".
Înalta Curte constată că pe baza propriului examen al probelor administrate în cauză instanţa de apel a ajuns în mod justificat şi corespunzător argumentat la concluzia că nu există probe certe, de natură a înlătura prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul, în sensul că pastilele identificate în cutia poştală în data de 10 decembrie 2008 ar fi aparţinând inculpatului C.V. şi că acesta le deţinea în vederea comercializării.
Pe baza probatoriului administrat instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod corect că nu s-a făcut dovada că inculpatul C.V. era singura persoană care avea acces la cutia poştală în care s-au găsit pastilele de MDMA, acestea aparţinând concubinei inculpatului, numita C.E. care a declarat că accesul în cutie se putea face şi printr-un orificiu exterior „foarte mare" iar prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 ianuarie 2009 nu s-a putut stabili dacă fragmentele de celule epiteliate prelevate de pe ţipla în care se găseau pastilele de ecstasy aparţineau sau nu inculpatului C.V. datorită cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor. Cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fi folosit cheia de la cutia poştală în data de 10 decembrie 2008, concubina inculpatului deşi nu a exclus această posibilitate, în condiţiile în care această cheie se afla pe un inel alături de cheile apartamentului său, aflat pe holul locuinţei, declară că nu a observat ca inculpatul să fi luat acea cheie. Observaţiile instanţei de apel în sensul că deşi probele identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare purtau acelaşi logo cu cele cumpărate de investigator de la inculpatul O. în datele de 5 şi 10 decembrie 2008, urmare a furnizărilor făcute de C. nu se poate reţine cu caracter de certitudine faptul că şi cele 20 de pastile găsite în cutia poştală îi aparţineau tot inculpatului C.V., aceste pastile fiind .. este pertinentă.
În raport cu materialul probator administrat cu privire la fapta din 10 decembrie 2008 pentru care inculpatul C.V. a fost trimis în judecată instanţa de apel a dat în mod corect eficienţă principiului „in dubio pro reo", dispunând achitarea inculpatului.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul Parchetului ca nefondat şi va fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii J.R., C.V. şi O.A.N. Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate în parte, numai în ceea ce priveşte critica acestora vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanţă, respectiv de instanţa de apel.
Critica aceloraşi inculpaţi în sensul că pronunţând împotriva lor o hotărâre de condamnare instanţele anterioare au comis o gravă eroare de fapt este neîntemeiată.
Pentru a constitui cazul de casare invocat de inculpaţi, art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. – eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situaţia de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat corelară probelor existente la dosar, sfera de acţiune a instanţei de recurs fiind limitată întrucât aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluţia pronunţată şi dacă există discordanţe între cele reţinute de instanţe şi conţinutul real al probelor.
Înalta Curte constată că în cauză nu exisă neconcordanţe între conţinutul probelor şi cele reţinute de instanţe iar soluţia de condamnare a inculpaţilor este rezultatul întregului probatoriu administrat.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.R., vinovăţia acestuia este dovedită cu declaraţiile inculpatului O. date în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile investigatorului sub acoperire M. cât şi cu procesele-verbale de redare a activităţii supravegheate de ofiţerii de poliţie, probe examinate detaliat de curtea e apel şi din care rezultă, fără nici un dubiu, că în data de 03 decembrie 2008 inculpatul J.R. i-a livrat inculpatului O.A. cantitatea de 2,21 grame de rezină de cannabis, în care s-a pus în evisenţă THC, substanţă psihotropă.
Astfel, inculpatul O.A. după ce a oprit autoturismul în care se afla investigatorul sub acoperire M. în faţa imobilului a intrat în imobilul în care locuieşte inculpatul J.R. după ce, în prealabil, a sunat la interfon la cifra ce corespunde apartamentului acestuia, a intrat în scara blocului, revenind după câteva minute înmânându-i investigatorului acoperit o ţiplă cu o cantitate mai mare de rezină de cannabis decât mostra pe care i-a arătat-o acestuia înainte de a coborî din imobil pentru a se deplasa la locuinţa inculpatului J.R.
- inculpatul O.A. a relatat atât în declaraţia olografă dată chiar în ziua de 10 decembrie 2008 când a fost organizat flagrantul cât şi în faţa procurorului, în prezenţa unui avocat din oficiu, că în ziua de 3 decembrie 1008 a procurat cantitatea de haşiş vândută investigatorului acoperit de la inculpatul J.R. Este adevărat că ulterior inculpatul O.A. a retractat cele două declaraţii, retractare considerată nejustificată de instanţa de apel care a înlăturat motivat apărările acestuia;
- acelaşi inculpat, O.A., chiar în declaraţiile date în cursul judecăţii, a arătat că singura persoană cu care s-a întâlnit între momentul în care s-a despărţit de investigatorul acoperit şi cel în care a revenit la autoturism şi i-a înmânat acestuia substanţa rezină de cannabis, a fost coinculpatul J.R.
- conform declaraţiei inculpatului O.A., acesta a avut asupra sa, în data de 3 decembrie 2008 o singură bucată de rezină de cannabis, ceea ce contrazice raţionamentul instanţei de fond conform căruia este posibil ca acest inculpat să fi avut asupra sa mai multe ţiple cu rezină de cannabis.
Împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă suma de 300 lei pe care inculpatul O.A. a primit-o de la investigatorul sub acoperire a fost remisă inculpatului J.R. este lipsită de relevanţă sub aspectul reţinerii vinovăţiei acestui inculpat întrucât legea pedepseşte şi livrarea cu titlu gratuit a drogurilor.
- În aceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului J.R., Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a dat eficienţă criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.
În raport cu motivele şi pericolul social concret al faptei comise precum şi cu datele care circumstanţiază persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptei şi a mai fost condamnat anterior, chiar dacă a intervenit reabilitarea nu se justifică reţinerea în favoarea acestuia a unor circumstanţe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen. pentru a se reduce pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege şi aplicată de instanţa de prim control judiciar.
Dacă în privinţa cuantumului pedepsei Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea, în schimb durata termenului de încercare stabilit de instanţa de apel, de 8 ani, ceea ce reprezintă durata maximă ce poate fi aplicată apare ca nejustificată. În sarcina inculpatului J.R. s-a reţinut un singur act material de trafic de droguri de risc, constând în rezină de cannabis, s-a prezentat la toate termenele de judecată, este un element tânăr (are 20 de ani), este elev la Colegiul tehnic R.R. din Braşov, în clasa a XII Ap la învăţământul seral (fila 46 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), cu aptitudinea subiectivă de a de îndrepta, elemente în raport de care Înalta Curte apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. de prevenire şi reeducare se poate atinge şi prin stabilirea unui termen de încercare mai mic astfel că va admite recursul inculpatului, va casa în parte Decizia atacată şi, rejudecând, va reduce termenul de încercare de la 8 ani la 5 ani.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei referitoare la acest inculpat.
Cu privire la inculpatul recurent O.A. vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale i-a vândut investigatorului sub acoperire M. în data de 3 decembrie 2008, 2,21 grame rezină de cannabis, în data de 5 decembrie 2008, şase pastile ecstasy şi în data de 10 decembrie 2008 încă şase pastile de ecstasy, obţinând de fiecare dată suma de 300 lei de la cumpărător este cert dovedită cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului care a recunoscut comiterea celor trei acte materiale de trafic de droguri, relatând în amănunt modul în care a procedat, declaraţiile acestuia coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză (declaraţiile investigatorului sub acoperire, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile martorilor B.A.L., P.A., R.F.). Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi au înlăturat în mod temeinic şi amplu motivat declaraţiile date de inculpatul O.A. în cursul judecăţii.
Recursul inculpatului este însă întemeiat sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel apare excesivă în raport cu pericolul concret al faptei, dedus din cantitatea de drog traficată şi natura acesteia (cca 2 gr rezină de cannabis, 6 pastile de ecstasy, respectiv 7 pastile ecstasy) precum şi în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului care era încadrat în muncă (taximetrist), a avut iniţial o atitudine sinceră de recunoaştere şi cooperare cu organele judiciare, a manifestat regret faţă de faptele comise, este deschis spre efectuarea unui tratament ce vizează abandonul consumului de droguri şi reinserţia socială, menţinea relaţii strânse cu întreaga familie.
În consecinţă, se va admite recursul inculpatului, se va casa în parte sentinţa şi rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. în pedepsele componente după care va reduce pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi pedeapsa de 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
Conform art. 33-34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele astfel reduse, urmând ca inculpatul O.A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen.
Se va deduce prevenţia inculpatului de la 10 decembrie 2008 la zi.
Şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul recurent C.V., situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia sunt în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză din care rezultă neîndoielnic că în data de 5 decembrie 2008 acesta i-a oferit inculpatului O.A. 6 pastile de ecstasy şi în data de 10 decembrie 2008 i-a dat 7 pastile ecstasy pentru a fi vândute investigatorului sub acoperire M.
În acest sens instanţele anterioare au avut în vedere procesele verbale de supraveghere a activităţii inculpatului O.A. cu prilejul celor două vânzări de pastile ecstasy către investigatorul acoperit din care rezultă că de fiecare dată inculpatul O. s-a întâlnit cu C. după de în prealabil se întâlnise cu investigatorul acoperit şi în timp ce acesta din urmă îl aştepta pe inculpatul O. să vină cu „marfa", procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi la iniţiativa inculpatului O.A. în timp ce se afla împreună cu investigatorul acoperit în maşină, când inculpatul O. i-a cerut inculpatului C. să-i dea „ cinci rulmenţi" „ şi unul să-l pună pe L.", cerere cu care C. a fost de acord, stabilind să se întâlnească după ce O. îl lasă pe client undeva, la barul C. unse se afla C.
Aşa cum reţine instanţa de fond există o corelaţie perfectă între conţinutul convorbirilor telefonice şi traseul şi activităţile inculpaţilor O. şi C., astfel că orice coincidenţă este exclusă, apărările formulate de inculpat fiind înlăturate pe baza unei argumentări logice solide, însuşite de Înalta Curte.
Inculpatul C.V. a invocat în plus faţă de ceilalţi doi inculpaţi recurenţi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 teza a II-a C. proc. pen. constând în aceea că în opinia sa, instanţa de apel nu arată motivele pentru care a înlăturat declaraţiile ulterioare ale coinculpatului O.A.N. prin care acesta a retractat declaraţiile iniţiale.
Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat de recurentul inculpat şi care priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa, fie asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, fie cu privire la unele probe administrate, fie asupra unei cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Or, în cauză, ambele instanţe – de fond şi apel – au analizat şi s-au pronunţat cu privire la toate faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, evaluând în mod corespunzător toate probele administrate, arătând şi motivând care sunt probele considerate ca fiind în concordanţă cu realitatea şi care poate le înlătură pe motiv că nu reflectă adevărul.
Cu referire concretă la declaraţiile date de inculpatul O.A. pe parcursul judecăţii contrar susţinerilor inculpatului C.V., instanţa de apel a motivat pe larg (filele 13-14 din decizie) care sunt argumentele pentru care consideră că retractarea declaraţiilor iniţiale nu este justificată şi prin urmare de ce înlătură declaraţiile inculpatului date pe parcursul judecăţii.
În schimb, Înalta Curte apreciază ca fiind incident şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V. cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. constând în greşita individualizare a pedepsei.
Astfel, inculpatul C.V. a fost condamnat de instanţa de apel la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă considerată excesiv de aspră de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, inculpatul C.V. este la primul conflict cu legea penală, a desfăşurat activităţi licite care să-i asigure obţinerea de venituri necesare traiului, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă depusă în recurs, este cunoscut în societate şi familie ca având o conduită ireproşabilă. Pe de altă parte, inculpatul a traficat cantităţi reduse de drog, 6 respectiv 7 pastile de ecstasy.
Inculpatul a absolvit învăţământul profesiinal în cadrul G.Ş.I.T. CF Braşov în anul 1996, fiind calificat în meseria de constructor căi ferate, a lucrat o perioadă în domeniul pentru care s-a calificat apoi a desfăşurat diverse activităţi fără forme legale.
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov rezultă, corect celor reţinute de instanţele anterioare, că inculpatul are perspective de reintegrare socială întrucât se bucură de suportul familial şi îşi poate valorifica pregătirea profesională şi experienţa dobândită.
În raport de acest element de apreciere Înalta Curte consideră că se poate reţine în favoarea inculpatului C.V. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita minimă specială până la un cuantum care să asigure atât prevenţia generală şi specială cât şi reeducarea acestuia.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţi, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. se va dispune în sensul arătat pentru fiecare inculpat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul Parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii J.R., O.A.N. şi C.V. împotriva Deciziei penale nr. 97/ Ap din 18 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 1242/62/2009.
Casează în parte Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 356/S din 25 iunie 2009 a Tribunalului Braşov şi, rejudecând în fond:
Reduce termenul de încercare stabilit pentru inculpatul J.R. în temeiul art. 862 de la 8 ani la 5 ani.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V. în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) de la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen., făcând aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen. aplicată inculpatului O.A.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) C. pen., aplicată în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 1 an închisoare aplicată în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., aplicată în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (2) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Reduce pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în baza art. 4 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele astfel reduse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Deduce prevenţia pentru inculpaţii C.V. şi O.A.N. de la 10 decembrie 2008 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva aceleiaşi decizii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru inculpaţii C.V. şi J.R. în sumă de câte 75 lei, se va plăti din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul O.A.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3487/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3488/2010. Penal → |
|---|
