ICCJ. Decizia nr. 3524/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3524/2010
Dosar nr. 321/32/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sub nr. 321/32/2010 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău plângerea formulată de petiţionarii P.V. şi P.V.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 7 aprilie 2010 dispusă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 1496/P/2009.
În motivarea plângerii adresată instanţei petenţii P.V. şi P.V.F. consideră că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat avocat, apreciind că acesta se face vinovat de infracţiunile imputate în conţinutul plângerii adresată organelor judiciare competente.
Prin Sentinţa penală nr. 81 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarii P.V. şi P.V.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 7 aprilie 2010 dispusă de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1496/P/2009, menţinută prin rezoluţia Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010.
În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat fiecare petent să plătească statului câte 100 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că soluţia de netrimitere în judecată atacată în prezenta cauză, a mai fost examinată anterior de judecător care a pronunţat o hotărâre judecătorească corespunzătoare uneia din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. (respectiv Sentinţa penală nr. 77 din 3 iunie 2010), nefiind îngăduit de lege a se formula o nouă cale de atac împotriva aceleiaşi soluţii dispuse de procuror.
Petiţionarii au declarat recurs împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 10 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului-avocat P.I. pentru infracţiunile reclamate.
Recursurile sunt nefondate.
Prin rezoluţia din 7 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău dată în Dosarul nr. 1496/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe P.I., avocat pensionar, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că faptele sesizate nu se confirmă.
În motivarea rezoluţiei procurorul de caz a reţinut următoarele:
În cauză s-a formulat o plângere de către numitul P.V. împotriva avocatului P.I., în prezent pensionar, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 şi 248 C. pen.
S-a motivat de petent că ocazionat de judecarea unei cauze penale - Dosar nr. 3922/180/2006 (format vechi 5080/2006) acesta ar fi pledat în fals încercând să inducă în eroare instanţa de judecată şi a solicitat pedepsirea conform dispoziţiilor art. 215, 293 C. pen.
În cauză, este de reţinut că în Dosarul nr. 3922/180/2006 (format vechi 5080/2006), Judecătoria Bacău prin Sentinţa penală nr. 1320 din 4 iunie 2007 a dispus în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor P.V. şi P.V.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale respectivelor infracţiuni.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat faptul că cele sesizate nu se confirmă.
Procurorul de caz a reţinut în fapt că în anul 1991, avocat P.I. a fost angajat de către M.C., în prezent decedat iar ulterior de fiul acestuia M.C. să-l apere într-un proces cu obiect - perfectarea vânzării imobilului din Bacău, str. M.C., imobil pe care P.V. l-a vândut cu act sub semnătură privată lui M.C. În actul respectiv încheiat la data de 24 mai 1991 este prevăzut ca preţul vânzării - 200.000 RON şi că la data perfectării lui s-a achitat suma de 100.000 RON, iar diferenţa se va achita la încheierea actului în formă autentică.
Aşa fiind a rezultat că în cauză nu este vorba de săvârşirea vreunei fapte penale, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Soluţia a fost supusă controlului prevăzut de art. 278 C. proc. pen. la plângerea petiţionarului P.V., fiind menţinută prin rezoluţia nr. 185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen. petiţionarii P.V. şi P.V.F. au formulat plângere la instanţa de fond, respinsă prin Sentinţa penală nr. 81 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Se constată totodată că împotriva aceleiaşi rezoluţii (1496/P/2009) petiţionarul P.V. a formulat plângere la instanţa de fond, aceasta pronunţând şi Sentinţa penală nr. 77 din 3 iunie 2010.
Prin sentinţa penală mai sus-menţionată, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1496/P/2009 din data de 7 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău confirmată prin rezoluţia nr. 185/II/2/2010 din 27 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A dispus menţinerea rezoluţiilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat ca fiind legală şi temeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care se întemeiază în principal pe dispoziţiile Legii nr. 51/1995 ce reglementează organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Astfel, intimatul P.I. a fost apărătorul ales al numitului M.C. într-un proces ce a avut ca obiect - perfectarea vânzării unui imobil situat în Bacău, str. M.C., imobil pe care petentul P.V. l-a vândut cu act sub semnătură privată lui M.C.
Cauza ce a avut ca obiect această perfectare a vânzării, a parcurs toate gradele de jurisdicţie, finalizându-se prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 609 din 17 ianuarie 2001 de Judecătoria Braşov şi rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 40 din 21 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
În cadrul acestor etape intimatul nu a făcut altceva decât să apere interesele clientului său iar nemulţumirea petentului faţă de obţinerea unei soluţii defavorabile nu poate duce la concluzia că apărătorul părţii adverse a pledat ";în fals"; atâta vreme cât nu s-a putut dovedi cu probe certe acest fapt şi pe calea unei proceduri legale, drept pentru care s-a apreciat că soluţia emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală şi temeinică.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, aspectele invocate de petiţionari în plângerea penală formulată împotriva avocatului - intimat se referă la nemulţumirea manifestată de aceştia faţă de obţinerea unei soluţii defavorabile neputându-se dovedi cu probe certe că apărătorul părţii adverse ar fi pledat ";în fals"; sau ar fi săvârşit vreuna din infracţiunile prevăzute de C. pen.
În mod corect s-a constatat că faptele penale reclamate (infracţiunile prevăzute de art. 246, 247, 248 şi 215 C. pen.) nu există, pronunţându-se neînceperea urmăririi penale, întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii care să ateste săvârşirea acestor infracţiuni.
Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat în cele ce preced soluţia de netrimitere în judecată dispusă prin rezoluţia nr. 1496/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a mai fost examinată anterior de judecător pronunţându-se Sentinţa penală nr. 77 din 3 iunie 2010; or nu este îngăduit de lege a se formula o nouă cale de atac împotriva aceleiaşi soluţii dispuse de procuror, eventualele nemulţumiri ale petenţilor referitoare la modalitatea de soluţionare a plângerii de către judecător pot fi invocate de către aceştia uzând de calea de atac a recursului, care constituie singurul mijloc procesual de reformare a hotărârii pronunţate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionari, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.V. şi P.V.F. împotriva Sentinţei penale nr. 81 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4622/2010. Penal. Prelungirea duratei... | ICCJ. Decizia nr. 3527/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
