ICCJ. Decizia nr. 3527/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3527/2010
Dosar nr. 1527/54/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 138 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.C. împotriva ordonanţei nr. 239/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, soluţie pe care a menţinut-o, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată G.C. a formulat la data de 17 martie 2010 o plângere penală împotriva procurorului R.E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, susţinând că acesta a adoptat o soluţie nelegală şi netemeinică în Dosarul penal nr. 6912/P/2009 cu scopul de a favoriza persoana cercetată, expertul contabil V.V. Confirmând propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de acest făptuitor, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă şi fals intelectual, magistratul procuror a motivat că la momentul întocmirii expertizei, V.V. a fost asistat de expertul asistent C.D., iar raportul de expertiză contabilă judiciară nu a fost contestat.
Împotriva soluţiei procurorului, petentul G.C. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., însă prin rezoluţia nr. 491/II/2/2010 din 16 martie 2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, plângerea i-a fost respinsă.
S-a arătat că făptuitorul V.V., în calitate de expert numit într-o cauză penală, a întocmit un raport de expertiză contabilă asupra situaţiei financiar-contabile ţinute de administratora U.M. la Asociaţia de proprietari C.B. din municipiul Craiova pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 23 ianuarie 2006, învinuită în Dosarul nr. 1088/P/2006.
Expertiza contabilă a fost efectuată cu participarea expertului asistent C.D. din partea învinuitei, iar petentul G.C. nu a fost parte în dosar.
Raportul de expertiză întocmit nu a fost contestat nici de expertul asistent şi nici de organele de cercetare penală întrucât a conţinut date reale, astfel că în cauză nu poate fi exercitată acţiunea penală.
Prin ordonanţa nr. 239/P/2010 din 8 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul R.E. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 264 alin. (1) C. pen.
Totodată, cauza a fost disjunsă faţă de agentul şef adjunct de poliţie din cadrul Secţiei x Poliţie Craiova sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 alin. (1) C. pen., cercetările urmând a fi efectuate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat date sau indicii că magistratul procuror şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia soluţionării Dosarului penal nr. 6912/P/2009 şi nici că ar fi urmărit favorizarea persoanei cercetate în cauză.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei soluţii de netrimitere în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 567/II/2/2010 din 30 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
La rândul său, instanţa de fond a menţinut ca legală şi temeinică soluţia dată de procuror, constatând că actele premergătoare efectuate faţă de procurorul R.E. exclud existenţa unor indicii care să contureze infracţiunile sesizate de petent.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul G.C., solicitând tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliţie şi procurorilor din vina cărora nu au fost efectuate cercetări penale faţă de expertul judiciar V.V. şi faţă de Asociaţia de Proprietari C.B. din Craiova.
Recurentul petent susţine că expertul judiciar a întocmit incorect expertiza contabilă, fără să procedeze la scăderea subvenţiilor şi chitanţelor din anul 2006, exercitându-şi abuziv atribuţiile de serviciu şi fiind favorizat de procurorul R.E.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Instanţa de fond a examinat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat existenţa unor indicii privind săvârşirea de fapte penale de către procurorul R.E. cu ocazia soluţionării Dosarului penal nr. 6912/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Procurorul nu a acţionat cu intenţia de a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate şi nici de a favoriza făptuitorul, ci şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, dispunând o soluţie supusă controlului ierarhic şi judecătoresc. Nemulţumirea petiţionarului faţă de soluţia dată în cauza penală nu poate constitui - în afara oricăror dovezi şi indicii - temei al tragerii la răspundere penală a magistratului procuror, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind, de altfel, verificată şi menţinută ca atare şi de procurorul ierarhic superior al acestuia.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul declarat de petiţionar este nefondat, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3524/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 493/2010. Penal → |
|---|
