ICCJ. Decizia nr. 3517/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3517/2010
Dosar nr. 5071/95/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 346 din 10 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5071/95/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.V., fiul lui N. şi Z., născut în Motru, jud. Gorj, domiciliat în comuna D., jud. Gorj, cetăţean român, studii superioare, căsătorit, serviciul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.R., fiul lui C. şi I., născut în Tg. Jiu, domiciliat în comuna D., jud. Gorj, cetăţean român, studii medii, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a constatat că inculpatul P.V. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore începând cu data de 25 octombrie 2006, orele 18,00 până în data de 26 octombrie 2006, orele 18,00 prin Ordonanţa dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 956/PA/2006.
A fost respinsă latura civilă a cauzei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 1500 RON au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost trimişi în judecată inculpaţii P.V. - trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 18 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi P.R. - trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinând ca stare de fapt următoarele:
La data de 24 octombrie 2007 P.T. administrator la SC ";A.P."; SRL Târgu Jiu a sesizat Direcţia Generală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Anticorupţie Craiova, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Gorj privitor la faptul că inculpatul P.V. primar al comunei D. i-a pretins şi a primit suma de 600 RON (6.000.000 lei vechi lunar), începând cu decembrie 2005 pentru a-i permite să-şi desfăşoare activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că în vara anului 2005, denunţătoarea P.T. în calitate de director executiv al SC N.P. SRL Tg. Jiu al cărei administrator era P.P. (în prezent decedat), a făcut demersuri pentru a deschide pe raza comunei D., un centru pentru colectarea fierului vechi, sens în care s-a deplasat cu administratorul P.P. în comuna D.
În acest sens denunţătoarea s-a deplasat împreună cu numitul P.P. administratorul societăţii amintite, cu un autoturism marca ";M."; la Primăria D., unde au discutat cu inculpatul P.V. în legătură cu intenţia de a înfiinţa un centru de colectare a fierului vechi, inculpatul promiţându-le că o să le dea concursul, urmând ca aceştia să depună actele necesare, recomandând totodată pe inculpatul P.R., care la acea dată nu avea serviciu.
A reţinut instanţa de fond că afirmaţia denunţătoarei în sensul că i-a dat inculpatului P.V. un plic cu suma de 5.000.000 lei nu este susţinută cu nici una din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, iar din depoziţia martorului M.M., despre care se susţine în rechizitoriu că ar confirma acest aspect al predării banilor de către denunţătoare, a rezultat că pe inculpatul P.V. nu l-a văzut decât ulterior la televizor, că i-ar fi spus P.P. şi P.T. despre faptul că trebuie să cotizeze câte 10.000.000 lei lunar inculpatului P.V., sume pe care trebuia să i le dea inculpatului P.R., acesta, la rândul său să i le dea inculpatului P.V., precum şi faptul că nu a asistat niciodată când s-au dat aceste sume de bani şi nu cunoaşte nimic în legătură cu vreo sumă de bani dată în plic inculpatului P.V. în vara anului 2005.
S-a susţinut că, din depoziţia martorului P.A. (fiul lui P.P.), dată în timpul cercetării judecătoreşti, a rezultat că nu a cunoscut nimic despre relaţiile dintre tatăl său şi denunţătoarea P.T. sau despre vreo sumă de bani pe care denunţătoarea ar fi solicitat-o tatălui său, sumă ce trebuia dată inculpatului P.V., arătând totodată că declaraţia de la organele de poliţie a fost dată în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind dictată de către comisarul şef C.P., menţionându-se faptul că, centrul de colectare a deşeurilor metalice feroase, a fost deschis la domiciliul inculpatului P.R., acesta ocupându-se de achiziţionarea, încărcarea şi transportul fierului vechi către depozitele R. Tg.Jiu.
SC ";N.P."; SRL a început această activitate în perioada august - septembrie 2005, însă la scurt timp după aceea, firma a intrat în incapacitate de plată, motiv pentru care P.T. şi-a încetat raporturile de muncă cu această societate.
Ulterior, P.T. în calitate de administrator al SC A.P. SRL a decis să demareze propria activitate de colectare a fierului vechi pe raza comunei D., sens în care l-a abordat pe primarul P.V. care a insistat ca activitatea să se desfăşoare la domiciliul numitului P.R. - prietenul său.
La data de 17 octombrie 2005, inculpatul P.V., în calitate de primar al comunei D. a emis adresa nr. x/2005 prin care se aviza favorabil desfăşurarea activităţii de colectare a fierului vechi de către firma denunţătoarei, activitate ce urma a fi desfăşurată pe proprietatea numiţilor P.R. şi P.A., iar la mai puţin de o lună de zile de la începerea activităţii i-a fost retras avizul de funcţionare.
Astfel, la data de 29 noiembrie 2005 Primăria D., cu adresa nr. 7264/2005 a retras avizul de funcţionare acordat în data de 17 octombrie 2005, fără însă ca această retragere de aviz să fie motivată, condiţie cerută expres de altfel de legislaţia în materie.
La data de 2 decembrie 2005 Prefectura Gorj a emis autorizaţia nr. A/406/2005 prin care se autoriza desfăşurarea activităţii de colectare a deşeurilor metalice feroase în conformitate cu avizul nr. 3848/2005 emis de Primăria D.
Însă, urmare retragerii avizului de funcţionare din data de 29 noiembrie 2005 (adresa nr. 7264/2005 emisă de Primăria D.) Prefectura Gorj, la data de 19 decembrie 2005 a suspendat autorizaţia din 2 decembrie 2005.
În cadrul Prefecturii Gorj, activitatea aferentă autorizării, suspendării şi anulării autorizaţiei privind colectarea de deşeuri metalice feroase, este desfăşurată în exclusivitate de către consilierul juridic C.Z.
Deşi Primăria D., prin primarul P.V., a retras avizul anterior menţionat, fără a exista o motivare în acest sens, totuşi martora C.Z. a dat curs acestei solicitări, fapt care a dus la suspendarea autorizaţiei acordată de către Prefectura Gorj, denunţătoarei.
A motivat instanţa de fond că, în mod cert, în luna decembrie 2005, pe perioada sărbătorilor de iarnă, inculpatul P.V. s-a întâlnit cu denunţătoarea P.T. la un depozit de materiale de construcţii din Tg. Jiu, aceasta din urmă fiind împreună cu martora M.M.I., scopul întâlnirii fiind acela de a încheia un contract de parteneriat cu inculpatul P.V. într-un proiect în derulare ";A.";, respectiv de produse cosmetice, detergenţi, bijuterii şi că, din depoziţia martorei M.M.I., audiată în cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că, într-adevăr, inculpatul P.V. i-a solicitat denunţătoarei o sumă de bani, însă nu a văzut când aceasta i-a dat această sumă de bani inculpatului şi nu i-a spus nimic în legătură cu acea sumă.
Ulterior, inculpatul P.R. i-a înmânat avizul de funcţionare semnat de către inculpatul P.V. şi, în acest context, la data de 4 ianuarie 2006, Primăria D. a emis adresa nr. 18/2006 - care avea ca obiect revenire aviz funcţionare pentru desfăşurarea activităţii de colectare a deşeurilor metalice feroase pe proprietatea numiţilor P.R. şi P.A. - de către SC A.P. SRL.
S-a susţinut, de asemenea că, afirmaţia denunţătoarei în sensul că, la 30 ianuarie 2006, în timp ce inculpatul P.V., împreună cu inculpatul P.R. şi agentul de poliţie V.G., a fost sunată şi ar fi achitat nota de plată în sumă de 3.700.000 lei, nu este susţinută de nici o probă administrată în cauză, de vreme ce, din declaraţia inculpatului P.V. a rezultat că acesta a achitat consumaţia, declaraţie ce s-ar corobora cu cea a martorului D.I., care a arătat că nota de plată de la acea masă a fost achitată de către inculpatul P.V. şi cu depoziţiile inculpatului P.R., care a declarat că nu cunoaşte cine a plătit consumaţia, cât şi a martorului V.G. care a declarat că inculpatul P.V. s-a oferit să achite consumaţia.
La data de 6 februarie 2006 primarul P.V. a emis adresa nr. 397/2006 către Prefectura Gorj, prin care se aviza activitatea de colectare a deşeurilor metalice feroase desfăşurată de către societatea administrată de către P.T. la un nou centru, respectiv cel care urma să funcţioneze pe proprietatea martorei L.M.
La data de 19 aprilie 2006 Prefectura Gorj a autorizat această activitate, sens în care a fost emisă autorizaţia nr. A/432/2006.
Denunţătoarea P.T., cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcţionarea societăţi, într-o agendă a consemnat că în datele de 27 ianuarie 2006, 3 februarie 2006 şi 3 martie 2006 s-a plătit câte 6.000.000 lei cu titlu de ";rată primărie";, aspect care a fost confirmat de învinuitul P.R., care a şi semnat pentru primirea sumelor respective.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice care a confirmat faptul că semnătura existentă pe înscrisul de mai sus aparţine inculpatului P.R.
Este adevărat că în acea agendă pe lângă alte consemnări este menţionată la ";cheltuieli D. - suma de 6.000.000 lei rată primărie";, însă acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani amintită a fost pretinsă şi primită în vreun scop de către inculpatul P.V., sau că această sumă ar fi fost dată acestuia prin intermediul inculpatului P.R.
De altfel inculpatul P.R. a declarat că aceste cheltuieli ale firmei erau înregistrate într-o agendă ce era deţinută de către denunţătoarea P.T., fiind pus de către aceasta să semneze în agendă despre cheltuielile efectuate cu depozitele de fier vechi, iar menţiunea ";rată primărie"; a precizat inculpatul, ar fi fost completată ulterior de către denunţătoare.
În legătură cu suma de 12.000.000 lei, despre care denunţătoarea a precizat că ar fi dat-o inculpatului la locuinţa sa în prezenţa martorei B.M. şi a martorului O.G., tribunalul a reţinut că depoziţiile martorilor B.M., care este fiica denunţătoarei şi a lui O.G. care este prieten de familie, nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză, apreciindu-se că acestea sunt subiective, motiv pentru care au fost înlăturate ca nesincere.
La sfârşitul lunii martie 2006 denunţătoarea împreună cu concubinul său martorul s-au deplasat în staţiunea Covasna.
În data de 29 martie 2006 denunţătoarea a fost sunată de inculpatul P.V., care i-a solicitat suma de 12.000.000 lei pe care să i-o dea împrumut, ocazie cu care denunţătoarea l-a îndrumat pe inculpat să meargă la domiciliul său unde banii urmau să fie primiţi de la martora B.M., fiica sa.
În ziua respectivă la domiciliul denunţătoarei se afla atât fiica acesteia martora B.M., cât şi martora P.A.E., colegă de şcoală cu aceasta din urmă.
Acestea au decis să înregistreze cu o cameră video momentul în care inculpatul primea suma de bani anterior menţionată.
Momentul predării banilor a fost înregistrat atât video cât şi audio de către martora B.M., sumă ce a fost numărată de către aceasta chiar în prezenţa inculpatului, respectiv suma de 12.000.000 lei.
Este cert că la sfârşitul lunii martie 2006, în timp ce denunţătoarea se afla împreună cu martorul P.D. în staţiunea C., a fost sunată de către inculpatul P.V. care a solicitat sub formă de împrumut suma de 15.000.000 lei.
Faptul că inculpatul a primit această sumă de bani cu titlul de împrumut a rezultat şi din declaraţia martorului P.D., audiat în timpul cercetării judecătoreşti, care se afla împreună cu denunţătoarea în momentul în care aceasta a discutat la telefon cu inculpatul P.V. şi care i-a spus acestuia că-i dă suma de bani împrumut prin intermediul fiicei acesteia, ocazie cu care i-a şi indicat adresa acesteia din urmă.
În ceea ce priveşte înregistrările video efectuate de martora B.M. cu o cameră digitală, la data când au fost daţi banii inculpatului P.V., s-a apreciat că discuţiile purtate cu această ocazie au un caracter echivoc, confirmând doar primirea unei sume de bani dar nu şi titlul cu care era primită acea sumă de bani.
Martorul a mai arătat că a trăit în relaţii de concubinaj cu denunţătoarea P.T. în perioada septembrie 2005 - mai 2006, însă în perioada cât au stat împreună nu s-a pus niciodată în discuţie ca denunţătoarea să-i dea vreo sumă de bani lunar inculpatului P.V.
În legătură cu această sumă de bani, despre care inculpatul P.V. a declarat că a fost restituită în două tranşe, în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii A.I. şi L.N., care au declarat constant că au fost prezenţi în sediul primăriei şi au văzut când inculpatul P.V. a dat denunţătoarei o sumă de bani.
Faţă de aceste două persoane, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ cu motivarea că din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi nu s-au aflat la sediul Primăriei D., în ziua indicată de către P.V. şi implicit nu au fost de faţă la plata sumei de bani anterior menţionaţi.
Nu s-a făcut referire însă în rechizitoriu, care au fost probele administrate prin care s-a dovedit că cei doi au declarat mincinos, făcându-se vorbire doar de faptul că L.N. a refuzat să fie examinat cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat, iar A.I. nu a fost examinat deoarece nu s-a prezentat în acest sens.
De asemenea, din depoziţiile martorilor M.F. şi N.C. propuşi în apărare de inculpatul P.R. şi audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că în primăvara anului 2006, fiind la un centru de colectare a fierului vechi au fost de faţă când inculpatul P.R. a înmânat o sumă de bani denunţătoarei P.T., ultimul martor precizând că banii fuseseră trimişi de către inculpatul P.V.
Acelaşi aspect s-a arătat şi de către martorul O.G., care a confirmat faptul că a văzut când inculpatul P.R. a dat o sumă de bani denunţătoarei, spunând că acea sumă este de la inculpatul P.V.
Indiferent de veridicitatea declaraţiilor martorilor amintiţi în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunţătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date cu titlul de împrumut inculpatului, nefiind dovedită intenţia calificată a acestuia în sensul dispoziţiilor art. 254 C. pen., s-a impus a se da eficienţă regulii potrivit căreia ";orice îndoială este în favoarea inculpatului"; (in dubio pro reo).
În ziua de 30 mai 2006 martorul O.G. a anunţat-o telefonic pe denunţătoarea P.T. că inculpatul P.R. a sustras o cantitate mare de fier vechi.
Astfel, însoţită de poliţişti, P.T. l-a surprins pe inculpatul P.R. în trafic, cu o maşină încărcată cu fier vechi colectat la centrul care aparţine denunţătoarei.
În urma plângerii formulată de denunţătoarea P.T. s-a format Dosarul penal nr. 871/P/2006 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în care s-a început urmărirea penală faţă de P.R. în raport de sustragerea respectivei cantităţi de deşeuri metalice.
Pe fondul acestor tensiuni, a doua zi, în data de 31 mai 2006, Primăria D., primarul P.V. a emis adresa nr. 2124/2006 prin care a retras avizele de funcţionare pentru cele trei centre de colectare a deşeurilor feroase, care aparţineau firmei administrate de denunţătoarea P.T.
În aceste condiţii denunţătoarea l-a contactat pe inculpatul P.V. solicitându-i să revină asupra retragerii avizelor.
Cu această ocazie, inculpatul i-a înmânat denunţătoarei o coală albă, format A 4, ştampilată în partea de jos cu ştampila Primăriei D. şi semnată de către acesta şi i-a spus denunţătoarei să meargă la Prefectura Gorj, la numita C.Z., consilier juridic care urma să procedeze în consecinţă.
Referitor la martora C.Z. aşa cum s-a menţionat anterior aceasta îşi exercita atribuţiile în cadrul Prefecturii Gorj în calitate de consilier juridic având ca obiect de activitate aplicarea O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.
Deşi prin această adresă înregistrată la Primăria D. cu numărul 2145/2006, se retrăgeau avizele de funcţionare acordate firmei administrată de către denunţătoare, Prefectura Gorj nu a dispus suspendarea autorizaţiilor aferente, deoarece C.Z. a dispus clasarea acestei lucrări.
La data de 20 iunie 2006 Primăria D. prin primarul P.V. a retras avizele de funcţionare pentru toate firmele care îşi desfăşurau activitatea de colectare a fierului vechi pe raza comunei D.
În ziua de 24 octombrie 2006, denunţătoarea a sesizat Direcţia Generală Anticorupţie, Serviciul Teritorial Anticorupţie Craiova, Biroul Anticorupţie pentru judeţul Gorj cu privire la situaţia de fapt mai sus-menţionată, ocazie cu care a menţionat totodată că urma să-i înmâneze primarului P.V. suma de 30.000.000 lei pentru ca acesta să revină asupra deciziei sale de a retrage avizul de funcţionare pe data de 21 octombrie 2006 şi totodată acesta trebuia să nu mai acorde aviz de funcţionare pentru celelalte firme care desfăşurau activitate în zonă.
Prin ordonanţa nr. 959/A/2006 în data de 20 octombrie 23006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate între denunţătoarea P.T. şi inculpatul P.V. pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 20 octombrie 2006 ora 12.00.
De asemenea s-a dispus interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate între denunţătoare şi inculpat, în orice locaţie de pe raza judeţului Gorj, pe o perioadă de 48 de ore, începând cu 25 octombrie 2006 ora 12.00.
În aceste condiţii s-a procedat la organizarea unui flagrant, ocazie cu care denunţătoarea i-a înmânat într-un plic suma de 30.000.000 lei inculpatului P.V.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată a declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpaţilor, deşi, din probele administrate rezultă cu certitudine faptele şi vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
Prin Decizia penală nr. 64 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva Sentinţei penale nr. 346 din 10 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5071/95/2007.
A desfiinţat sentinţa atacată.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 de ore de la 25 octombrie 2006.
A obligat inculpatul să restituie denunţătoarei P.T. suma de 5.400 RON.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul P.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
A obligat inculpaţii la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de câte 100 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul de Avocaţi Craiova.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim-control judiciar a reţinut, faţă de probele administrate că, începând cu luna decembrie 2005, inculpatul P.V. a pretins şi primit, la început prin intermediul inculpatului P.R. şi, ulterior direct, sume de bani pentru menţinerea avizului de funcţionare a centrelor de colectare ale SC ";A.P."; SRL, aparţinând denunţătoarei.
S-a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj este întemeiat, reţinându-se că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.V., aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/200 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), respectiv a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşite cu intenţie directă.
Având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de denunţătoarea P.T. pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. şi că aceasta a solicitat restituirea sumei de 5.400 RON dată de inculpatul P.V. cu titlu de mită şi ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 255 alin. (2) şi (3) C. pen., în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 255 alin. (5) C. pen., va fi obligat inculpatul să restituie acesteia suma menţionată mai sus.
S-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul P.R. care, cu intenţie a înlesnit săvârşirea infracţiunilor de către inculpatul P.V. în condiţiile reţinute şi descrise în rechizitoriu şi de către instanţă, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi complicitate la abuz în serviciu.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen. raportat la condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele, pericolul social al acestora, consecinţele produse, circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpaţii P.R. şi P.V.
În principal, inculpatul P.V., prin apărător, în conformitate cu art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. a solicitat, ca instanţa să dispună trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii urmăririi penale.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. a solicitat casarea sentinţei şi deciziei penale şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond într-un complet legal constituit.
În subsidiar, a solicitat următoarele:
Rejudecarea cauzei de către instanţa de apel în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.; rejudecarea cauzei de către instanţa de apel în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat rejudecarea cauzei pronunţând o soluţie de achitare privind pe recurentul inculpat P.V. şi temeiul art. 11 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 78/2000.
Totodată, a mai solicitat respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză de către partea civilă P.T. - în conformitate cu 346 alin. (3) C. proc. pen. şi înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute şi pedepsite de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Într-un ultim motiv de recurs, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat rejudecarea cauzei urmând ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să aibă în vedere dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind faptul că scopul educativ şi preventiv al pedepsei se poate realiza şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
S-a mai solicitat, totodată, ca instanţa să reţină în favoarea recurentului inculpat circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 C. pen. raportat la art. 74 lit. a) şi c) C. pen., urmând să se pronunţe o hotărâre de condamnare orientată sub minimul special în conformitate cu art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 81 alin. (1) şi urm. C. pen. a solicitat ca instanţa să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Dezvoltând oral motivele de recurs, pe larg detaliate în scris, în memoriul depus la dosar, inculpatul prin apărător, în final a pus concluzii de admitere a recursului şi a solicitat instanţei să dispună achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi, de asemenea, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Apărătorul inculpatului P.R. a pus, de asemenea, concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, apreciind că soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa este corectă.
În subsidiar, acelaşi apărător a solicitat ca în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că inculpatul este vinovat pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicat acestuia şi aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea executării acesteia.
Recursurile declarate de inculpaţii P.R. şi P.V. sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a inculpaţilor de către instanţa de apel.
Potrivit art. 254 C. pen., infracţiunea de luare de mită este definită ca fiind fapta făptuitorului care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Latura obiectivă a infracţiunii are un conţinut alternativ, deoarece se poate realiza în mai multe modalităţi.
Astfel, acţiunea de pretindere se realizează când se cere sau se solicită ceva, adică se formulează o pretenţie.
Pretinderea se poate realiza prin acte verbale, în scris sau alte gesturi. În acest caz iniţiativa aparţine funcţionarului.
Acţiunea de primire înseamnă a lua lucruri de la persoana care le oferă. Iniţiativa aparţine mituitorului.
În acest caz acţiunea de primire trebuie dovedită de către instanţă, altfel impunându-se achitarea.
Acţiunea de acceptare constă în exprimarea acordului sau consimţământul cu privire la oferirea făcută de mituitor. Iniţiativa în acest caz o are mituitorul.
Acceptarea trebuie să fie expresă sau tacită, dar să nu fie vorba de o respingere.
Acţiunea de nerespingere a promisiunii, presupune atitudinea de pasivitate a funcţionarului.
Condiţiile elementului material al infracţiuni sunt:
- Obiectul mitei să constea în bani sau alte foloase;
- Banii sau foloasele să fie necuvenite;
- Elementul material să se efectueze anterior sau concomitent îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii actului referitor la atribuţiile de serviciu;
- Actul în cauză să facă parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului sau să fie un act contrar acestor atribuţii.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prima instanţă în mod corect a dispus o soluţie de achitare a inculpatului P.V. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că, la sfârşitul lunii martie 2006 în timp ce denunţătoarea se afla împreună cu martorul P.D. în Staţiunea C. a fost sunată de către inculpatul P.V. care a solicitat sub formă de împrumut suma de 15.000.000 lei.
Faptul că inculpatul a primit această sumă cu titlu de împrumut rezultă şi din declaraţia martorului P.D., audiat în timpul cercetării judecătoreşti, care se afla împreună cu denunţătoarea în momentul în care aceasta a discutat la telefon cu inculpatul P.V. şi care i-a spus acesteia să îi dea suma de bani împrumut prin intermediul fiicei denunţătoarei, ocazie cu care i-a şi indicat adresa acesteia din urmă.
În ceea ce priveşte înregistrările video efectuate de martora B.M. cu o cameră digitală, la data când au fost daţi banii inculpatului P.V., se constată că discuţiile purtate cu această ocazie au un caracter echivoc confirmând doar primirea unei sume de bani, dar nu şi titlul cu care a fost primită acea sumă de bani.
Cu privire la suma de 12.000.000 lei, audiat fiind, inculpatul P.V. a precizat că într-adevăr în luna martie 2006 i-a solicitat denunţătoarei să-i împrumute această sumă pe care a folosit-o în scopul achiziţionării unor echipamente de fotbal, sumă care i-a fost dată de fiica denunţătoarei şi a mai arătat că a restituit această sumă de bani în două tranşe. Totodată, inculpatul a mai declarat că nu a mai primit alte sume de bani de la denunţătoare, iar în ceea ce priveşte suma de 30 milioane lei, această sumă i-a fost dată de către denunţătoare în luna octombrie 2006 în incinta Restaurantului ";H.D."; din Târgu Jiu în prezenţa mai multor persoane, spunându-i că în plic este o invitaţie la nuntă.
Martorul P.D. în depoziţiile sale a mai arătat că a trăit în concubinaj cu denunţătoarea P.T. în perioada septembrie 2005 - mai 2006, însă în perioada în care au stat împreună nu s-a pus niciodată în discuţie ca denunţătoarea să-i dea vreo sumă de bani lunar inculpatului P.V.
Din depoziţiile martorilor M.F. şi N.C., martori propuşi în apărare de inculpatul P.R., a rezultat că în primăvara anului 2006, fiind la centrul de colectare a fierului vechi au fost de faţă când inculpatul P.R. a înmânat o sumă de bani denunţătoarei P.T., ultimul martor precizând că banii fuseseră trimişi de către inculpatul P.V.
Acelaşi aspect este relevat şi de către martorul O.G. care a confirmat faptul că a văzut când inculpatul P.R. a dat o sumă de bani denunţătoarei, spunând că acea sumă este de la inculpatul P.V.
Aşa fiind, se constată că se face vorbire despre unele sume de bani împrumutate de denunţătoare celor doi inculpaţi (pentru sponsorizarea echipei de fotbal sau în interes propriu, în cazul inculpatului P.R.) sume care, potrivit depoziţiilor martorilor au fost restituite ulterior.
Pentru existenţa elementului material al infracţiunii de luare de mită nu este necesar ca pretinderea banilor ori înţelegerea în vederea primirii lor să fie urmată de executare, este suficient faptul pretinderii sau al înţelegerii.
În speţă nu s-a dovedit nici din depoziţiile martorilor audiaţi, nici din înregistrările convorbirilor telefonice faptul că inculpatul P.V. a pretins vreo sumă de bani sau vreun folos material sau că s-a înţeles în acest scop cu denunţătorul, sau că inculpatul P.R. ar fi mijlocit primirea unor sume de bani de către celălalt inculpat, în scopul avizării funcţionării centrelor de colectare a fierului vechi ce aparţineau societăţii denunţătoarei.
Indiferent de veridicitatea declaraţiilor martorilor mai sus-amintiţi, în sensul restituirii sau nerestituirii sumelor de bani denunţătoarei, faptul că aceste sume de bani au fost date inculpatului cu titlu de împrumut, nefiind dovedită intenţia calificată a acestuia în sensul dispoziţiilor art. 254 C. pen. se impune a se da eficienţă principiului ";in dubio pro reo";.
Este de menţionat că denunţătoarea P.T. cu ocazia întocmirii listei cheltuielilor ocazionate de funcţionarea societăţii, a consemnat într-o agendă că în zilele de 27 ianuarie 2006, 3 februarie 2006 şi 3 martie 2006 a plătit câte 6.000.000 lei cu titlu de ";rată primărie";, aspect care a fost confirmat de inculpatul P.R. care a semnat pentru sumele respective.
În acest sens s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice care a confirmat faptul că semnătura existentă pe înscrisul de mai sus aparţine inculpatului P.R.
Este adevărat că în acea agendă, pe lângă alte consemnări este menţionată la ";cheltuieli D."; - suma de 6.000.000 lei - rată primărie, însă, aşa cum corect s-a reţinut, acest aspect nu poate duce la concluzia că suma de bani a fost pretinsă şi primită în vreun scop de inculpatul P.V., sau că această sumă i-ar fi fost dată acestui inculpat prin intermediul lui P.R.
De altfel, inculpatul P.R. a declarat că aceste cheltuieli ale firmei erau înregistrate într-o agendă care era ţinută de denunţătoare, fiind pus de către aceasta să semneze în agendă despre cheltuielile efectuate cu depozitele de fier vechi, iar menţiunea ";rată primărie";, a precizat inculpatul, ar fi completată ulterior de către denunţătoare.
Simpla menţiune în agenda denunţătoarei cu privire la presupusa achitare a unor sume de bani, menţiuni care de altfel puteau fi oricând modificate, nu sunt în măsură să dovedească săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
S-a reţinut greşit de instanţa de apel ca şi probă în dovedirea infracţiunii de luare de mită, un caiet cu însemnări personale ale denunţătoarei, fără să se coroboreze acest aspect cu alte probe care să dovedească că într-adevăr s-au dat aceşti bani şi titlul cu care banii s-au dat.
Cu privire la flagrantul organizat la data de 25 octombrie 2006 în incinta Restaurantului ";H.D.";, ocazie cu care denunţătoarea a înmânat inculpatului P.V. un plic cu suma de 30 milioane lei, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, în ceea ce priveşte latura subiectivă a acestei infracţiuni, lipsind elementul intenţional, având în vedere faptul că inculpatul în momentul primirii plicului de la denunţătoare a avut reprezentarea că aceasta este o invitaţie la nuntă (aspect relevat şi de către denunţătoare) şi în niciun caz o sumă de bani. Această împrejurare a fost confirmată şi de martorii C.S., P.C.G. şi C.V. care au fost la masă cu ocazia realizării flagrantului.
Nici din această împrejurare, dar nici din conţinutul înregistrărilor telefonice a convorbirilor purtate între denunţătoare şi inculpatul P.V. nu rezultă existenţa unei înţelegeri în accepţiunea prevăzută de art. 254 C. pen., în sensul precizării scopului în care au fost daţi banii inculpatului.
De altfel, conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice au un caracter echivoc, confirmând doar primirea unor sume de bani, fără a se arăta ce reprezintă acestea.
În acelaşi timp legea condiţionează - existenţa infracţiunii de luare de mită de urmărirea unui scop. În textul prevăzut de art. 254 C. pen. termenul ";scop"; este folosit în accepţiunea sa de finalitate ce se situează în afara infracţiunii.
Aşa fiind, este suficient să se constate că finalitatea prevăzută în textul art. 254 C. pen. a fost urmărită de făptuitor, indiferent dacă s-a realizat sau nu pentru ca să existe intenţie calificată şi, deci, pentru a exista infracţiunea de luare de mită, ori în speţă nu a fost dovedită existenţa intenţiei calificate.
Conform dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constituie fapta unui funcţionar sau altui salariat care în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ştiinţă nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Referitor la această infracţiune instanţa de fond a reţinut ca temei al achitării declaraţiile martorilor M.G., O.M., V.G., B.I., U.D., P.C., T.C. şi S.V. care au confirmat faptul că centrele de colectare a fierului vechi au fost închise datorită numeroaselor sesizări făcute de poliţie, prin care se reclama faptul că în aceste centre se aflau subansamble de la unităţile miniere din zonă, ocazie cu care s-au întocmit procese-verbale de constatare şi s-au aplicat amenzi atât gestionarilor, cât şi administratorilor societăţii.
Aceste împrejurări l-au determinat pe inculpatul P.V. să retragă avizele de funcţionare ale acestor societăţi, avizul având un caracter consultativ şi nu decizional, organul competent cu putere decizională fiind instituţia prefectului, care dă avizul de funcţionare a centrelor de colectare, aceeaşi instituţie având posibilitatea să respinsă respectivele autorizaţii.
Ori, inculpatul în virtutea funcţiei pe care o îndeplinea a dispus retragerea avizelor de funcţionare în baza sesizărilor organelor de poliţie şi a reprezentanţilor unităţilor miniere cu privire la valorificarea unor cantităţi de fier vechi sustrase din cadrul acestor unităţi.
În această situaţie, în mod corect a apreciat şi instanţa de fond că nu se poate vorbi de îndeplinirea în mod defectuos a unui act ce intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului.
De altfel, în situaţia în care instituţia prefectului decidea suspendarea activităţii societăţii sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, aceste acte administrative puteau fi atacate în instanţă.
Sintetizând este de reţinut că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică de achitare a inculpatului, reţinând următoarele aspecte:
Afirmaţia denunţătoarei, în sensul că în cursul anului 2005 ar fi dat recurentului P.V. suma de 500 RON nu este susţinută de nicio probă administrată în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată.
Din depoziţia martorului M.M., rezultă că acesta nu a asistat niciodată când s-au dat sume de bani şi că nu cunoaşte nimic despre vreo sumă de bani dată în plic în anul 2005 recurentului P.V., de către denunţătoare.
De asemenea, martorul P.A. a declarat că nu are cunoştinţă de nicio sumă de bani pe care tatăl său P.P. ar fi trebuit să o dea recurentului P.V., arătând că declaraţia dată la poliţie a fost dată sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind dictată de comisarul şef.
S-a mai reţinut de instanţa de fond că în luna decembrie 2005, recurentul P.V. a solicitat denunţătoarei o sumă de bani, însă martora M.I.M., de faţă, audiată în faţa instanţei a declarat că nu a văzut când aceasta a dat banii şi nici nu i-a spus nimic în legătură cu acea sumă de bani.
Referitor la întâlnirea din 30 ianuarie 2006 de la Restaurantul ";H.D.";, instanţa de fond corect a reţinut că nu există nicio probă care să susţină afirmaţiile denunţătoarei, în sensul că inculpatul P.V. ar fi achitat nota de plată în valoare de 3700 RON, de faţă fiind şi agentul de poliţie V.G., care a declarat că recurentul a fost cel care s-a oferit să achite nota de plată.
S-a avut în vedere de către instanţa de fond şi depoziţia martorului D.I. care a declarat că nota de plată a fost achitată de către recurent, martorul aflându-se la aceeaşi masă cu inculpaţii.
Referitor la lista de cheltuieli întocmită de denunţătoare şi semnată de P.R. în care apare menţiunea ";rată primărie";, instanţa de fond a reţinut faptul că nu se poate concluziona că inculpatul P.V. a pretins şi a primit suma de 600 RON lunar prin intermediul inculpatului P.R., care de altfel a declarat că acele menţiuni din listă au fost completate ulterior de către denunţătoare.
Cu privire la suma de 1.200 RON pe care denunţătoarea a declarat că a dat-o recurentului P.V. prin intermediul fiicei sale B.M., în mod corect instanţa de fond a apreciat că declaraţiile fiicei sunt subiective şi că nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Cu privire la restituirea sumelor de bani împrumutate de către recurentul inculpat P.V. şi care au fost restituite de către P.R., instanţa de fond a audiat martorii: M.F., N.C. şi O.G., care au confirmat faptul că personal au văzut când P.R. a restituit banii denunţătoarei, bani care au fost daţi de recurentul inculpat P.V.
În legătură cu suma de 3.000 RON pe care denunţătoarea a înmânat-o într-un plic, alături de o invitaţie de nuntă, recurentul P.V. cu ocazia întâlnirii de la Restaurantul ";H.D.";, ocazie cu care s-a realizat flagrantul, instanţa a reţinut corect în pronunţarea soluţiei de achitare, lipsa elementului intenţional, având în vedere faptul că în momentul primirii plicului, acesta a avut reprezentarea că în interior era o invitaţie la o nuntă, aspect confirmat şi de martorii C.S., P.C. şi C.V. care se aflau la masă la momentul realizării flagrantului.
De asemenea, din interceptările telefonice efectuate a rezultat că inculpatul P.V. a respins propunerile făcute de către denunţătoare cu privire la oferirea unei sume de bani.
În raport de cele ce preced, recursurile declarate de inculpaţii P.R. şi P.V. urmează a fi admise, urmând a fi casată Decizia penală nr. 64 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi menţinută, ca fiind legală şi temeinică Sentinţa penală nr. 346 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Gorj, secţia penală.
Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii P.R. şi P.V. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 346 din 10 iunie 2008 a Tribunalului Gorj, secţia penală.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sume de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3520/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
