ICCJ. Decizia nr. 3541/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3541/2010
Dosar nr. 34978/3/2009
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Deliberând, constată;
Prin Sentinţa penală nr. 36 F din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- Ţ.M.T. (fiul lui T. şi V., născut în Bucureşti, str. F., ffl. Str. O., sector 3, cetăţenie română, studii 12 clase şi şcoală ofiţeri, recidivist) la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul art. 67 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 13 august 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi,
- I.I. (fiul lui V. şi M., născut în Bucureşti, str. I.S., sector 3, cetăţenie română, studii 12 clase, recidivist) la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 13 august 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,58 grame de cofeină, heroină şi paracetamol şi, respectiv, 1,22 grame de heroină, cofeină şi paracetamol, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul Ţ.M.T.şi care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada din 26 august 2009.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 8,25 grame de heroină, cofeină şi paracetamol şi, respectiv, 48,54 grame de heroină, cofeină şi paracetamol, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul I.I. şi care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada din 26 august 2009.
S-a dispus restituirea către inculpatul I.I. a sumei de 1.795 RON ridicată de la acesta şi depusă la C.B. - M.B. (chitanţa din 17 august 2009, recipisa de consemnare din 17 august 2009).
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1320 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, şi anume, declaraţiile martorului denunţător M.A.G., procesele-verbale de constatare a infracţiunilor flagrante, de percheziţie domiciliară şi corporală, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite în cauză, declaraţiile inculpatului Ţ.M.T., care a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, denunţându-l pe inculpatul I.I. de la care îşi procura drogurile, următoarele:
La data de 13 august 2009, inculpatul Ţ.M.T. a vândut martorei M.A.G., 4 doze conţinând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON şi a deţinut spre vânzare, 11 doze conţinând 1,34 grame de heroină, colaborând pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I.
În ziua de 13 august 2009, inculpatul I.I. zis ";V."; a deţinut pentru vânzare 2 bile conţinând 8,32 grame de heroină, precum şi o punguţă conţinând 48,88 grame de heroină, în total 57,2 grame de heroină.
La data de 30 septembrie 2009, după trimiterea sa în judecată, inculpatul I.I. a formulat un denunţ faţă de ";N."; şi de soţia acestuia, identificaţi ulterior în persoana inculpaţilor D.F. şi G.A., care au şi fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
La data de 11 august 2009, pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, numitul I.I.V. a formulat un denunţ împotriva lui ";Ţ.D.M."; care vindea heroină în zona U. sector 3, în locuinţa sa din str. O. A fost identificată martora M.A.G., consumatoare de heroină, împreună cu care I.I.V. obişnuia să cumpere heroină de la ";Ţ.";.
În ziua de 11 august 2009, M.A.G. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de ";Ţ.";, identificat ulterior în persoana inculpatului Ţ.M.T.
Organele de poliţie, în baza ordonanţei de delegare dispusă de procuror, în data de 13 august 2009 au procedat în prezenţa martorului asistent M.P.C., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 200 RON ce urma a fi folosită de martora denunţătoare M.A.G. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliţie, a unei cantităţi de droguri de la inculpatul Ţ.M.T. Apoi, organele de poliţie împreună cu martora denunţătoare şi cu martorul asistent M.P. s-au deplasat în zona U., în apropierea străzii O. din sectorul 3. Martora M.A.G. s-a deplasat singură pe str. O. şi, fiind supravegheată de lucrătorii de poliţie, în prezenţa martorului asistent, a intrat în curtea imobilului, apoi în imobilul respectiv în care se aflau inculpatul Ţ.M.T. şi soţia acestuia.
Martora M.A.G. i-a spus inculpatului că vrea să cumpere 4 doze de heroină, i-a dat suma de 200 RON, iar inculpatul i-a remis din buzunar, dozele de heroină cerute.
După încheierea tranzacţiei, martora M.A.G. a fost condusă de inculpat spre ieşire, iar în momentul în care acesta a deschis uşa de acces, în interior au pătruns lucrătorii de poliţie. Martora denunţătoare a predat organelor de poliţie cele 4 doze de heroină cumpărate de la inculpatul Ţ.M.T., doze care au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la adresa din Bucureşti, str. O., sector 3, asupra inculpatului Ţ.M.T., în buzunarul drept al pantalonilor a fost găsită suma de 200 RON formată din bancnotele ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie şi despre care inculpatul a declarat că i-a primit de la martora M.A.G. în schimbul a 4 doze de heroină. La solicitarea organelor de poliţie, inculpatul Ţ.M.T. a predat acestora un tub din plastic transparent ce conţinea 10 punguţe din material plastic cu o substanţă pulverulentă. S-au mai găsit: o punguţă din material plastic ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie, 2 seringi hipodermice folosite, o fiolă din sticlă spartă ce prezenta urme de materie, un capac de seringă (toate acestea fiind găsite pe biroul pe care se afla calculatorul).
Pe noptiera din camera unde a fost găsit inculpatul se aflau suma de 319 RON şi un pistol marca E. cal. 8mm, P.A., împreună cu 5 cartuşe inscripţionate, P.A. K. cu cap de culoare verde şi 5 cartuşe inscripţionate 9 mm, cu cap de culoare galbenă, obiecte ce au fost introduse într-un plic care a fost sigilat, precum şi un telefon marca S. Într-o altă cameră din imobilul percheziţionat a fost găsită suma de 400 RON, într-un portofel aparţinând numitei Ţ.M., soţia inculpatului.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 august 2009 întocmit în cauza privind pe Ţ.M.T. a concluzionat că: proba nr. 1 constând în 4 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 61 grame de heroină amestec cu cafeină şi paracetamol; proba nr. 2 (10 punguţe din material plastic de culoare albă) conţine 1,28 grame de heroină amestec cu cafeină şi paracetamol; proba nr. 3 (o punguţă din material plastic de culoare albă) conţine 0,06 grame de heroină amestec cu cafeină şi paracetamol; în proba nr. 5 (o fiolă) s-a pus în evidenţă heroină; în proba nr. 6 (un capac de seringă) s-a pus în evidenţă heroină; în proba nr. 4 (2 seringi hipodermice) nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.
Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 9 la Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantităţile de 0,58 grame de heroină, cofeină şi paracetamol (proba nr. 1) şi 1,22 grame de heroină, cofeină şi paracetamol (proba nr. 2) au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.; proba nr. 3 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar probele nr. 4, 5 şi 6 au fost distruse, după extracţie.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 august 2009 a concluzionat că pistolul marca E., model T., de calibru 8 mm P.A. seria E. este în stare de funcţionare şi face parte din categoria armelor de foc special confecţionate pentru a produce efect sonor sau a împrăştia gaze nocive, iritante ori neutralizante, în scop de autoapărare. Pistolul împreună cu cartuşele au fost depuse la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.E.O.C.J., din adresa emisă de D.G.P.M.B. - Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe Toxice rezultând că inculpatul Ţ.M.T. nu figurează în evidenţe ca deţinător legal de arme şi muniţii (pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. raportat la art. 1361 din Legea nr. 295/2004 s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un dosar separat a cărui soluţionare a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti).
După ce inculpatul Ţ.M.T. a fost prins în flagrant delict şi după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa, acesta a formulat în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de ";V."; de la care cumpăra heroină.
Astfel, inculpatul Ţ.M.T. a apelat telefonic pe ";V."; identificat în persoana inculpatului I.I. şi i-a spus, codificat, să îi aducă ";două pachete cu mâncare"; sau ";10 kg de carne";, aceasta însemnând 10 grame de heroină, stabilind ca loc de întâlnire locuinţa inculpatului Ţ.M.T.
În jurul orelor 1300, inculpatul I.I. a venit la locuinţa inculpatului Ţ.M.T., ocazie cu care a fost imobilizat de către organele de poliţie care au găsit asupra sa, în buzunarul pantalonilor, suma de 100 RON. Într-o borsetă din material textil aparţinând inculpatului s-au găsit 1695 RON, un telefon mobil marca N. şi o pungă din material plastic de culoare albastră ce conţinea trei punguţe în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare maronie.
Cele trei punguţe, suma de 1795 RON şi telefonul mobil au fost ridicate de către organele de poliţie.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 august 2009 întocmit în cauza privind pe I.I. a concluzionat că proba nr. 1 constând în 2 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 8,32 grame de heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol; proba nr. 2 (o substanţă pulverulentă de culoare bej conţinută în 2 punguţe succesive din material plastic) conţine 48,88 grame de heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol. Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantităţile de 8,25 grame de heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol, rămase în urma analizelor de laborator din proba nr. 1 şi, respectiv de 48,54 grame de heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol rămasă în urma analizelor de laborator din proba nr. 2 au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.
În raport de situaţia de fapt dedusă judecăţii, în sarcina inculpatului Ţ.M.T. s-a reţinut vinovăţie pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi care constă în aceea că la data de 13 august 2009 a vândut martorei M.A.G., 4 doze conţinând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON şi a deţinut spre vânzare, 11 doze conţinând 1,34 grame de heroină.
Întrucât sus-numitul inculpat a colaborat pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I., în favoarea sa au fost reţinute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În sarcina inculpatului Ţ.M.T. au fost reţinute şi prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei postexecutorii constituindu-l pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 756 din 20 mai 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1524 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 11 aprilie 2004, rămânându-i neexecutat un rest de 316 zile.
Fapta inculpatului I.I. zis ";V."; constând în aceea că la data de 13 august 2009 a deţinut pentru vânzare 2 bile conţinând 8,32 grame de heroină, precum şi o punguţă conţinând 48,88 grame de heroină, în total cantitatea de 57,2 grame de heroină, a fost încadrată în drept în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 care incriminează traficul de droguri de mare risc.
În sarcina inculpatului I.I. s-au reţinut şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), primul termen al recidivei postexecutorii constituindu-l pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1677 din 8 noiembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 201 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 9 mai 2008, rămânându-i neexecutat un rest de pedeapsă de 300 zile.
Întrucât sus-numitul inculpat a formulat după trimiterea sa în judecată, un denunţ faţă de ";N."; şi soţia sa care vând droguri în zona P.M. sector 1 Bucureşti, denunţ în urma căruia au fost identificaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a prinderii în flagrant delict, inculpaţii D.F. şi G.A., în favoarea lui au fost reţinute prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social al infracţiunilor deduse judecăţii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reţinând că faptele sunt de natură a aduce atingere sănătăţii colectivităţilor umane, cu consecinţe, uneori, ireversibile pentru viaţă şi capacităţile intelectuale ale celor cărora le sunt destinate, spre consum, drogurile.
În ce-l priveşte pe inculpatul Ţ.M.T., judecătorul fondului a reţinut că, deşi cantitatea de droguri cu care a fost surprins de organele de poliţie nu este foarte mare, fapta sa prezintă pericol social întrucât aduce atingere unor valori importante ocrotite de lege. În această privinţă, nu trebuie omis specificul sus-menţionatelor fapte care au fost incriminate în considerarea naturii şi periculozităţii substanţelor stupefiante şi nu în considerarea cantităţii de droguri deţinute. Referitor la acest inculpat, instanţa de fond a avut în vedere atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal şi care constă în aceea că a recunoscut şi regretat fapta şi a ajutat la prinderea în flagrant delict a inculpatului I.I. - furnizorul său de droguri -, dar şi starea de recidivă în care a comis infracţiunea, apreciind că pedeapsa de 7 ani închisoare este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen. şi de a contribui la reeducarea inculpatului.
Inculpatului I.I., instanţa de fond i-a aplicat o pedeapsă maximă redusă la jumătate, ca urmare a incidenţei prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 reţinând că nu a recunoscut săvârşirea faptei, încercând să acrediteze ideea că heroina găsită asupra sa, adusă la solicitarea inculpatului Ţ.M.T., îi aparţinea acestuia din urmă şi i-o încredinţase lui spre păstrare. Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Inculpatului Ţ.M.T. i s-a aplicat, în temeiul art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării militare deoarece are stagiul militar satisfăcut.
Totodată, ambilor inculpaţi li s-a aplicat în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, iar în temeiul art. 71 C. pen. li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce priveşte pedepsele complementară şi cea accesorie, tribunalul a reţinut că natura faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în păstrarea gradului şi a dreptului de a purta uniformă - referitor la inculpatul Ţ.M.T. - şi în cazul ambilor inculpaţi la interzicerea drepturilor de natură electorală prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reflectată în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza H. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi, mai nou în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, în care instanţa europeană a apreciat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, tribunalul, reţinând că faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului inculpaţilor de a alege ca pedeapsă complementară.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor, iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din durata pedepselor pronunţate s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 13 august 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,58 şi, respectiv de 1,22 grame de heroină, cofeină şi paracetamol ce au făcut obiectul infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul Ţ.M.T. şi care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., precum şi a cantităţilor de 8,25 şi, respectiv de 48,54 grame de heroină, cofeină şi paracetamol, ce au făcut obiectul infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul I.I., depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (d.u.p.).
Suma de 1795 RON ridicată de la inculpatul I.I. a fost restituită acestuia deoarece nu există nicio dovadă că respectivii bani au fost dobândiţi prin săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală sau că ar fi supuşi, dintr-un alt motiv, confiscării speciale.
Împotriva sentinţei au formulat apel inculpaţii Ţ.M.T. şi I.I., solicitând curţii ca în urma reindividualizării judiciare a pedepselor principale instanţa să reducă cuantumul acestora prin acordarea unei mai mari eficienţe prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (reţinute în favoarea inculpatului Ţ.M.T.), respectiv a dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. ce s-ar impune a fi reţinute în favoarea inculpatului I.I.
Prin Decizia penală nr. 143 din 18 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară a degradării militare, a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ţ.M.T. de la 10 ani la 5 ani, a redus cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului I.I. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, precum şi durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.I., de la 10 ani la 5 ani.
Prin aceeaşi hotărâre, în temeiul dispoziţiilor art. 383 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi potrivit art. 381 alin. (1) din acelaşi cod s-a dedus din pedepsele aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive pentru fiecare inculpat, de la 13 august 2009 la zi.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor atât sub aspectul naturii, cât şi al cuantumului acestora că nu au fost respectate de către tribunal întru totul criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru ca pedeapsa să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său, al legii şi al politicii penale, ea trebuie să corespundă gravităţii infracţiunii şi nevoilor de îndreptare ale infractorului.
Pedeapsa prevăzută de lege trebuie să corespundă gradului de pericol social generic al infracţiunii, după cum pedeapsa concretă trebuie să corespundă pericolului social concret al infracţiunii şi periculozităţii infractorului asupra căruia ea trebuie să acţioneze.
Neconcordanţa şi disproporţia vădită dintre gravitatea pe care o prezintă în genere o infracţiune şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea respectivă, face ca pedeapsa şi, odată cu ea legea penală să nu-şi mai îndeplinească funcţia preventivă generală ce i se atribuie şi pe care ar putea să o realizeze.
În speţă, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de prima instanţă - în condiţiile existenţei cerinţelor tragerii la răspundere penală - pentru săvârşirea unor infracţiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, ce aduc atingere unor valori sociale extrem de importante şi anume, sănătăţii colectivităţilor umane, cu consecinţe ireversibile pentru viaţă şi capacităţile intelectuale ale consumatorilor de droguri. Într-o asemenea situaţie, în opinia instanţei de prim-control judiciar se impunea ca operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaţilor să asigure îndeplinirea scopului pedepsei, în sensul adaptării pedepsei la gravitatea concretă a infracţiunii şi la persoana inculpaţilor, la aptitudinea acestora de a se îndrepta şi de a se reintegra social sub influenţa pedepsei.
Dacă referitor la pedeapsa închisorii aplicată inculpatului Ţ.M.T. atât sub aspectul naturii, cât şi al cuantumului - 7 ani închisoare, instanţa de prim-control judiciar a apreciat-o ca fiind corespunzătoare şi în acord cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.I. Curtea a considerat că prin durata sa - 10 ani închisoare - pedeapsa aplicată nu se constituie în mod real, într-un mijloc de adaptare a naturii şi cuantumului acesteia la cazul individual, la infracţiunea săvârşită şi mai ales la persoana inculpatului, la periculozitatea sa.
Aprecierea instanţei de fond în sensul că executarea de către inculpatul I.I. a unei pedepse anterioare - care a atras reţinerea în sarcina sa a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) - nu a condus la formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, de ordinea de drept, de regulile de convieţuire socială este corectă, însă în opinia curţii trebuie ţinut seama de faptul că realizarea funcţiilor pedepsei trebuie să se raporteze la schimbarea conduitei viitoare a inculpatului faţă de regulile sociale, prin respectarea legii.
Prin urmare, curtea a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare inculpatului I.I., prevenţia generală, precum şi cea specială nu vor fi atinse, o sancţionare penală mult prea aspră, - în planul duratei pedepsei închisorii - nefiind de natură şi în măsură să asigure schimbarea mentalităţii acestui inculpat faţă de respectarea valorilor sociale.
Considerentele mai sus-expuse, au determinat curtea de apel să reducă pedeapsa închisorii aplicată inculpatului I.I. de la 10 ani la 7 ani închisoare. Aceeaşi instanţă de apel a considerat însă nejustificată cererea de reţinere în favoarea inculpatului I.I. a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen.
Referitor la durata pedepselor complementare aplicate celor doi inculpaţi de câte 10 ani, Curtea le-a apreciat ca fiind exagerate, în contextul în care este ştiut că pedeapsa complementară se aplică de către instanţa de judecată în baza legii, ca un adaos sau un complement la o pedeapsă principală privativă de libertate şi se execută separat de aceasta, în concret, după executarea pedepsei principale căreia îi este alăturată, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei închisorii respective, astfel cum art. 66 C. pen. reglementează.
În consecinţă, efectuând controlul jurisdicţional conferit de judecata în apel, cu referire la pedepsele complementare aplicate inculpaţilor, instanţa de prim control judiciar a dispus reducerea duratei acestora de la 10 ani la 5 ani, apreciind că privarea relativă în ce priveşte exerciţiul acestor drepturi pe o durată de 5 ani corespunde nevoilor de reeducare ale inculpaţilor.
Referitor la pedeapsa complementară a degradării militare aplicată inculpatului Ţ.M.T. de către instanţa de fond cu motivarea că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale acestuia duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în păstrarea gradului şi a dreptului de purta uniforma, Curtea a înlăturat aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen., privind pe acest inculpat cu motivarea că spre deosebire de interzicerea unor drepturi care constă într-o suspendare, deci într-o restrângere a exercitării unor drepturi, dar nu în pierderea lor, degradarea militară presupune pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniforma, deci se constituie într-o pedeapsă privativă de drepturi.
Sub raportul naturii şi al conţinutului, degradarea militară este o pedeapsă determinată, iar în planul duratei sale este o pedeapsă perpetuă, în sensul că legea nu prevede limita întinderii sale în timp, condamnatul fiind scos definitiv din armată şi pierzând gradul avut, efectele degradării militare continuând să se producă chiar şi după reabilitarea condamnatului.
Raportându-se la cauza dedusă judecăţii, curtea a constatat că faţă de dispoziţiile art. 67 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a degradării militare în cazul inculpatului Ţ.M.T., nu avea caracter imperativ, ci astfel cum reglementează art. 67 alin. (3) C. pen., prevederea era lăsată la aprecierea instanţei de judecată, în contextul în care pedeapsa principală stabilită se încadrează între 5 şi 10 ani.
În raport cu natura infracţiunii, circumstanţele reale ale cauzei şi, îndeosebi cu conduita procesuală manifestată de către sus-numitul inculpat şi concretizată în colaborarea sa pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I. şi ţinând cont de aspectul că în cazul inculpatului Ţ.M.T. - contrar celor reţinute de instanţa de fond, - nu se conturează o nedemnitate în păstrarea gradului şi a dreptului de a purta uniformă, curtea a considerat că nu se impune aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen., o asemenea pedeapsă nefiind oportună.
Împotriva deciziei au formulat recurs inculpaţii Ţ.M.T. şi I.I. care prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat reducerea cuantumului pedepselor principale. În ultimul cuvânt, inculpatul Ţ.M.T. a susţinut că a recunoscut şi regretat fapta comisă, cantitatea de droguri găsită asupra sa este mică, are 4 copii minori, iar inculpatul I.I. a arătat că, la data săvârşirii infracţiunii avea un loc de muncă şi are trei copii minori în întreţinere, aspecte care în opinia inculpaţilor justifică reducerea cuantumului pedepselor la care au fost condamnaţi.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpaţi care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, rezultă că în mod corect prima instanţă şi instanţa de prim-control judiciar au constatat vinovăţia recurenţilor inculpaţi în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Este necontestată împrejurarea că la data de 13 august 2009, recurentul-inculpat Ţ.M.T. i-a vândut martorei M.A.G. 4 doze conţinând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON şi a deţinut spre vânzare, 11 doze conţinând 1,34 grame de heroină, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată.
Tot astfel, fapta recurentului-inculpat I.I. constând în aceea că la data de 13 august 2009 a deţinut pentru vânzare 2 bile conţinând 8,32 grame de heroină, precum şi o punguţă conţinând 48,88 grame de heroină, în total, cantitatea de 57,2 grame heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată.
Sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate recurenţilor inculpaţi pentru faptele comise atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a acestora, Înalta Curte consideră că instanţa de fond şi cea de apel au făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând relevanţă gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, concretizat în atingerea adusă unor valori sociale extrem de importante, - sănătăţii colectivităţilor umane, cu consecinţe ireversibile pentru viaţă şi capacităţile intelectuale ale consumatorilor de droguri - circumstanţelor reale în care infracţiunile au fost comise, precum şi circumstanţelor personale ale inculpaţilor care sunt recidivişti, astfel că pedepsele principale aplicate ambilor inculpaţi în acelaşi cuantum de câte 7 ani închisoare, (pentru inculpatul I.I. urmare reducerii pedepsei principale de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare de către instanţa de apel) cu executare în regim privativ de libertate sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi educativ al acestora, îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.
Instanţa de recurs nu poate primi critica formulată de inculpaţi cu privire la greşita individualizare a pedepselor principale aplicate acestora, întrucât prima instanţă şi instanţa de apel au apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpaţilor, respectând prin cuantumurile stabilite, şi principiul proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpaţilor.
În opinia instanţei de recurs - contrar celor susţinute de inculpaţi - pedepsele nu sunt excesive în raport cu aspectele concrete ale cauzei şi cu persoana inculpaţilor. Împrejurarea invocată de inculpaţi - copii minori în întreţinere, poziţie sinceră (în cazul inculpatului Ţ.M.T.), cantitatea mică de droguri găsită asupra lor de către organele de poliţie -, nu justifică reducerea pedepselor întrucât, la individualizarea sancţiunii care trebuie să corespundă pericolului social concret al infracţiunii şi periculozităţii infractorului asupra căruia ea trebuie să acţioneze, trebuie avute în vedere nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală, ci şi cele ce o agravează.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că executarea de către recurenţi a pedepselor principale de câte 7 ani închisoare în regim de detenţie este justificată şi le va da posibilitatea ca pe parcursul executării acestora, prin includerea lor în programe educaţionale să conştientizeze consecinţele faptelor comise şi să-şi îndrepte atitudinea viitoare prin a se abţine de la a mai săvârşi alte infracţiuni.
În consecinţă, reţinând că nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpaţi, recursurile declarate de aceştia se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 august 2009 la 11 octombrie 2010.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ţ.M.T. şi I.I. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 august 2009 la 11 octombrie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3528/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 754/2010. Penal → |
|---|
