ICCJ. Decizia nr. 3542/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3542/2010

Dosar nr. 4173501/3/2008

Şedinţa publică din 11 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 486 din 7 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 41735/3/2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.V. la pedeapsa închisorii de 10 ani. În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentinţa menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni. De asemenea, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3391 din 18 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 zile cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală în discuţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei B.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² alin. (1) C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o dată pe lună, la datele fixate de consilierul de probaţiune, la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a căror executare a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării inculpatei de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Bucureşti.

În baza art. 118 lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 0,15 grame heroină, 0,48 grame heroină rămase în urma analizelor de laborator, 41 comprimate şi 1,20 grame pulbere care conţin ca substanţă activă clorhidrat de methadonă, în vederea distrugerii.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, ce a fost consemnată la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 ridicată din locuinţa inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R.V., iar prin Decizia penală nr. 215 A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 20 octombrie 2009 în Dosarul nr. 41735/3/2009 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul R.V., în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale numai cu privire la inculpatul R.V. şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, ultimul act procedural valabil fiind încheierea din data de 26 aprilie 2009.

În consecinţă, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 30 noiembrie 2009, sub nr. 41735 ianuarie 2008, prin Sentinţa penală nr. 143 din 1 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunându-se următoarele:

1. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 954 de zile în pedeapsa aplicată prin această sentinţă, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare.

2. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

3. În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale aplicate inculpatului - pedeapsa de 10 ani, pedeapsa de 954 de zile şi pedeapsa de 4 ani închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.V.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţilor de 0,15 grame substanţă ce conţine heroină, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28 octombrie 2008, 0,48 grame pulbere ce conţine heroină, 41 comprimate şi 1,20 grame pulbere care conţin substanţă activă clorhidrat de methadonă, depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 28 octombrie 2008.

Măsura dispusă s-a comunicat I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., pentru a proceda conform art. 444 C. proc. pen.

Conform art. 17 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 4676 RON, consemnată la C.B., conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008 (dosar urmărire penală).

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bucureşti întocmit în Dosarul nr. 1240/D/P/2008 la data de 5 noiembrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R.V., zis ";S."; pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu în concurs ideal cu deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B.F., zisă ";F."; pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de denunţătorul G.B., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinându-se, sub aspectul dispoziţiei de netrimitere în judecată, incidenţa cauzei de nepedepsire prev. de art. 15 al Legii nr. 143/2000.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 6 octombrie 2008, lucrători operativi ai poliţiei din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti - B.C.C.O. sector 5 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul R.V., cunoscut sub numele de ";S."; pune în vânzare heroină la adresa unde locuieşte fără forme legale, respectiv în Strada L., sector 5.

Pe linia efectuării de cercetări sub acest aspect, la data de 7 octombrie 2008 a fost consemnat denunţul prin care martorul G.B. a recunoscut că este consumator de heroină, drog de mare risc, pe care-l procură de la inculpatul R.V. zis ";S.";, afirmând că doreşte să coopereze cu organul de urmărire penală cu scopul prinderii în flagrant a inculpatul R.V.

În baza denunţului formulat, lucrătorii operativi ai poliţiei, având în vedere prevederile ordonanţei de delegare întocmită de procuror, au procedat la efectuarea activităţilor necesare realizării acţiunii de prindere în flagrant a inculpatului R.V.

În aceste, împrejurări, pe data de 15 octombrie 2008, în prezenţa martorului asistent S.C.A., denunţătorul G.B. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra sa bani, bunuri ori alte substanţe interzise la deţinere, după care i-a fost remisă suma de 80 RON, compusă din 3 bancnote la cupiura de 10 RON fiecare şi o bancnotă la cupiura de 50 RON, toate bancnotele fiind anterior înseriate, capcanate şi marcate chimic, cu scopul de a cumpăra de la inculpatul R.V. zis ";S."; două doze de heroină.

În continuare, lucrătorii de poliţie, denunţătorul G.B. şi martorul asistent S.C.A. s-au deplasat pe strada L., sector 5, până în apropierea imobilului nr. x, unde inculpatul locuia fără forme legale. Denunţătorul a intrat în imobilul situat în Strada L., sector 5, iar aici i-a găsit pe inculpaţii R.V. zis ";S."; şi B.F. zisă ";F.";, cei doi inculpaţi fiind în relaţii de concubinaj.

În această situaţie, martorul G.B. i-a remis inculpatului R.V. suma de 80 RON, solicitându-i două doze de heroină. Inculpatul R.V. a luat banii şi i-a spus apoi concubinei sale, respectiv inculpatei B.F., zisă F. să-i aducă martorului denunţător cele două doze de heroină. Inculpata B.F., a ieşit apoi din cameră, lipsind un scurt interval de timp după care, a revenit având asupra sa un ciorap de culoare albă, din care a scos o ţiplă de plastic, în interiorul căreia se aflau mai multe punguliţe conţinând o substanţă pulverulentă. Din ţiplă, inculpata B.F. a scos două punguţe din plastic conţinând o substanţă pulverulentă, de culoare maronie, pe care i le-a remis denunţătorului.

Cu cele două punguliţe cumpărate de la inculpaţi, martorul denunţător a ieşit din imobil, deplasându-se spre locul unde era aşteptat de un agent al poliţiei şi de martorul S.C.A. În prezenţa martorului asistent, denunţătorul i-a remis lucrătorului de poliţie cele două punguliţe, acestea fiind introduse într-un plic sigilat cu sigiliul M. şi predate apoi L.C.A.P.D., precursori în vederea efectuării de analize. Tot în prezenţa martorului asistent s-a procedat la percheziţionarea martorului denunţător, fără a fi găsite asupra sa bani, bunuri sau alte substanţe interzise la deţinere.

Ulterior încheierii tranzacţiei pentru cumpărarea heroinei, în baza autorizaţiei de percheziţie din data de 7 octombrie 2008, emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 37354/3/2008, lucrătorii operativi ai poliţiei, însoţiţi de martorul asistent D.I.M. au pătruns în imobilul situat în Str. L., sector 5 şi au procedat la imobilizarea celor doi inculpaţi. La momentul descinderii în locuinţă, inculpata B.F. încerca să ascundă ciorapul din care scosese cele două doze de heroină vândute denunţătorului. Lucrătorii operativi ai poliţiei, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au procedat la verificarea ciorapului pe care intenţiona să-l ascundă inculpata, găsind în interior ţipla în care sa aflau cinci punguţe din plastic, conţinând substanţă pulverulentă. Cu ocazia acestei activităţi şi în prezenţa martorului S.C.A. s-a procedat la percheziţionarea corporală a inculpatului R.V., ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită suma de 80 RON, compusă din trei bancnote de 10 RON fiecare şi o bancnotă de 50 RON, seriile acestora fiind exact seriile menţionate în procesul-verbal întocmit anterior la sediul B.C.C.O. sector 5.

Fiind percheziţionată camera ocupată de cei doi inculpaţi, s-au găsit sumele de 3800 RON şi 876 RON, 61 comprimate de culoare albă, inscripţionate pe o parte cu iniţialele SN, un comprimat de diazepam şi două telefoane mobile.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunţul martorului G.B., procese-verbale de supraveghere şi verificare, proces-verbal de înseriere, capcanare şi marcare criminalistică a banilor, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, procesul-verbal de prindere în flagrant, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpaţilor R.V. şi B.F., toate coroborate cu depoziţiile martorilor audiaţi.

Audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, inculpatul R.V. a adoptat o poziţie procesuală cooperantă, susţinând, în esenţă, că zilnic, 5 - 6 consumatori se prezentau pentru a cumpăra heroină de la el, în schimbul unui preţ de 35/40 RON pentru o doză. Inculpata B.F. a mai susţinut în faţa organelor de urmărire penală că aprovizionarea cu heroină era sarcina inculpatului R.V., acesta procurând aproximativ 30 de doze de heroină la un interval de două zile. Cei doi inculpaţi au mai susţinut că heroina destinată vânzării era ascunsă în interiorul toaletei din curtea locuinţei.

În faţa instanţei de judecată, la termenul din data de 1 martie 2010, inculpatul R.V. a păstrat aceeaşi poziţie cooperantă, susţinând că pe fondul lipsei de resurse băneşti, neavând loc de muncă, a fost contactat de martorul denunţător G.B., care i-a propus să facă comerţ cu stupefiante. În aceste condiţii, inculpatul a fost de acord să vândă droguri acelor consumatori, cu care martorul denunţător îl punea în legătură. În consecinţă, a mai arătat inculpatul, a vândut cam 6 doze pe zi, iar banii obţinuţi au fost împărţiţi în mod egal cu martorul G.B.

Prin urmare, s-a stabilit că mijloacele de probă administrate demonstrează cu certitudine faptul că inculpatul R.V. a participat la desfăşurarea activităţii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei. Edificatoare este în acest sens şi poziţia martorului denunţător, acesta susţinând în mod constant că la data de 15 octombrie 2008 i-a plătit inculpatului suma de 80 RON, iar cele două doze de heroină i-au fost aduse de inculpata B.F.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului R.V., constând în aceea ca pe data de 15 octombrie 2008, împreună cu inculpata B.F. a vândut denunţătorului G.B. două doze ce cântăreau 0,24 grame substanţă conţinând heroină pentru suma de 80 RON, provenită din fondurile M.A.I., iar cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost găsit deţinând 5 doze ce cântăreau 0,59 grame substanţă conţinând heroină, în vederea comercializării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) al Legii nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost găsit deţinând pentru consum propriu 61 de comprimate conţinând substanţă activă clorhidrat de metadonă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc prevăzută de art. 4 alin. (1) al Legii nr. 143/2000.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că la data de 15 octombrie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare, a fost găsit deţinând pentru consum propriu un comprimat ce conţine substanţă activă diazepam întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (2) al Legii nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.

Instanţa a mai reţinut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., aspecte care sunt de natură a demonstra existenţa atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat.

În egală măsură, instanţa a mai reţinut că inculpatul este cunoscut drept o persoană care se ocupa cu comerţul substanţelor interzise la deţinere anterior depistării sale, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultând că inculpatul ar fi fost contactat de mai multe persoane, unii furnizori de marfă, alţii beneficiari, aspect care demonstrează existenţa unui grad de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică.

În condiţiile arătate mai sus, faptul că inculpatul a manifestat o poziţie procesuală sinceră şi cooperantă, colaborând cu organul de urmărire penală nu a putut fi reţinută în cauză drept o împrejurare care ar putea constitui o circumstanţă atenuantă judiciară, în condiţiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar infracţiunea are caracter flagrant. Nici existenţa unor copii minori aflaţi în întreţinerea inculpatului nu a fost apreciată ca fiind de natură a atrage incidenţa unor circumstanţe atenuante judiciare, inculpatul fiind o persoană care a fost deja supusă unei pedepse aplicate în regim de detenţie, astfel încât în termenul de liberare condiţionată avea obligaţia de a demonstra că scopul şi funcţiile pedepsei aplicate pot fi atinse şi în libertate, fără a fi necesară executarea integrală a pedepsei aplicate anterior. Participând la comiterea celor trei infracţiuni reţinute în sarcina sa, inculpatul a demonstrat că aplicarea unei pedepsei orientate sub limita minimă prin reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare nu ar putea avea nicio finalitate, în contextul în care la un interval de timp extrem de redus de la data părăsirii locului de detenţie, inculpatul a înţeles să persevereze în conduita delictuoasă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.V., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport de atitudinea sa procesuală sinceră şi cooperantă, de împrejurarea că are o soţie şi patru copii minori în întreţinere.

Prin Decizia penală nr. 110/A din 13 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpatul R.V., a desfiinţat, în parte, sentinţa Tribunalului Bucureşti şi, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului în cele trei pedepse principale componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după care:

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a contopit restul neexecutat, de 954 zile închisoare, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 188/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a contopit restul neexecutat, de 954 zile închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 954 zile închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi b) C. pen., 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse a câte 954 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost înlăturată dispoziţia de confiscare de la inculpat a sumei de 4676 RON ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare (consemnată la C.B. conform recipisei de consemnare din 16 octombrie 2008), dispunându-se restituirea acestei sume către inculpat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus prevenţia, de la 15 octombrie 2008 la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, de 200 RON, să se suporte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că, în urma unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunţul martorului G.B., procesul-verbal întocmit cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile coinculpatei B.F. etc), instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului R.V. care, de altfel, nici nu a contestat în apel aceste aspecte, în condiţiile în care a adoptat o atitudine procesuală constant sinceră, de recunoaştere a săvârşirii faptelor.

Tot astfel, s-a reţinut că prin hotărârea apelată s-a făcut o corectă încadrare juridică a activităţii infracţionale a inculpatului R.V., reţinându-se că fapta acestuia de a vinde şi de a deţine, în vederea vânzării, heroină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele acestuia de a deţine în aceleaşi împrejurări, în vederea consumului propriu, atât droguri de mare risc (metadonă), cât şi droguri de risc (diazepam), constituie infracţiunile prev. de art. 4 alin. (2) şi respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal, în speţă fiind incidente şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Cât priveşte pedepsele aplicate inculpatului, s-a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere minimul special prevăzut de lege în cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc (de 10 ani închisoare), orientându-se însă către maximul prevăzut de lege în cazul infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu (4 ani, în condiţiile în care maximul special este de 5 ani) sau chiar stabilind o pedeapsă egală cu acest maxim, de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, ori datele cauzei - cu referire în special la modalităţile şi împrejurările comiterii celor trei infracţiuni, cât şi la atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă adoptată de inculpat în privinţa tuturor infracţiunilor - nu relevă particularităţi care să justifice această diferenţiere a tratamentului sancţionator făcută de prima instanţă.

Un alt aspect criticabil al hotărârii atacate, luat în considerare din oficiu de curtea de apel a fost cel referitor la dispoziţia de confiscare de la inculpat a sumei de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, reţinându-se că la luarea acestei dispoziţii, prima instanţă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care prevăd că ";se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1)";, or alin. (1) se referă explicit doar la drogurile şi celelalte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 10 din legea specială.

Cu prilejul reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile de deţinere de droguri de risc şi, respectiv, de mare risc, în vederea consumului propriu, s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că aplicarea unor pedepse într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de deţinere de droguri în vederea consumului propriu, poate conduce la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

O reducere însă a pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat că nu se impune în cauză, probatoriul administrat nesusţinând reţinerea de circumstanţe atenuante.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V., solicitând casarea acesteia şi redozarea pedepsei, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de cea de prim-control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul R.V. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că instanţa de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi, astfel, aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunilor şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat, în mod corect instanţa de prim-control judiciar apreciind că nu se impune reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege întrucât probatoriul administrat în cauză nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante.

Este neîndoielnic că faptele săvârşite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracţiuni, precum şi împrejurările în care au fost comise şi modul de acţionare.

Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel a procedat la reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă, având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (care, deşi nu este la primul conflict cu legea penală, a cooperat totuşi cu organele judiciare pe parcursul procesului penal).

Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând seama şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici alte motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la 11 octombrie 2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 octombrie 2008 la 11 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1010/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3544/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 3542/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3542/2010. Penal