ICCJ. Decizia nr. 493/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.493/2010
Dosar nr.485/113/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 29 iunie 2009 Tribunalul Brăila l-a condamnat pe inculpatul T.G., fiul lui M. şi al L.:
- în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- în baza art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 26 decembrie 2008 la zi.
A admis acţiunile civile şi l-a obligat pe inculpat la plata sumelor de 100.000 lei cu titlu de daune morale şi 6.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă M.M.G., la 100 lei lunar prestaţie periodică până la împlinirea vârstei de 18 ani şi 100.000 lei daune morale către minorul M.A.I., la 100.000 lei daune morale şi 3.000 lei daune materiale către partea civilă M.V., la 100.000 lei daune morale şi 3.000 lei daune materiale către partea civilă M.A. şi la 827 lei cheltuieli servicii medicale către Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila.
A confiscat de la inculpat un cuţit tip baionetă.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul T.G. şi victima M.I. au locuit în comuna Vădeni, judeţul Brăila.
În seara de 25 decembrie 2008 inculpatul T.G., fără să posede permis de conducere, s-a deplasat cu autoturismul proprietatea numitului T.T.F. din comuna Vădeni în satul Boldovineşti, de unde a luat-o pe prietena sa U.D. şi în jurul orelor 21,30 toţi trei au mers la discoteca din comuna Vădeni.
Aici inculpatul a avut o altercaţie cu martorul S.D., aplanat temporar.
În grupul martorului S. se aflau şi fraţii M.I. şi M.E.
Plecând din discotecă, M.I. şi S.D., cu autoturismul condus de acesta din urmă, au mers în satul Boldovineşti, unde a sosit şi M.E., cu autoturismul de serviciu, toţi trei aşezându-se la o masă pe terasa magazinului N.S.
La rândul lui, inculpatul T.G., plecând din discotecă, l-a dus acasă cu autoturismul V.G. pe T.F. în comuna Vădeni, după care s-a deplasat în satul Boldovineşti pentru a o conduce acasă pe prietena sa U.D.
Inculpatul a oprit în faţa magazinului N.S. şi după ce a coborât a fost întâmpinat de martorul S.D., care i-a reproşat comportamentul din discotecă.
Inculpatul a intenţionat să-l lovească pe martor însă văzându-i pe ceilalţi, a fugit pe şosea spre biserica din sat şi deşi a fost urmărit de martor şi M.I., nu a putut fi ajuns.
După această altercaţie inculpatul a mers pe o stradă, unde sub un container de tablă avea, de circa trei săptămâni, ascunsă o baionetă, motivat de faptul că a mai avut şi alte dispute cu alte persoane.
După câteva minute a revenit cu baioneta asupra sa la grupul format din martorul S.D., victima M.I. şi fratele acesteia, M.E.
Aşa cum susţine inculpatul, când s-a apropiat a fost lovit cu o bâtă de martorul M.E.
Acesta a mai arătat că, încercând să fugă, a crezut că şi victima M.I. vrea să îl lovească şi astfel, fără să îşi dea seama, a lovit victima cu baioneta o singură dată, aceasta prăbuşindu-se la pământ, după care el a fugit.
Instanţa a constatat că potrivit declaraţiilor martorilor M.E. şi S.D., inculpatul este cel care, venind înarmat cu baioneta, „lovea în stânga şi dreapta", nimerindu-l pe martorul S. şi apoi înjunghiind-o pe victima M.I., după care a fost alergat de M.E., fără să-l poată prinde.
Victima M.I. a fost transportată la spital, unde în aceeaşi noapte a fost constatat decesul.
Din raportul medico-legal (autopsie) rezultă că moartea numitului M.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţă a unei plăgi înjunghiate precordiale penetrantă transcostal în cord şi pulmon. Leziunile sunt direct şi necondiţionat mortale şi au fost produse prin lovire activă cu un corp dur de tip înţepător-tăietor având lama cu vârf bine ascuţit şi o margine deosebit de tăioasă, lungă de 20 cm şi lată de 3 cm.
Urmare verificărilor efectuate la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere - Brăila, s-a constatat că inculpatul T.G. nu posedă permis de conducere auto.
La individualizarea pedepsei, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost reţinute circumstanţe atenuante decurgând din conduita sinceră a inculpatului în cursul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale.
În soluţionarea laturii civile a cauzei instanţa a ţinut seama de acordul inculpatului de a achita despăgubirile în cuantumurile solicitate de părţile civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei prin reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante şi neaplicarea pedepsei complementare la pedeapsa rezultantă, precum şi inculpatul T.G., care a criticat-o numai sub aspectul soluţionării laturii civile, apreciind despăgubirile acordate ca fiind exagerate.
Prin Decizia penală nr. 105 din 4 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare, a reţinut pentru ambele infracţiuni circumstanţele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a majorat pedeapsa pentru omor calificat de la 10 ani închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare şi făcând aplicaţia art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond nu a avut în vedere necesitatea unei analize mai exigente sub aspectele vinovăţiei şi gravităţii faptelor, menţinând însă circumstanţele atenuante, cu observaţia că pentru cele două fapte se impunea să fie reţinute aceleaşi împrejurări şi nu diferite.
Asemenea, a constatat că, alături de pedeapsa aplicată urmare concursului de infracţiuni, trebuia să fie aplicată şi pedeapsa complementară stabilită pentru una dintre infracţiunile aflate în concurs.
În referire la apelul inculpatului, acesta a fost respins în considerarea declaraţiei susnumitului, de acord cu plata despăgubirilor civile în cuantumurile solicitate.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care a criticat-o pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, precum şi de către inculpatul T.G. care, personal, prin motivele scrise a solicitat menţinerea pedepsei aplicate de instanţa de fond iar oral, prin apărătorul din oficiu, a cerut reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată:
Situaţia de fapt a fost reţinută corect de instanţe, pe baza probelor administrate legal atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii.
De altfel, inculpatul nu a contestat existenţa faptelor şi a vinovăţiei sale în comiterea acestora, susţinând temeinicia reţinerii circumstanţelor atenuante şi a pedepsei aplicate de instanţa de fond şi solicitând menţinerea acesteia prin casarea deciziei instanţei de apel.
În opoziţie critica făcută de parchet priveşte greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în contextul împrejurărilor săvârşirii infracţiunilor şi a gradului ridicat de pericol social al acestora.
Recursul declarat de parchet este fondat.
În adevăr, din toate datele care privesc condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele nu rezultă nicio împrejurare care să poată fi considerată circumstanţă atenuantă.
Împrejurarea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., la care face trimitere instanţa de apel, constând în conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunilor, nu poate fi considerată, prin simpla constatare a existenţei sale, ca circumstanţă atenuantă, fără a fi analizată în complexul criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ori, faţă de gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii mai grave şi de împrejurările săvârşirii acesteia (un conflict cu minime riscuri de violenţă a fost escaladat de inculpat prin aducerea şi folosirea unei baionete, cu care a aplicat direct, cu intensitate şi în zonă corporală vitală o lovitură), reţinerea circumstanţei atenuante judiciare, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., este nejustificată.
Deşi a reţinut şi prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., instanţa de apel nu a indicat, contrar prevederilor art. 79 din acelaşi cod, în ce constau împrejurările care dau substanţă acestui text de lege, prin raportare la datele cauzei, astfel încât va fi înlăturată şi această dispoziţie.
De urmare, Înalta Curte, constatând că împrejurările relative la conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi comportarea relativ sinceră a acestuia în cursul procesului penal (reţinută ca atare de instanţa de fond) sunt relevante pentru individualizarea pedepselor în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind persoana inculpatului, va înlătura prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., stabilind pedepsele între limitele legale speciale, astfel încât pedeapsa rezultantă să asigure realizarea funcţiilor acestei sancţiuni - de constrângere şi reeducare - şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Va fi majorată şi durata pedepsei complementare, justificată de gravitatea infracţiunii ce a impus aplicarea acesteia.
Pentru cele ce preced, critica formulată de inculpat pentru neacordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute de instanţele de fond şi apel, este neîntemeiată.
Nici critica aceluiaşi inculpat referitoare la greşita soluţionare a laturii civile, nu este fondată.
Faţă de declaraţia inculpatului din faţa instanţei de fond (dos. fila 74), potrivit căreia este de acord cu despăgubirea părţilor civile în cuantumul solicitat de acestea, inclusiv cu prestaţia periodică, Curtea constată caracterul legal şi definitiv al înţelegerii părţilor, neexistând vreo cauză legală de revocare a acesteia.
Din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata arestării preventive de la 26 decembrie 2008 la 10 februarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 105/ A din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 99 din 29 iunie 2009 a Tribunalului Brăila numai cu privire la greşita constatare a circumstanţelor atenuante, a căror aplicare o înlătură, precum şi cu privire la durata pedepsei complementare.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., repune pedepsele în individualitatea lor şi le majorează după cum urmează:
- de la 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 3 ani la 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;
- de la 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe timp de 5 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 26 decembrie 2008 la 10 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 610/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
