ICCJ. Decizia nr. 3572/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3572/2010
Dosar nr. 2778/317/2009
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 272 din 31 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul penal nr. 2778/317/2009, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă V.E. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din data de 9 februarie 2010 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
A fost obligată recurenta la 30 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 73 din 9 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în Dosarul nr. 2778/317/2009, a fost respinsă plângerea formulată de petenta V.E. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale adoptată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti în Dosarele nr. 757/II/2/2009 şi nr. 793/II/2/2009 din data de 3 iunie 2009, în contradictoriu cu intimata V.L.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că prin rezoluţia din 15 ianuarie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitei V.E. pentru comiterea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 28 octombrie 2008 a lovit-o pe partea vătămată V.L., provocându-i leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal din 29 octombrie 2008, eliberat de S.M.L. Gorj.
Deşi nu au fost prezente persoane la locul conflictului, martorii audiaţi în cauză, V.G., V.E., A.I. şi M.I. au declarat că la data menţionată mai sus au văzut-o pe partea vătămată plină de sânge pe faţă şi au auzit-o spunând că a fost lovită de învinuită, declaraţii ce se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal deţinut de V.L. care atestă numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, precum şi faptul că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur.
Au fost audiaţi şi martorii propuşi de învinuită, respectiv, D.A., C.D., T.I. şi B.P. şi care au declarat că nu au observat urme de violenţă pe faţa părţii vătămate, deşi le-au văzut pe cele două certându-se.
Coroborând probele administrate în cauză, procurorul a concluzionat că învinuita V.E. se face vinovată de comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 3516/P/2008 din 29 aprilie 2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei V.E. pentru infracţiunea sus-menţionată şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 600 RON. Prin aceeaşi ordonanţă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.E. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. (1) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de V.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 193 şi de art. 205 C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că ordonanţa nr. 3516/P/2009 din 29 aprilie 2009, menţinută prin rezoluţiile nr. 757/III/2/2009 şi nr. 793/II/2/2009 adoptate la data de 3 iunie 2009 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti este legală şi temeinică, considerent faţă de care, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentă.
Recursul declarat de petenta V.E. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 9 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Târgu Cărbuneşti a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 272 din 31 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj.
În motivarea deciziei, tribunalul a reţinut că prima instanţă a apreciat în mod temeinic că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei V.E. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, adoptată de procurorul de caz la 29 aprilie 2009 şi menţinută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti conform ordonanţei din 3 iunie 2009 este legală şi temeinică întrucât, raportat la starea de fapt şi ţinând seama de faptul că învinuita nu are antecedente penale, este suficientă aplicarea amenzii administrative în cuantum de 600 RON.
A mai reţinut tribunalul că ordonanţa contestată a fost adoptată în baza unui probatoriu administrat în mod corect şi complet şi că procurorul a făcut o corectă apreciere a criteriilor prevăzute în dispoziţiile art. 181 C. pen., fapta de lovire săvârşită de recurentă neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, având în vedere atingerea minimă adusă integrităţii corporale a părţii vătămate care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare doar 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, lipsa antecedentelor penale şi împrejurările concrete ale comiterii faptei.
Împotriva deciziei pronunţată de tribunal a declarat recurs petiţionara V.E. care prin memoriul depus la dosar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a fi audiaţi martorii care cunosc împrejurarea că nu a lovit-o pe partea vătămată.
Examinând hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este inadmisibil.
Instanţa de fond, respectiv, Judecătoria Târgu Cărbuneşti, prin Sentinţa penală nr. 73 din 9 februarie 2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petiţionara V.E. împotriva ordonanţei de netrimitere în judecată adoptată de procuror.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., ";hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate";.
În cauză, petiţionara V.E. a uzat de calea de atac a recursului prevăzută de dispoziţiile legale sus-menţionate şi asupra căreia s-a pronunţat tribunalul prin Decizia penală nr. 697 din 16 iunie 2010, hotărâre care este definitivă.
Legea procesual penală română nu prevede posibilitatea exercitării unei a doua căi de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, motiv pentru care Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., text de lege în baza căruia se va dispune respingerea recursului declarat de V.E. ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara V.E. împotriva Deciziei penale nr. 697 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3798/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3573/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
