ICCJ. Decizia nr. 3798/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3798/2010
Dosar nr. 1445/35/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa penală nr. 54/ P din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul M.V.T. domiciliat în Oradea, împotriva rezoluţiei din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezoluţii pe care le menţine.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a constatat că, prin plângerea înregistrată la data de 15 decembrie 2009 petentul M.V.T. prin intermediul apărătorului său a solicitat admiterea acesteia, desfiinţarea rezoluţiilor din 11 noiembrie 2009 şi 13 ianuarie 2010 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori.
S-a arătat de către petent faptul că în considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit clar actele ce urmează a fî efectuate de procurorul de caz pentru stabilirea stării de fapt. Astfel, procurorul ar fî trebuit să-l reaudieze pe petent şi făptuitori cu privire la aspectele contradictorii, a efectua confruntarea dintre intimatul T.T. şi martorul D.C. cât şi efectuarea unui supliment de expertiză. Astfel a arătat că deşi dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost clare, actele nu au fost efectuate în întregime. Se referă în acest sens la întocmirea suplimentului expertizei, învederând că procurorul nu a dispus efectuarea acesteia deoarece nu s-au putut depune decât 2 exemplare ale actului adiţional şi un singur exemplar al procesului verbal al adunării generale. Actul adiţional şi procesul verbal fiind restituite de organele de urmărire penală intimatului T.T.M. nu au fost găsite, acesta nu a prezentat aceste acte aflate în posesia sa tocmai pentru a nu se putea întocmi suplimentul de expertiză care ar fî stabilit când a fost aplicată semnătura petentului pe actele respective.
Verificând însă actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut aspecte contrarii ce au condus în final la respingerea ca nefondată a plângerii formulată de către petentul M.V.T., împotriva rezoluţiei din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezoluţii pe care le menţine.
În continuare acelaşi petent a înţeles a exercita şi calea de atac a recursului.
În esenţă, s-au reiterat aceleaşi critici. S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea rezoluţiilor din 11 noiembrie 2009 şi 13 ianuarie 2010 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, sau reţinerea cauzei pentru judecată.
S-a arătat de către recurent faptul că în considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au stabilit clar actele ce urmează a fi efectuate de procurorul de caz pentru stabilirea stării de fapt. Astfel, procurorul ar fi trebuit să-l reaudieze pe petent şi făptuitori cu privire la aspectele contradictorii, a efectua confruntarea dintre intimatul T.T. şi martorul D.C. cât şi efectuarea unui supliment de expertiză. Astfel a arătat că deşi dispoziţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost clare, actele nu au fost efectuate în întregime. Actul adiţional şi procesul verbal fiind restituite de organele de urmărire penală intimatului T.T.M. nu au fost găsite, acesta nu a prezentat aceste acte aflate în posesia sa tocmai pentru a nu se putea întocmi suplimentul de expertiză care ar fi stabilit când a fost aplicată semnătura petentului pe actele respective. în aceste condiţii, expertizele întocmite în cauză conţin în continuare elemente contradictorii.
În aceeaşi fază a judecăţii în recurs, intimatul T.T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar intimata B.F. ca inadmisibil.
Instanţa de recurs reţine următoarele:
Prin rezoluţia nr. 161/P/2008 din 11 noiembrie 2009, în baza disp. art. 228 alin. (4) comb. cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.T.M. - avocat, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., M.C.D., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 C. pen., înşelăciune cu consecinţe grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., instigare la fals intelectual, prev. şi ped.de art. 25 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, M.V., cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la infracţiunea la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. şi complicitate la evaziune fiscală prev. şi ped.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi B.F.E. - notar, cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prev. şi ped.de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap.la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu motivarea că, lipseşte un element constitutiv al faptelor reclamate de către petent şi anume latura obiectivă, astfel că, în cauză acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori exercitată.
Împotriva acestei soluţii a depus plângere petentul la nivelul procurorului general, apreciind că soluţia este netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-a făcut o apreciere justă a declaraţiei martorului D.C.F., iar pe de altă parte nu s-a ţinut seama de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 15.668 din 7 decembrie 2004, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, raport care concluzionează că, semnăturile petentului de pe cele două acte litigioase au fost depuse înainte de redactarea textului acestor acte.
Prin rezoluţia din 13 ianuarie 2010, procurorul general a respins ca neîntemeiată plângerea.
În concret, este de reţinut că procurorul a reţinut că la data de 8 octombrie 2004 petentul M.V.T., a depus o plângere penală împotriva numitei M.C.D., actuală M., arătând că, în luna decembrie 2003, atunci când era arestat preventiv în arestul I.G.P.R. Bucureşti, a semnat în alb mai multe coli de hârtie pentru ca soţia lui, numita M.C.D., actual M., să aibă drept de semnătură la SC E.C. SRL Oradea. Profitând de faptul că a semnat în alb acele hârtii, numita M.C.D. a întocmit un act adiţional prin care a modificat structura capitalului social al SC S.I. SRL Oradea în sensul că M.V.T. i-ar fi cedat 98% din părţile sociale, aceasta devenind asociat unic şi administrator. După întocmirea acestui act adiţional numita M.C. a vândut casa de locuit şi terenul situate în localitatea Oradea, sediul SC Sigur Invest SRL Oradea.
A arătat că această vânzare s-a făcut atât cu fraudarea intereselor lui cât şi prin fraudarea statului deoarece imobilul a fost vândut unei persoane prin interpunerea numitei M.C.D., în vederea neplăţii taxelor şi TVA-ului către stat, adică imobilul a fost cumpărat de către M.C.D. cu suma de 500 milioane lei pentru ca ea, după două zile, să o re vândă cu suma de aproape 5 miliarde lei. Ulterior, prin două completări la plângerea penală, petentul arată că numita M.C.D. a săvârşit infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi evaziune fiscală cu complicitatea avocatului T.T.M., care a certificat prin ştampilă cu dată certă actul adiţional falsificat şi că numita M.V., mama numitei M.C.D., este de asemenea complice prin aceea că a făcut în mod fictiv o donaţie de 500 milioane lei către M.C.D. pentru ca aceasta să poată justifica cumpărarea ca bun propriu a imobilului situat în Oradea.
În completare la plângerea penală a arătat că şi notarul B.F.E. este culpabilă prin aceea că a acceptat vânzarea imobilului pentru prima dată la suma de 500 milioane lei iar după aceea la suma de 4,9 miliarde lei, deşi valoarea minimă impusă a unui asemenea imobil în considerarea vânzării este de 2,1 miliarde lei.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a reieşit că la data de 24 decembrie 2003 numita M.C.D., în calitate de asociat al SC S.I. SRL Oradea, reprezentată de avocatul Ţ.H.C. (f. 71 Dosar nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), a depus la O.R.C. Bihor o cerere de înregistrare a modificării actului constitutiv (f. 65 Dosar nr. 503/P/2004). La cerere au fost ataşate 2 exemplare ale actului adiţional de modificare a actului constitutiv al SC S.I. SRL cu sediul social în Oradea, jud. Bihor, purtând ştampila de dată certă a avocatului T.T.M. din cadrul Baroului Bihor, sub nr. 1 din data de 19 decembrie 2003 (f. 67-69 din Dosar nr. 503/P/2004). Prin acest act adiţional numitul M.V.T., în calitate de cedent, a cesionat 49 părţi sociale ale societăţii D., soţia sa, care deţinea 2% sin capitalul social. Totodată, s-a radiat din funcţia de administrator numitul M.V.T. şi a fost numită M.C.D. De asemenea, s-a depus într-un sigur exemplar procesul verbal ce cuprinde hotărârea Adunării asociaţilor SC S.I. SRL, în sensul conţinutului actului adiţional, respectiv de cesionare a părţilor sociale şi de numire a unui nou administrator.
Prin încheierea nr. 24866/2003 din 7 ianuarie 2004 a judecătorului delegat al O.R.C. Bihor s-a admis cererea „formulată de numita M.C.D. şi s-a dispus înscrierea menţiunii privind dobândirea părţilor sociale şi numirea noului administrator (f. 64 din Dosar nr. 503/P/2004).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 28 mai 2004 la B.N.P. B.F.E. din Oradea, SC S.I. SRL reprezentată de M.C.D. a vândut aceleiaşi M.C.D. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Oradea, pentru preţul de 500.000.000 lei, numita M.C.D. declarând că imobilul provine dintr-o donaţie de bani făcută ei de mama sa, numita M.V., conform contractului de donaţie autentificat din 28 mai 2004 la B.N.P. B.F.E. (f. 11 din Dosar nr. 503/P/2004).
Prin contractul de vânzare cumpărare din 31 mai 2004 la B.N.P. B.F.E., numita M.C.D. a vândut imobilul cumpărat anterior numiţilor O.A.C. şi O.B. pentru suma de 120.000 euro, echivalentul a 4.896.720 000 lei (f. 12 din Dosar nr. 503/P/2004).
Prin sentinţa nr. 681 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia VI comercială, Dosar nr. 7819/2004 s-a admis acţiunea numitului M.V.T. introdusă la data de 1 iunie 2004 şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune având ca obiect părţile sociale ale SC S.I. SRL, şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului (f. 15-16 din Dosar nr. 503/P/2004).
În cauză s-a efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 decembrie 2004 de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, care a avut ca obiect stabilirea momentului de imprimare şi redactare a actului adiţional şi procesului verbal, respectiv dacă semnăturile de la poziţia C. M.V. şi C., M.C. ale actului adiţional, şi cele de la poziţia A. a procesului verbal au fost depuse înainte sau după imprimarea textului tehnoredactat. Concluziile acestui raport de constatare au fost că semnăturile de la rubrica C. şi de la poziţia nr. 1 A. au fost executate de numitul M.V.T., însă semnăturile de la poziţia C., C. şi A. au fost executate înainte de redactarea şi imprimarea textului acestora (în alb). Pentru efectuarea constatării s-a folosit procedeul E. al softului A. (f. 81-93, Dosar up nr. 503/P/2004). Acest procedeu constă în obţinerea de imagini în relief ale zonelor de intersectare a traseelor semnăturilor cu cea a scrisului intimat, sub un unghi de lumină dirijat din lateral.
La cererea avocatului T. s-a efectuat raportul de expertiză criminalistică din 25 mai 2005 al I.N.E.C. Laboratorul Interjudeţean Timişoara. În acest raport experţii au concluzionat la fel ca în raportul de constatare susmenţionat că semnăturile au fost executate de către numitul M.V.T., cu acelaşi instrument scriptura!, însă au fost executate după imprimarea textului acestor acte. în acelaşi raport de moment, a fost realizat cu un copiator de tip xerox care a pliat hârtia la călcarea acesteia între tamburii cuptorului aparatului de copiat. Pentru stabilirea modului de imprimare a textelor şi determinarea momentului executării semnăturilor în litigiu nu s-a folosit procedeul E. ci a fost folosită examinarea microscopică şi examenul incidenţei luminii cu aparatul V.S.C. (f. 137-156 Dosar up 503/P/2004).
La cererea numitului M.V.T. şi având în vedere că cele două rapoarte aveau concluzii diametral opuse, s-a efectuat Raportul de expertiză criminalistică din 21 octombrie 2005 de către I.N.E.C. Bucureşti. Conform acestui raport de expertiză, prin prelucrarea aceleaşi imagini folosind efectul E. se pot obţine rezultate diverse, doar modificând setările, drept pentru care experţii nu au procedat ca în primul raport la o asemenea verificare ci au verificat zonele de intersecţie ale semnăturii şi textul dactilografiat prin examinare microscopică. Au arătat că cele două exemplare ale actului adiţional şi cele două exemplare ale procesului verbal au fost imprimate cu un jet de cerneală însă cu depunere economică de tuş (fast draft), astfel că zonele de intersecţie dintre pasta de culoare albastră a instrumentului scriptural şi textul imprimat, nu sunt suficient de clar delimitate, fapt care nu permite indicarea fără echivoc a unei concluzii, în sensul cărui traseu a fost efectuat primul şi care îi succed, existând porţiuni în care are loc întrepătrunderea materialelor folosite. Lucrurile se schimbă în cazul copiilor electrostatice (tip xerox), deoarece o asemenea copie se face uscat dar în regim termic ridicat cu încălzirea prafului negru (toner), depunerea fiind compactă şi rezultând un strat mult mai dens decât în cazul imprimantei cu jet de cerneală. Prin urmare, în cazul exemplarului actului adiţiona! numerotat ca fiind fila 17, s-au putut examina şi da o concluzie certă cu privire la intersecţiile dintre pasta albă şi tuşul textului tehnoredactat la numele M.V.T. Concluzia este că semnătura de la poziţia cedent a actului adiţiona! a fost executată după tipărirea numelui M.V.T. (f. 168-186).
După efectuarea acestei ultime expertize avocatului T. i s-a restituit un exemplar a! actului adiţional, cel tip xerox, şi un exemplar a! procesului verbal (f. 78 Dosar up nr. 503/P/2004). De asemenea, s-a restituit către O.R.C. Bihor două exemplare ale actului adiţional şi un exemplar al procesului verbal (f. 77 Dosar up nr. 503/P/2004).
Pentru verificarea existenţei infracţiunii de evaziune fiscală, au fost verificate evidenţele SC S.I. SRL şi s-au depus la dosarul cauzei copii certificate pentru conformitate ale Registrului jurnal, ale Jurnalului de bancă, extrase de cont, ordine de plată, chitanţe, din care reiese că vânzarea imobilului în discuţie către numita M.C.D. s-a făcut la valoarea contabilă, iar taxele aferente tranzacţiei au fost achitate, înregistrările din contabilitatea fiind exacte în acest sens (f. 43-57 Dosar up nr. 503/P/2004).
Iniţial, prin referatul din 28 noiembrie 2005 organele de cercetare penală au propus neînceperea urmăririi penale faţă de M.C., T.T. şi M.V., pentru ca, prin rezoluţia din 23 decembrie 2005 procurorul să confirme această propunere.
S-a formulat plângere la instanţă, prin sentinţa nr. 23/2006 a Tribunalului Bihor a fost respinsă, dar în recurs, prin Decizia nr. 550/2006 Curtea de Apel a casat hotărârea, a dispus rejudecarea cauzei.
După un anumit periplu procesual, cauza a fost soluţionată de Curtea de Apel prin sentinţa nr. 94/2007 prin care a fost respinsă plângerea.
Concret, prin sentinţa penală nr. 23/2006 pronunţată în Dosar nr. 1342/2006 Tribunalul Bihor a respins plângerea formulată ca fiind neîntemeiată. împotriva acestei sentinţe penale, petentul M.V. a declarat recurs iar prin Decizia penală nr. 550/R/2006 Curtea de Apel Oradea a admis recursul, a casat sentinţa şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea reţinând că Tribunalul Bihor a încălcat competenţa materială de soluţionare a cauzei având în vedere că soluţia de netrimitere în judecată s-a dat cu privire la infracţiunea de înşelăciune prev. în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi evaziune fiscală prev. în art. 11 din Legea nr. 87/1994. Judecătoria Oradea prin sentinţa penală 760/2007 pronunţată în Dosar nr. 10741/2006 a dispus declinarea competenţei personale de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Oradea date fiind prevederile Legii nr. 79/2007, în raport de calitatea de avocat a făptuitorului T.T.M. Prin sentinţa penală nr. 94/2007, pronunţată în Dosarul nr. 994/35/P/2007, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea formulată de petentul M.V.T. ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, petentul a declarat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 895/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Cu privire la această decizie, numita M.V. a introdus o contestaţie în anulare care a fost admisă prin Decizia penală nr. 2323 din 25 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2738/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. După admiterea contestaţiei în anulare, s-a desfiinţat Decizia penală nr. 825/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, rejudecându-se cauza, s-a admis recursul declarat de petentul M.V.T. împotriva sentinţei penale nr. 94/PI din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, s-a casat sentinţa recurată şi, pe fond, s-a admis plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o. S-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimaţii M.C.D., T.T.M. şi M.V.
Pentru a se da această soluţie s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., instanţa nu poate să administreze probe cu martori sau expertiză. Spre deosebire de judecători, procurorii aveau posibilitatea să elucideze toate contradicţiile evidente pe care le conţin actele premergătoare. în acest sens, se impune a se înlătura orice contradicţie între declaraţiile făptuitorilor şi martorii audiaţi privind locul şi condiţiile în care au fost semnate actele incriminate, precum şi al exemplarelor semnate, al modului în care acestea au fost depuse la autorităţi sau au fost păstrate de părţi. Se impunea ca procurorul să audieze în acest sens făptuitorul, petentul şi martorii iar apoi trebuia să procedeze la confruntare pe rând a petentului cu fiecare făptuitor sau cu fiecare martor, cât şi la confruntarea făptuitorilor dacă susţinerile lor erau diferite pe aceleaşi aspecte. O chestiune importantă, ignorată de procuror este audierea avocatului D.C., persoană care a fost indicată de către făptuitoarea M.C.D. că a perceput în mod nemijlocit faptele şi a citit actele în dimineaţa în care au fost semnate. În fine, pentru că raportul de expertiză întocmit de I.N.E.C. Bucureşti nu are concluzii care să confirme raportul de expertiză al raportului Laboratorului Interjudeţean Timişoara şi nici să infirme raportul de constatare tehnico-ştiinţific cu privire la momentul la care petentul a executat semnăturile (înainte sau după ce foile au fost inscripţionate) iar prin concluziile aceleiaşi expertize s-a stabilit că semnătura de la poziţia C. a actului adiţional (f. 17) a fost executată peste numele tipărit, se impunea să fie prelucrată aceeaşi imagine şi prin efectul E. S-a dispus astfel, pentru stabilirea stării de fapt neechivoce să fie audiaţi petentul, petentul, făptuitorii, martorii, să se efectueze confruntările şi să se dispună un supliment de expertiză care să stabilească dacă şi semnătura de pe actul adiţional (f. 7), cel obţinut prin copiere ectrostatică, la poziţia C. - M.C. este aplicată peste numele tipărit şi peste linia de sub nume sau pe foaia goală.
Având în vedere cele dispuse prin Decizia susmenţionată, în vederea începerii urmăririi penale în cauză, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat că s-au efectuat următoarele acte de cercetare penală Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea:
- au fost reaudiaţi toţi trei făptuitorii şi petentul (f. 1-10, 22-27);
- a fost audiat avocatul D.C.F. (f. 31-33);
- au fost confruntaţi cu petentul făptuitorii T.T.M. şi M.C.D. (actuală M.) (f. 47-53, 58-63);
- a fost confruntată cu făptuitorii M.C.D. (actuală M.) şi T.T.M., martora U.A. (f. 43-46, 64-66);
- au fost audiaţi martorii T.A., Ţ.H.C., C.H.O., C.L.C. şi P.M.V. (f.34-42);
- s-au ridicat de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor un exemplar al procesului verbal al adunării generale a asociaţilor SC S.I. SRL, datat 19 decembrie 2003 şi două exemplare ale actului adiţional de modificare a actului constitutiv al SC S.I. SRL datat 19 decembrie 2003 (f. 69-72)ș
- s-a dispus ridicarea silită a exemplarului actului adiţional şi a exemplarului procesului verbal care au fost predate de organele de cercetare penală avocatului T.T.M. (f. 81 -92)ș
- s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind detectarea comportamentului simulat în privinţa numiţilor M.C.D., T.T.M. şi M.V.T.
Aşadar, rezumativ, în urma hotărârilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis plângerea împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru a se completa urmărirea penală, dispunându-se, printre altele, efectuarea unui supliment de expertiză, care să stabilească dacă şi semnătura de pe actul adiţional obţinut prin copiere electrostatică la poziţia cesionar - M.C. este aplicată peste numele tipărit şi peste linia de sub nume sau pe foaia goală.
Acest supliment de expertiză grafică nu a putut fi dispus, deoarece în ciuda tuturor verificărilor dispuse, inclusiv ridicarea silită, la dosar cauzei nu s-au putut depune decât două exemplare ale actului adiţional şi un singur exemplar al procesului verbal al Adunăm generale, acte adiţionale numerotate 34 şi 35 şi proces verbal numerotat 36, aflate în posesia O.R.C. Bihor. Actul adiţional numerotat 17 şi procesul verbal restituite de organele de urmărire penală avocatului T. nu au mai fost găsite pentru a se putea dispune suplimentul de expertiză.
Procurorul a dispus în final, prin rezoluţia din 11 noiembrie 2009 neînceperea urmăririi penale faţă de T.T., M.C., M.V. şi B.F.
Nu se poate aprecia şi de către instanţa de recurs decât că soluţiile pronunţate de către procuror sunt legale şi temeinice, constatându-se în mod judicios că nu sunt întrunite toate elementele constitutive, lipsind latura obiectivă atât în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave faţă de numiţii M.C.D. şi T.T.M. cât şi în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la această infracţiune faţă de numitele M.C.D., M.V. şi B.F.E., precum şi pentru infracţiunile de fals intelectual şi instigare la fals intelectual.
Apreciem că în cauză au fost respectate toate dispoziţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile nr. 895/2008 şi nr. 2323/2008 cu excepţia acelui supliment de expertiză grafică care nu s-a putut realiza din motive total obiective. A se insista pe acest culoar de probaţiune din partea recurentului este nepotrivit în contextul tuturor detaliilor ce au fost prezentate în sprijinul ideii de imposibilitate obiectivă.
Mai mult, în afara celor dispuse prin Decizia Înaltei Curţi, a fost suplimentată probaţiunea prin reaudierea detaliată a persoanelor implicate, audierea mai multor martori care nu erau cunoscuţi iniţial şi prin efectuarea unui raportului tehnico-ştiinţific privind comportamentul simulat şi toate aceste acte au reconfirmat aceeaşi stare de fapt stabilită iniţial de către parchet.
Declaraţia martorului D.C.F. (f. 31-33) nu aduce elemente noi care să confirme săvârşirea infracţiunilor reclamate de către petent.
În raport de actele de la dosar până la momentul pronunţării Înaltei Curţi prin ultima decizie de casare, de dispoziţia de efectuare a unor acte de cercetare în continuare, de lipsa unei dispoziţii exprese de începere a urmăririi penale, după primirea dosarului sau derulat acte premergătoare tocmai în vederea începerii urmăririi penale, activitate conformă cu practica judiciară constantă în materie. S-a constatat însă de către procuror că nu este cazul de a se dispune acest lucru, în final.
În urma reaudierilor s-a constatat că în esenţă declaraţiile date de persoanele chemate au prezentat aceeaşi stare de fapt, cu ocazia confruntărilor părţile direct implicate şi-au menţinut poziţiile, a existat consecvenţă, s-au dispus ample investigaţii.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins cu deplin temei ca nefondată plângerea formulată de către petentul M.V.T., împotriva rezoluţiei din 11 noiembrie 2009 dată în Dosarul nr. 161/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a rezoluţiei din 13 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 553/11.2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
O anumită aparenţă de veridicitate în promovarea soluţiei de respingere ca inadmisibil a recursului petentului privitor la situaţia notarului B.F. se întruneşte în cauză, însă, indiferent de context, este de remarcat că expres soluţia de neîncepere a urmăririi penale ce a fost atacată de petent în cauză o vizează şi pe aceasta. Nu se poate însă consemna altceva decât că vânzarea imobilului s-a făcut la valoarea contabilă la care s-au plătit taxele, neexistând alte date din care să rezulte că înregistrările contabile nu au fost exacte pentru a se vorbi de evaziune fiscală sau complicitate faţă de M.C., M.V. şi B.F., precum şi falsurile reclamate. Recurentul este în culpă procesuală, dar, se poate constata că doar pentru intimata B. s-au cerut în scris cheltuieli judiciare, cu anexarea unui înscris ce vizează cheltuieli de transport pentru un avocat ce însă nu a putut depune concluzii orale ci exclusiv în scris, trimise pe fax, aspect ce nu reclama deplasarea sa.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.V.T. împotriva sentinţei penale nr. 54/P/2010 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3735/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 3572/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
