ICCJ. Decizia nr. 3573/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3573/2010
Dosar nr. 334/39/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. 334/39/2010, petentul P.G. a formulat plângere împotriva Rezoluţiilor nr. 14/P/2009 din data de 15 martie 2010 şi nr. 115/II/2/2010 din data de 12 aprilie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că în mod greşit procurorii nu l-au audiat cu privire la aspectele reclamate prin plângerea adresată parchetului, el mai având de reclamat şi alte infracţiuni comise de către acelaşi intimat.
Totodată a susţinut că, în cadrul audierilor, intimatul a încercat să-l determine să renunţe a mai reclama poliţiştii, i s-a mai spus că bate câmpii şi alte astfel de cuvinte jignitoare, intimatul neavând calitatea de mediator al cazului său, iar prin modul în care a procedat a încălcat grav Codul penal.
În cauză s-a procedat la audierea CD-ului cuprinzând dialogul purtat între petent şi intimat.
Verificând rezoluţiile atacate pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat că plângerea formulată este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Rezoluţia nr. 14/P/2009 din data de 15 martie 2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul N.V. pentru infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea acestei infracţiuni.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut parchetul că, în data de 07 aprilie 2008, comisarului şef N.V. din cadrul Serviciului Poliţiei Criminale al I.P.J. Suceava i s-a repartizat spre instrumentare Dosarul penal nr. 39/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, având ca obiect cercetări faţă de lucrători de poliţie din cadrul S.I.I.P.I. Suceava pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) În acest dosar P.G. avea calitatea de persoană vătămată, el fiind autorul plângerii formulate împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava.
De menţionat că la data de 24 iunie 2003, locuinţa numitului P.G., din comuna Marginea, judeţul Suceava, a fost distrusă prin incendiere de autori necunoscuţi. Încă de la început P.G. i-a bănuit de comiterea faptei pe socrii săi, I.C. şi I.A., precum şi pe o soră a soacrei sale, N.A.. Pentru identificarea autorilor, prin încheierea Judecătoriei Rădăuţi din Dosarul nr. 5877/2005 s-a autorizat înregistrarea convorbirilor dintre numiţii P.G. şi I.C., precum şi înregistrarea audio a convorbirilor telefonice realizate de numiţii I.C. şi I.A. cu numiţii I.C. şi B.P. pentru o durată de 30 de zile, începând cu 09 iunie 2005 până la 08 iulie 2005.
La data de 14 iunie 2005, Secţia S.R.I. Suceava, prin adresa nr. 005025012 a înştiinţat S.I.I.P.I. Suceava cu privire la faptul că nu pot fi puse în aplicare prevederile încheierii Judecătoriei Rădăuţi din data de 09 iunie 2005, întrucât nu au fost specificate numerele de apel ale posturilor telefonice pentru care a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice.
La data de 16 iunie 2005, prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 3044/2005, Judecătoria Rădăuţi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Încheierii din 09 iunie 2005, în sensul că s-a menţionat numărul de apel de pe care era autorizată interceptarea. Datorită procedurilor tehnice de conectare existente la acea dată, încheierea din data de 16 iunie 2005 a intrat efectiv în lucru în data de 23 iunie 2005 însă, încă din data de 22 iunie 2005, numitul I.C., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, încetase din viaţă.
În plângerea formulată împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), P.G. i-a acuzat pe aceştia că, în mod abuziv, nu au procedat la transcrierea convorbirilor telefonice interceptate în baza încheierii Judecătoriei Rădăuţi şi au întrerupt din proprie iniţiativă, fără dispoziţia unei instanţe, efectuarea înregistrărilor.
La data de 15 aprilie 2008, P.G. a fost citat de către comisarul şef N.V. pentru a se prezenta la I.P.J. Suceava, în vederea audierii cu privire la plângerea formulată împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava. Întrucât la acea dată a intervenit o situaţie neprevăzută, respectiv o faptă de omor comisă în oraşul Gura Humorului, eveniment la care N.V. trebuia să participe pentru efectuarea cercetărilor la faţa locului, acesta a discutat cu P.G., convenind să replanifice audierea pentru o dată ulterioară, stabilită de comun acord.
În acest sens, pentru audiere a fost stabilită data de 05 mai 2008, când P.G. a fost primit de comisarul şef N.V. în biroul său de la I.P.J. Suceava, birou în care îşi desfăşura activitatea împreună cu alţi doi colegi de serviciu.
Pe timpul audierii, după unele discuţii preliminare, referitoare la fapta ce făcea obiectul dosarului, comisarul şef N.V. a făcut unele observaţii cu privire la plângerea depusă de P.G. împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava, întrebându-l pe acesta care este scopul reclamaţiei şi prin ce mijloace de probă poate fi dovedită vinovăţia celor în cauză. De asemenea, pe timpul audierii, comisarul şef N.V. a încercat să-i explice petentului care sunt căile de urmat în vederea rezolvării situaţiei sale, dar acesta s-a declarat nemulţumit de explicaţiile ofiţerului de poliţie, refuzând să mai dea vreo declaraţie în legătură cu plângerea formulată, afirmând la plecare că va depune reclamaţii la toate nivelurile.
Fiind audiat în legătură cu plângerea formulată împotriva sa, N.V. a declarat că nu se consideră vinovat de săvârşirea vreunei fapte de natură să atragă răspunderea penală, întrucât pe timpul cercetărilor din Dosarul nr. 39/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, el şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu. Referitor la înregistrarea audio făcută de petent, N.V. a declarat că în timpul audierii din 05 mai 2008, P.G. a provocat în mod intenţionat unele discuţii neprincipiale cu scopul de a-l reclama ulterior, acesta venind pregătit în mod special pentru acest gen de discuţii, având probabil asupra sa un reportofon. N.V. a mai precizat că despre acest aspect s-au făcut anchete disciplinare atât la nivelul conducerii I.P.J. Suceava, cât şi de către I.G.P.R. - Direcţia Control Intern, ambele găsindu-l nevinovat.
Din transcrierea conţinutului înregistrărilor de pe CD-ul pus la dispoziţie de petent, nu au rezultat date cu privire la faptul că pe timpul audierii, comisarul şef N.V. ar fi adresat expresii jignitoare lui P.G. ori l-ar fi insultat în vreun fel pe acesta. Dimpotrivă, din conţinutul înregistrării rezultă că ofiţerul de poliţie a depus diligenţe pentru a-l lămuri pe petent în legătură cu ansamblul plângerilor pe care acesta le-a formulat, aflate în curs de soluţionare la diferite instituţii, indicându-i căile legale pe care trebuia să le urmeze pentru clarificarea situaţiei în care se afla. Ofiţerului de poliţie i se poate imputa doar faptul că s-a lăsat angrenat în mod nejustificat în nişte discuţii colaterale ce nu aveau nicio legătură cu obiectul dosarului şi nu s-a axat în mod strict pe problematica dosarului pe care îl instrumenta. Acest aspect nu este însă de natură să atragă în vreun fel răspunderea penală a comisarului şef N.V., întrucât eventualele inabilităţi de ordin profesional nu pot face obiectul cercetării penale.
Din cercetări a mai rezultat că, începând cu data de 01 septembrie 2009 N.V. a încetat raporturile de muncă cu I.P.J. Suceava prin pensionare, în prezent fiind rezervist cu gradul de colonel.
Faţă de cele arătate mai sus, avându-se în vedere că din probele administrate nu au rezultat date sau indicii concrete cu privire la săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul N.V.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul.
Prin Rezoluţia nr. 115/11/2/2010 din data de 12 aprilie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea.
În considerentele acestei rezoluţii s-a reţinut că pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. - o infracţiune comisivă, prin lege fiind incriminată doar fapta consumată, în varianta prevăzută la alin. (1), respectiv ";orală";, este necesar ca elementul material al laturii obiective să constea în întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către un funcţionar care să-i aducă atingere onoarei sau reputaţiei ori să exprime o stare de desconsiderare, care să-i atingă demnitatea, cum sunt cuvintele de ocară sau umilitoare. De asemenea, în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, este necesar ca, prin întrebuinţarea de expresii jignitoare, funcţionarul să urmărească, cu voinţă, proferarea expresiilor jignitoare, prevăzând că acţiunea sa este de natură să aducă atingere demnităţii sau că-i cauzeze victimei vreo vătămare şi, totodată, prin aceasta, să pună într-o lumină defavorabilă activitatea unităţii, în serviciul căreia a comis fapta, rezultat urmărit (intenţie directă) sau acceptat (intenţie indirectă).
Examinând conţinutul discuţiilor purtate între petent şi comisarul şef N.V., s-a constatat că aceştia s-au referit la date, fapte şi aprecieri cu privire la cercetările efectuate de organele de urmărire penală şi activitatea judiciară a instanţelor de judecată, în legătură cu acele cauze în care s-a urmărit stabilirea persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunii de distrugere a locuinţei petentului, prin incendiere, la data de 24 iunie 2003, în comuna Marginea, judeţul Suceava.
Rezultă aşadar că, nici din proba administrată de petent (cu care a urmărit să dovedească săvârşirea infracţiunii) şi nici din celelalte verificări efectuate nu s-au constatat indicii de comitere a infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată (printre alţii) poate face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Alin. (7) al aceluiaşi articol prevede că judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
A susţinut petentul că nu a fot citat pentru audieri în cadrul cercetărilor efectuate de parchet.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Art. 228 alin. (1) C. proc. pen. prevede că ";organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1)";
Din interpretarea dispoziţiilor procedurale care reglementează regimul acestor acte, nu rezultă că în această fază a cercetărilor se instituie în sarcina organului de urmărire penală obligaţia de a cita şi audia persoana care a făcut plângerea.
Dacă petentul doreşte să reclame săvârşirea altor acte prevăzute de legea penală de către intimat, are posibilitatea formulării unei noi plângeri în acest sens, adresată organului competent.
Potrivit art. 250 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de purtare abuzivă ";întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu";.
Aşadar, după cum de altfel a reţinut şi procurorul general, pentru existenţa infracţiunii se impune sub aspect obiectiv ca făptuitorul, în calitate de funcţionar public, să întrebuinţeze, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, expresii jignitoare faţă de o persoană.
În speţă, la data de 05 mai 2008, petentul a fost citat de către intimat pentru a se prezenta la I.P.J. Suceava, în vederea audierii, dată fiind plângerea pe care o formulase împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava.
Între cei doi s-a purtat, în biroul intimatului, o discuţie cu privire la situaţia învederată de petent relativ la incendierea casei sale. Pe parcursul convorbirilor, intimatul a încercat să-i explice unele posibilităţi de acţiune, pe plan juridic, în vederea rezolvării situaţiei, transcrierea întregii conversaţii, înregistrată de către petent cu un reportofon, aflându-se la dosarul de urmărire penală.
Din analiza acestor înregistrări nu reiese că intimatul i-ar fi adresat petentului cuvinte jignitoare, de natură a-i aduce atingere onoarei şi demnităţii de care acesta se bucură.
A arătat petentul, cu ocazia audierii CD-ului conţinând înregistrarea discuţiei purtate cu intimatul, că expresiile relevante în acest sens ar fi: ";spălaţi-vă pe cap"; şi ";dacă eşti mort, te ştergi la c. cu ea";.
Ori, aceste expresii, pe de o parte, nu trebuie privite prin eliminarea lor din contextul în care au fost spuse şi, pe de altă parte, nu au fost utilizate la adresa petentului (constituind doar o formă nepotrivită de limbaj), neavând deci un caracter ofensator.
Aşadar, neexistând elementul material al laturii obiective a infracţiunii, în mod corect a reţinut procurorul că fapta reclamată de petent nu există în însăşi materialitatea sa, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul comiterii ei.
Constatând aşadar că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, Curtea de Apel Suceava, în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent.
Împotriva Sentinţei nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a formulat recurs petiţionarul P.G.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din actele premergătoare în cauză, ce au format obiectul Dosarului penal nr. 14/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate de către petiţionarul P.G. pretins săvârşite de către intimatul N.V., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată, totodată, că în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, rezoluţie confirmată şi de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât şi în cele ale sentinţei instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimatului, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
În consecinţă, respingând plângerea şi menţinând rezoluţiile atacate, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4239/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
