ICCJ. Decizia nr. 4239/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4239/2010

Dosar nr. 9091/1/2010

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7488/2/2010, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. şi G.A.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 114/D/P/2010 din data de 27 august 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

- S.N. zis N.C., fiul lui M. şi I., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă şi deţinere ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, în stare de recidivă posteondamnatorie, totul în stare de concurs, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- D.V. zis C., fiul lui J. şi L., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă agravantă, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- P.C., fiul lui P. şi B., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă posteondamnatorie, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- R.N.C. zis N.R., fiul lui I. şi M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată şi deţinere fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, ambele în stare de concurs, prev. de art 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- S.M.D. zis M., fiul lui D. şi I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în stare de recidivă posteondamnatorie, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1431/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.;

- B.C. zis C., fiul lui R. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen.;

- D.F. zis L., fiul lui l. şi Z., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată şi în stare de recidivă postexecutorie, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- G.A., fiica lui F. şi E., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuatăj, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 1 septembrie 2010, definitivă prin Decizia nr. 3145 din 13 septembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 7320/1/2010, instanţa a respins, ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulate de către inculpaţii: S.N., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C. şi D.F. şi cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de către inculpaţii: D.V. şi D.F. În baza art. 300¹ C. proc. pen., cu referire, la art. 160^b, C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventivă a inculpaţilor S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. şi G.A.

Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 300² C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Astfel, din analiza tuturor probelor administrate în cursul urmării penale, instanţa a reţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, acestea nu s-au schimbat, astfel încât, în mod legal nu se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

S-a apreciat că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele penale pentru care au fost trimişi în judecată, având în vedere:

- procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară, aflat la fila 31, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- dovezile de predare a drogurilor şi a bunurilor şi chitanţele de consemnare a unor sume la CEC aflate la fii. 300-306, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declaraţiile inculpaţilor S.N., D.V., P.C., R.N.C., S.M.D., B.C., D.F. şi G.A., aflate la fii. 253-260, 278-279, 281-294, vol. I, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire P.M., Z.I. şi declaraţia colaboratorului cu nume de cod C.T., aflate la fii. 16-24, 151-153, 200-201, 215-217, 272-273, vol. II Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declaraţii martori asistenţi aflate la fii. 75-77, 177, 243-245, vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declaraţii de martori aflate la fii. 246-248 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- rapoarteledeconstataretehnico-ştiintificăale IG.P.R. Laboratorul Central de Analiză şi profil al drogurilor, precursori privind drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 49-55, 158-162, 178-182, 207-211, 225-229, 249-256, 279-283 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- raportul de constatare tehnico-ştiintifică al S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate privind dispozitivele de interceptare a mijloacelor de comunicare depistate asupra inc. S.N. aflat la fii. 91-99 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- fişele de cazier judiciar aflate la filele 115-116,135, 183-184, 257, 290 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 şi fii. 47, 85-87, 128 vol. lll;

- procesele verbale cu notele de redare ale convorbirilor audio video din mediul ambiental interceptate şi înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpaţi aflate la fii. 25-40, 156-157, 204-205, 222-223, 276-277 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 şi la filele 33-34, 116 vol. III;

- proces verbal de supraveghere operativă aflat filele 41-47 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- planşe foto împreună cu procesele verbale de constituire a acestora şi de recunoaştere de pe planşele foto aflate la fii. 58-69, 78-88, 131 134, 164-169, 213-214, 231-237, 285-289 vol. II. Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010 şi filele 42-45, 78-83, 124-127, vol. III d.u.p.;

- procese verbale de percheziţie aflate la fii. 71-74, 173-176, 239-242 vol. II, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară aflate la fil. 15-16, 46, 63, 77, 84, 101-102, 129 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire aflate la fii. 17-18, 29-30, 64-65, 75-76, 103-104, 114-115 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- declaraţii colaboratori aflate la fii. 19-21, 31-32, 66-67, 105-106 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ale I.G.P.R. Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, precursori privind drogurile depistate (heroina) aflate la fii. 24-28, 37-41, 70-74, 109-113, 119-123 vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010;

- procese verbale cu notele de redare ale convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în mod autorizat, efectuate de inculpaţi, aflate la fii. 130-179, vol. III;

- procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală aflate la filele 182-189, vol. III, Dosar urmărire penală nr. 114/D/P/2010.

Instanţa de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 C. proc. pen., art. 149¹ C. proc. pen. şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., relevante fiind în acest sens mijloacele de probă deja enumerate.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că se menţin şi cerinţele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunii pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modul în care au săvârşit faptele se poate concluziona că la acest moment, când nici cercetarea judecătorească propriu-zisă nu a început, inculpaţii ar prezenta, odată puşi în libertate, un pericol concret pentru ordinea publică.

În contextul creşterii acestui fenomen al traficului de droguri cât şi al consumului de droguri menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor se justifică, aceştia fiind împiedicaţi astfel să reia activitatea infracţională reţinută în sarcina lor.

Indiciile temeinice că inculpaţii au acţionat împreună o perioadă mai mare de timp şi au obţinut diferite comisioane, în lei ori în natură, justifică presupunerea rezonabilă că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că scopul măsurilor preventive prevăzut în art. 136 C. proc. pen. nu se poate realiza printr-o altă măsură preventivă mai puţin severă, mai ales în acest stadiu procesual, când nici măcar aceştia nu au fost nemijlocit audiaţi şi confruntaţi în instanţă.

Cât priveşte participaţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor în raport şi de modalitatea în care s-au derulat faptele, elementele care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor, s-a apreciat că nu numai că subzistă, dar şi impun în continuare privarea de libertate a acestora pentru o bună desfăşurare a procesului penal în acord cu dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Cercetarea judecătorească a inculpaţilor în stare de arest preventiv nu poate fi interpretată ca o încălcare a principiului nevinovăţiei, care guvernează procesul penal, ori ca o executare anticipată a vreunei pedepse şi nici nu constituie o obligaţie a instanţei de a pronunţa o soluţie de condamnare, hotărârea fie de condamnare a inculpaţilor fie de achitare a acestora fiind consecinţa analizei vinovăţiei inculpaţilor pe baza tuturor probelor administrate, fără legătură cu modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea inculpaţilor, în stare de arest preventiv sau în stare de libertate.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen. în condiţiile în care nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

De asemenea s-a mai reţinut că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 C. proc. pen., nu se poate realiza la acest moment procesual decât prin menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive, susţinând în esenţă că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispoziţiilor art. 5 paragr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

De la această regulă, există însă excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute în mod expres şi limitativ de prevederile art. 5 paragr. 1 lit. c). Conform textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.

Înalta Curte constată că, în cauza supusă analizei, au fost respectate, deopotrivă, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă, cât şi exigenţele ce decurg din prevederile Convenţiei.

Astfel, potrivit art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Totodată, conform art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

În prezenta cauză, aşa cum rezultă din încheierea atacată, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală şi a constatat corect că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite şi în prezent condiţiile cumulative impuse de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din acelaşi cod, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, justificându-se în continuare privarea de libertate a acestora, în condiţiile în care există suficiente indicii cu privire la implicarea inculpaţilor în săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi sancţionate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfăşurat presupusa activitate infracţională şi la natura faptelor reţinute în sarcina acestora, se poate aprecia că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, este evident că atunci când anumite infracţiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societăţii o reacţie de nesiguranţa sau de revoltă, iar privarea de libertate a autorilor acestor infracţiuni, cel puţin pentru o perioada de timp, apare ca fiind pe deplin justificată.

Or, în prezenta cauză, aşa cum s-a arătat şi în încheierea atacată, există suficiente probe în legătură cu implicarea inculpaţilor în săvârşirea unor activităţi ilicite referitoare la traficul de droguri şi consumul de droguri, fapte care au luat amploare deosebită, astfel că lăsarea lor în libertate ar contribui la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situaţie incompatibilă cu principiile unei societăţi democratice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. şi G.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7488/2/2010.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.N., D.V., R.N.C., S.M.D., D.F. şi G.A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7488/2/2010

Obligă pe recurenţii inculpaţi S.N. şi D.V. la plata sumelor de câte 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul M.J.

Obligă pe recurenţii inculpaţi R.N.C., S.M.D., D.F. şi G.A. la plata sumelor de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3573/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 4489/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3477/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3735/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3798/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4489/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4531/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 516/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs