ICCJ. Decizia nr. 3634/2010. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3634/2010
Dosar nr.3279/100/2007
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
I. Tribunalul Maramureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 139 din 2 martie 2011 pronunţată în dosarul nr. 3279/100/2007 a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului N.I. din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) , art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. sau în instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen.
S-a respins de asemenea cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpaţilor N.I. şi N.M.D. prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen. şi reţinerea alin. (5) al art. 209 C. pen.
S-a respins de asemenea cererea inculpaţilor N.M.D. şi N.I. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor acestora din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. în instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen.
S-a respins de asemenea cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatului N.I. prin reţinerea şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) faţă de complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.
A fost recunoscută pe cale incidentală hotărârea din 20 martie 2000 a Tribunalului de Mare Instanţă din Paris pronunţată în dosar nr. 0007930047 prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de furt cu distrugere sau degradare e care a fost anulată.
În baza art. 43 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., la 12 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 334 C. proc. pen., din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen.
Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza hotărârii Tribunalului de Mare Instanţă din Paris mai sus menţionate (19 martie 2000 -5 mai 2000).
A fost condamnată inculpata N.M.P. (fostă P.), la 8 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen. , din complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.
Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi a art. 998 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească părţii civile Primăria Paris suma de 440.000 franci francezi - despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei până la plata integrală a debitului.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să achite aceleiaşi părţi civile suma de câte 1.750 lei - cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. , a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 950 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 194 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureş s-a dispus condamnarea inculpatului N.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.
Inculpata N.M.D. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în favoarea statului suma de 3.704.580 lei (ROL), fiecare inculpat fiind obligat la plata către stat a sumei de câte 1.852.290.000 lei (ROL).
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. , fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 4.900.000 lei (ROL) - cheltuieli judiciare la stat.
Prin Decizia penală nr. 87/A/2007 a Curţii de Apel Cluj această sentinţă a fost desfiinţată integral, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea, în esenţă, că se impune a se cita ca şi parte vătămată Primăria Paris cu un exemplar din rechizitoriu cu menţiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în cauză, a se recunoaşte pe cale incidentală Decizia Tribunalului de Mare Instanţă din Paris din 20 martie 2000 prin care inculpatul N.I. a fost condamnat pentru acelaşi gen de fapte la pedeapsa de 2 luni închisoare - pedeapsă executată în perioada 19 martie 2000-5 mai 2000, urmând ca perioada executată să fie dedusă din pedeapsa ce i se va aplica acestuia în acest dosar. în îndrumarul Curţii de Apel Cluj se mai menţionează obligaţia de a se avea în vedere şi cererile formulate în apel de parchet şi de inculpaţi cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor acestora, a se audia inculpaţii, martorii B.S., B.F. şi T.A. pentru a se stabili în mod cert prejudiciul produs părţii vătămate de care depinde şi încadrarea juridică a faptelor şi a se administra orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
În rejudecare la tribunal s-a format dosarul nr. 3279/100/2007.
Din probele de la dosar ultima instanţă a reţinut următoarele:
În luna aprilie 2000 inculpatul N.I. i-a propus martorului B.F.S. să îl ducă în Franţa pentru a sustrage bani din parcometre - propunere acceptată de acesta. De obţinerea paşaportului şi a vizei s-a ocupat inculpata N.M.D. care a achitat şi contravaloarea lor din banii trimişi în^ acest sens de inculpatul N.I. care a suportat şi contravaloarea transportului. în acest context martorul B.F.S. a sustras bani din cutiile din parcările oraşului Paris pentru inculpatul N.I. timp de 11 luni, obţinând venituri zilnice de circa 1.500 franci - bani predaţi apoi inculpatului N.I.
În luna septembrie 2000 la iniţiativa inculpatului N.I. a plecat la Paris în acelaşi scop şi martorul B.S.G. (fratele martorului B.F.S.), inculpata N.M.D. ocupându-se de obţinerea paşaportului, a vizei, contravaloarea lor fiind plătită de aceasta. Contravaloarea transportului a fost achitată din banii trimişi în acest scop de inculpatul N.I.. în luna noiembrie 2000 martorul B.S.G. s-a deplasat la Paris unde a sustras bani din cutiile din parcări timp de 7 luni pentru inculpatul N.I. (11 luni cât a sustras bani pentru acesta martorul B.F.S. - 4 luni pentru că martorul B.S.G. a plecat după circa 4 luni după plecarea martorului B.F.S.). Martorul B.S.G. a sustras pe zi circa 500 franci.
După această perioadă inculpatul N.I. a plecat în Spania, cei doi martori menţionaţi trimiţându-i ulterior suma de 40.000 franci obţinută în acelaşi mod folosindu-se de serviciile bancare şi de sprijinul martorei T.A.
Martorii B.F.S. şi B.S.G. au sustras pentru inculpatul N.I. suma totală de circa 440.000 franci francezi. La stabilirea acestei sume tribunalul a avut în vedere faptul că martorul B.F.S. a sustras bani pentru inculpatul N.I. o perioadă de 11 luni - fapt confirmat de acesta în rejudecare, perioadă în care a sustras o sumă medie de 1.500 franci (1.500 franci x 20 zile/lună = 30.000 franci/lună; 30.000 franci/lună x 11 luni = 330.000 franci). Martorul B.S.G. a sustras pe o perioadă de 7 luni pentru inculpatul N.I. în total 70.000 franci (500 franci/zi x 20 zile/lună=10.000 franci; 10.000 franci x 7 luni = 70.000 franci).
La stabilirea sumei de bani sustrase/zi de martorul B.S.G. tribunalul a avut în vedere o sumă medie de 500 franci raportat la declaraţiile date în rejudecare de cei doi martori (care se coroborează, de altfel, cu cele date în apel chiar dacă în apel au fost audiaţi în condiţiile în care partea civilă Primăria Paris nu putea fi citată pentru prima dată în această cale de atac). Astfel martorul B.S.G. a arătat că a câştigat 200-300 până la 1.000 franci şi uneori până la 15.000 franci, martorul B.F.S. a arătat că împreună au obţinut pe zi 2.000 - 3.000 franci (în apel martorul B.S.G. a indicat o sumă de 500-1.000 franci/zi, iar martorul B.F.S. a indicat în calea de atac menţionată suma de circa 500 franci/zi, mai rar 1.500-2.000 franci). La stabilirea sumei de bani sustrase/zi de martorul B.F.S. tribunalul a avut în vedere o sumă medie de 1.500 franci/zi raportat la declaraţiile date de aceiaşi martori în rejudecare (care se coroborează, de altfel, cu cele date de aceştia în apel). Astfel martorul B.F.S. a precizat în rejudecare că au obţinut/zi împreună 2.000-3.000 euro, deci singur 1.500-2.500 euro (în apel martorul B.F.S. a indicat o sumă medie de 1.500-2.000 franci împreună din care B.S.G. a obţinut circa 500 franci/zi, mai rar 1.500-2.000 franci, iar martorul B.S.G. în apel a indicat o sumă de 1.500-2.000 franci ca fiind obţinută de fratele său).
Prin urmare, cei doi martori menţionaţi au sustras în perioada amintită pentru inculpatul N.I. suma de 400.000 franci (330.000 franci + 70.000 franci), fiind probat în mod cert şi faptul că după plecarea inculpatului N.I. în Spania aceştia i-au mai trimis cu sprijinul martorei T.A. şi al serviciilor bancare suma de 40.000 franci, obţinută în acelaşi mod ilicit. Aşadar, martorii B.F.S. şi B.S.G. au sustras pentru inculpaţii N.I. şi N.M.D. în total suma de 440.000 franci francezi.
Prin hotărârea pronunţată la 20 martie 2000 în dosarul nr. 0007930047 Tribunalul de Mare Instanţă din Paris a dispus condamnarea inculpatului N.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de furt cu distrugere sau degradare constând în aceea că la data de 17 martie 2000 a sustras la Paris suma de circa 1.000 franci în dauna Primăriei Paris. Raportat la data la care s-a comis această faptă (17 martie 2000) şi perioada apropiată în care s-au comis faptele din prezentul dosar şi la modalitatea similară de săvârşire a lor, tribunalul apreciază că toate aceste acte materiale intră în conţinutul unei singure infracţiuni continuate, iar forma de bază (cea a autoratului le absoarbe pe celelalte - instigare şi complicitate la infracţiunea de furt calificat). Prin urmare, se impune a se recunoaşte pe cale incidentală hotărârea pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris, a se anula această hotărâre pentru a se da apoi eficienţă prev. art. 43 C. pen. şi a i se aplica o pedeapsă corespunzătoare pentru infracţiunea săvârşită în întregul ei.
De asemenea, întrucât autoratul absoarbe celelalte două forme de participaţie (instigare şi complicitate), se impune a se schimba încadrarea juridică dată faptelor inculpatului N.I. din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. şi complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. şi a art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen.
Tribunalul a înlăturat alin. (4) al art. 209 C. pen. întrucât valoarea pagubei a fost de circa 1.584.000.000 lei - ROL (440.000 franci x 3.600 lei - o medie a sumelor de 3.090 şi 4.250 lei contravaloarea francului francez comunicate pentru perioada 31 iulie 2000 - 31 decembrie 2001 la fila 189 dosar tribunal din primul ciclu procesual). în cazul infracţiunilor continuate momentul epuizării infracţiunii este momentul în raport de care se stabileşte legea aplicabilă. Or, în luna noiembrie 2001 când s-a epuizat activitatea infracţională (cei doi martori au sustras bani pentru inculpatul N.I. până în luna mai 2001, apoi i-au mai trimis bani la un interval de circa 6 luni, deci în luna noiembrie 2001 s-a epuizat activitatea infracţională) art. 146 C. pen (modificat prin Legea nr. 456 din 18 iulie 2001 publicată în M.Of. nr. 410 din 25 iulie 2001) prevedea ca şi limită de la care se puteau aprecia consecinţele unei fapte penale ca fiind deosebit de grave suma de peste 2.000.000.000 lei (ROL). în consecinţă, fapta inculpatului N.I. nu poate fi apreciată ca având consecinţe deosebit de grave, textul alin. (4) al art. 209 C. pen. urmând a fi înlăturat. Pentru acest motiv nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptelor acestuia (dar şi faptelor inculpatei N.M.D.) prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen. şi reţinerea alin. (5) al art. 209 C. pen. (chiar dacă în prezent furtul calificat cu consecinţe deosebit de grave este prevăzut în alin. (5) al acestui text legal).
Întrucât forma de bază - autoratul - absoarbe celelalte două forme de participaţie (instigare şi complicitate), tribunalul urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor acestui inculpat din instigare la infracţiunea de furt calificat [prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen.] şi complicitate la infracţiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracţiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] sau în instigare la infracţiunea de furt calificat [prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen.].
În cazul inculpatului N.I. acesta a solicitat în apel a se schimba încadrarea juridică din instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 C. pen. în instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. prin înlăturarea deci a alin. (4) C. pen. în cazul acestei infracţiuni. Această cerere s-a respins în condiţiile în care tribunalul nu a mai reţinut această formă de participaţie (instigarea), ci doar autoratul la infracţiunea de furt calificat. Aceeaşi cerere s-a formulat şi în cazul inculpatei N.M.D., însă tribunalul a respins-o în condiţiile în care fapta acesteia nu constituie instigare la infracţiunea de furt calificat, ci complicitate la această infracţiune, nefiind probat faptul că ar fi comis acte de instigare.
Nu s-a reţinut faţă de inculpatul N.I. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) faţă de complicitate la infracţiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] în condiţiile în care fapta sa nu constituie complicitate la infracţiunea de furt calificat, ci autorat la această infracţiune.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului N.I. tribunalul a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor sale (dată de faptul că el însuşi a sustras bani din parcometre, apoi i-a determinat pe martorii minori B.F.S. şi B.S.G. să sustragă sume de bani şi în mod repetat - bani de care a beneficiat în mod efectiv şi care au un cuantum ridicat - 440.000 franci francezi) şi al acestuia (deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă).
S-a reţinut că faptele inculpatei N.M.D. constituie complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen., tribunalul urmând a proceda la schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. [instanţa a reţinut şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptele sale având o formă continuată şi a înlăturat alin. (4) al art. 209 C. pen. pentru aceleaşi motive pentru care Ie-a înlăturat şi în cazul inculpatului N.I., neputându-se reţine existenţa consecinţelor deosebit de grave].
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acesteia s-a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor comise şi gradul de contribuţie la săvârşirea lor (ajutor dat pentru ca martorii minori B.F.S. şi B.S.G. să se deplaseze în Franţa pentru a sustrage bani din parcometre în mod repetat având o sumă totală ridicată - de 440.000 franci), dar şi de persoana inculpatei (nu şi-a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, iar, potrivit caracterizării depuse la dosar la termenul de judecată din 3 februarie 2011 întocmită de directorul Liceului Teoretic „Bogdan Vodă" din Vişeu de Sus, aceasta a avut ca şi profesor de matematică cu o vechime de 4 ani o conduită exemplară).
Acesteia i s-au interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. întrucât, în raport de faptele săvârşite, nu poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor şi celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcţiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. presupune existenţa unei conduite ireproşabile. Nu se impune a i se interzice şi drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. întrucât inculpata nu s-a folosit de vreo funcţie, profesie, activitate pentru a comite faptele din acest dosar.
Faţă de gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se va executa în regim de detenţie [în condiţiile prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., nu şi ale art. 71, art. 64 lit. c) C. pen., pentru aceleaşi argumente pentru care i s-au aplicat prev. art. 64 lit. a), b) C. pen., nu şi cele ale art. 64 lit. c) C. pen.].
Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a reţinut faptul că prejudiciul dovedit în mod cert ca fiind produs părţii civile Primăria Paris este în sumă de 440.000 franci francezi (astfel cum acest aspect a fost prezentat anterior în detaliu) astfel că cei doi inculpaţi au fost obligaţi în solidar la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinţei până la plata integrală a debitului.
II. Împotriva sentinţei sus menţionate au declarat apel inculpaţii N.I. şi N.M.D., căi de atac nemotivate de către titularii acestuia.
Curtea din oficiu a pus în discuţia părţilor necompetenţa materială a tribunalului, privind judecata în primă instanţă a cauzei penale pendinte, excepţie referitor la care a constatat şi decis următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş întocmit în anul 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului apelant N.I. pentru instigare la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 4 C. pen. şi pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată inculpata N.M.D. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut în sarcina inculpatului că în perioada martie 2000 - decembrie 2001 i-a determinat pe minorii B.D.S. şi B.S.G. să comită în Paris infracţiuni de furt pe timp de noapte din aparatele de taxat parcări, iar în sarcina inculpatei s-a reţinut că l-a ajutat pe inculpat să determine mai multe persoane în scopul comiterii acestei infracţiuni de furt.
În primul ciclu procesual Tribunalul Maramureş în data de 27 aprilie 2006 i-a condamnat pe cei doi inculpaţi însă prin Decizia penală nr. 87/2007 dată în apel de Curtea de Apel Cluj cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru a se cita partea vătămată Primăria Paris şi pentru a se recunoaşte o decizie a Tribunalului de Mare Instanţă din Paris prin care inculpatul a fost condamnat pentru acte materiale similare comise în aceeaşi perioadă.
Ca urmare a acestei decizii de trimitere Tribunalul Maramureş a pronunţat sentinţa atacată prin apelurile deduse judecăţii de faţă.
Se observă că infracţiunile cu care a fost sesizat tribunalul şi pe care acesta Ie-a judecat în primă instanţă vizează infracţiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. pentru care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea codului de procedură penală, competenţa aparţinea într-adevăr tribunalului potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006 art. 27 lit. a) C. proc. pen. a exclus din competenţa de primă instanţă a tribunalului infracţiunile de furt calificat prev. de art. 209 alin. (3) şi (4) C. pen., acestea revenind în competenţa judecătoriei potrivit art. 25 C. proc. pen. ce prevede că judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanţele competente dar în caz de admitere a apelului dacă se dispune desfiinţarea şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit Legii 356/2006.
Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667 din 7 august 2006 şi a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa, în consecinţă la data judecării prezentei cauze după trimiterea spre rejudecare dispusă din Decizia penală nr. 87/2007 a Curţii de Apel Cluj, tribunalul nu mai avea competenţa materială de a judeca această cauză.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispoziţiile relative la competenţa după materie sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit alin. (3) această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b), teza finală C. proc. pen. va desfiinţa sentinţa atacată şi va dispune rejudecarea de către instanţa competentă potrivit dispoziţiilor comune în materie respectiv Judecătoria Vişeu de Sus cu respectarea tuturor dispoziţiilor procesual penale aplicabile în prezent.
Competenţa Judecătoriei Vişeu de Sus a fost stabilită în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care judecata îşi va relua cursul este citirea actului de sesizare, în prealabil citării în mod legal a tuturor părţilor, inclusiv prin prisma celor statuate prin Decizia penală nr. 87/2007 a Curţii de Apel Cluj.
III. Recursul în termen declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 130/A din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Infracţiunile cu care a fost sesizat tribunalul şi pe care acesta Ie-a judecat în primă instanţă - astfel cum s-a reţinut prin Decizia atacată - vizează infracţiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. pentru care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea codului de procedură penală, competenţa aparţinea într-adevăr tribunalului potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006, ce a modificat dispoziţiile art. 27 lit. a) C. proc. pen. au fost excluse din competenţa de primă instanţă a tribunalului infracţiunile de furt calificat prev. de art. 209 alin. (3) şi (4) C. pen., acestea revenind în competenţa judecătoriei potrivit art. 25 C. proc. pen. ce prevede că judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanţele competente dar în caz de admitere a apelului dacă se dispune desfiinţarea şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competentă potrivit Legii 356/2006.
Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667 din 7 august 2006 şi a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa, respectiv 6 septembrie 2006. Rejudecarea în primă instanţă a cauzei a avut loc cu începere de la data de 20 mai 2010 fiind finalizată prin pronunţarea sentinţei penale nr. 139 din 2 martie 2011, toate aceste acte şi activităţi procesuale fiind ulterioare datei de 6 septembrie 2006 când au intervenit modificările asupra competenţei tribunalului anterior arătate, situaţie ce relevă că tribunalul nu mai avea competenţa materială de a judeca această cauză în primă instanţă.
Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispoziţiile relative la competenţa după materie sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit alin. (3) această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.
Ca atare, competenţa Judecătoriei Vişeu de Sus a fost stabilită în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., soluţie legală în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 130/A din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3552/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3677/2010. Penal → |
|---|
