ICCJ. Decizia nr. 3652/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3652/2010
Dosar nr. 3854/108/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 39/A din 11 martie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins apelul declarat de inculpatul P.O. împotriva Sentinţei penale nr. 121/PI din 07 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 3854/108/2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de apel a reţinut că:
Prin Sentinţa penală nr. 121/PI din 07 mai 2010, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul P.O., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. la o pedeapsă totală de 3 ani de zile. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 mai 2006 până la 18 mai 2006.
Prin rechizitoriul nr. 13/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. reţinându-se că în data de 08 mai 2006 inculpatul a vândut cantitatea de 9,12 gr. canabis inculpatului B.M. şi, de asemenea, în perioada octombrie 2005 - mai 2006, a deţinut droguri de risc în vederea consumului propriu.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 08 mai 2006 şi pus în libertate la data de 18 mai 2006 datorită stării sale de sănătate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond a considerat că faptele inculpatului aşa cum au fost reţinute prin actul de sesizare al instanţei întrunesc sub aspect subiectiv şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., modul concret în care a acţionat inculpatul, urmările faptelor sale, poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor în faza de urmărire penală, neprezentarea acestuia în faţa instanţei de fond, starea de recidivă postexecutorie faţă de pedeapsa de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 746/1999 a Judecătoriei Arad, din a cărei executare a fost liberat condiţionat la data de 15 noiembrie 2000 cu un rest de pedeapsă de 353 zile închisoare pentru care nu a intervenit încă reabilitarea în sensul art. 135, 137 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pronunţând o nouă hotărâre instanţa să aplice o pedeapsă orientată sub minimul special ţinând cont de circumstanţele atenuante, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81, 82 C. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 39/A, a respins apelul declarat de inculpatul P.O. considerând că instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi de asemenea o corectă individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare. Inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală comiterea faptelor. Totodată instanţa de fond, în mod corect, a considerat că nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante şi nici nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere ca modalitate de executare a pedepsei de 3 ani închisoare.
Împotriva Deciziei penale nr. 39/A a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.O. prin care a solicitat, în baza art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 39/A şi rejudecând cauza să se dispună aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen., reducerea pedepsei sub limita specială prev. de lege şi să se aplice art. 86 alin. (1) C. pen. invocând starea gravă de sănătate.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Înalta Curte constată:
Prin rechizitoriul nr. 13/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a reţinut că în data de 08 mai 2006 inculpatul a vândut cantitatea de 9,12 gr. canabis inculpatului B.M. şi, de asemenea, în perioada octombrie 2005 - mai 2006, a deţinut droguri de risc în vederea consumului propriu.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 08 mai 2006 şi pus în libertate la data de 18 mai 2006 datorită stării sale de sănătate.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în faza de urmărire penală.
Prin Sentinţa penală nr. 121/PI din 07 mai 2010, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul P.O., în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. la o pedeapsă totală de 3 ani de zile. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 08 mai 2006 până la 18 mai 2006
Împotriva sentinţei penale inculpatul a declarat apel, apel care a fost respins prin Decizie nr. 39/A a Curţii de Apel Timişoara iar împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs.
Inculpatul P.O. nu a putut fi audiat nici la instanţa de fond, nici la cea de apel şi nici la instanţa de recurs deşi instanţele au făcut demersuri pentru aducerea acestuia la instanţă în vederea ascultării.
Înalta Curte constată că inculpatul a recunoscut, încă din faza de urmărire penală, comiterea faptelor neavând niciun fel de obiecţie cu privire la încadrarea juridică a acestora. Inculpatul a solicitat, întrucât este bolnav de tuberculoză, ca la individualizarea judiciară a pedepsei să se aibă în vedere prev. art. 74, 76 C. pen., iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Înalta Curte apreciază că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 74, 76 C. pen. şi nici ale art. 86 alin. (1) C. pen. pentru următoarele considerente:
Circumstanţele atenuante judiciare, aşa cum sunt prev. de art 74, sunt împrejurări care diminuează răspunderea penală ele rămânând la latitudinea judecătorului de a le alege şi de a le aplica. Aceste circumstanţe sunt în număr nelimitat, judecătorul putând alege una sau mai multe, în funcţie de caracteristicile fiecărei infracţiuni sau a fiecărui infractor.
De observat că niciuna din instanţele anterioare nu au făcut aplicarea prev. art. 74 C. pen. întrucât simplul fapt al recunoaşterii faptelor nu poate fi suficient pentru a se reţine circumstanţele atenuante mai ales că recunoaşterea a survenit în condiţiile în care acesta a fost prins în flagrant şi existau probe temeinice în susţinerea vinovăţiei, iar consumul de droguri a fost probat pe baza rezultatelor analizei toxicologice.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama şi de gradul de pericol social al faptelor comise, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de deţinere în vederea consumului propriu sunt fapte cu un grad sporit de pericol social, prin acestea aducându-se atingere unei importante valori sociale ocrotite de art. 1 C. pen. şi anume sănătatea şi viaţa persoanei. Totodată nu trebuie ignorat faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 764/99 a Judecătoriei Arad la o pedeapsă de 3 ani închisoare executată tot în regim de detenţie, iar faptele pentru care este trimis în judecată sunt comise în stare de recidivă postexecutorie, situaţie în care se apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de 3 ani închisoare în regim privativ de libertate.
Chiar dacă pedeapsa rezultantă pentru infracţiunile comise de inculpat în concurs real este de 3 ani, prev. art. 86 alin. (1) nu-şi găsesc aplicare în cazul de faţă atât pentru considerentele expuse mai sus cât şi pentru faptul că nu sunt îndeplinite şi celelalte două cerinţe prev. art. 86 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea din finalul motivelor de recurs scrise şi aflate la dosarul cauzei, referitor la amânarea executării pedepsei în baza art. 453 alin. (1) lit. a)/1 rap. la art. 453/1/1 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte nu poate dispune cu privire la această cerere întrucât pe de o parte ea nu a fost sesizată legal iar pe de altă parte numai după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare se poate lua în discuţie o astfel de cerere cu respectarea competenţelor legale în materie.
Faţă de motivele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. constată recursul ca fiind nefondat motiv pentru care urmează a-l respinge. Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 11 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1313/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
