ICCJ. Decizia nr. 368/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 368/2010
Dosar nr. 2195/63/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 10 iulie 2009, pronunţată în dosarul nr. 2195/63/2009 al Tribunalului Dolj, secţia pentru minori şi familie, inculpatul S.M.S. - în baza art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. - a fost condamnat la 2 ani închisoare, iar inculpatul F.C.A. - în baza art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. - a fost condamnat la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.
În final, pentru ambii inculpaţi s-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), teza a ll-a şi lit. b) C. pen., iar inculpatului F.C.A. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o perioadă de 1 an potrivit art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv pentru ambii inculpaţi şi s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 11 februarie 2009.
Sub aspectul laturii civile, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de bunica minorului-parte vătămată, inculpaţii fiind obligaţi în solidar la despăgubiri civile în cuantum de 2.000 lei.
În fapt, în sinteză, prima instanţă a reţinut că în după amiaza zilei de 8 februarie 2009, în jurul orelor 15,30, minorul C.M., în vârstă de 8 ani, se afla pe strada Crişului din municipiul Craiova, în apropierea Liceului I.C.M. 2, şi apela la mila trecătorilor, solicitându-le diverse sume de bani. După circa 30 de minute, inculpatul major F.C.A., care era însoţit de inculpatul minor S.M.S., i-a solicitat acestui minor să-i însoţească în incinta căminului, promiţându-i că îi va da o sumă de bani dacă acceptă să-i facă baie. Minorul i-a însoţit pe cei doi inculpaţi până la etajul I al căminului.
Cei doi inculpaţi au intrat în camera lui S.M.S., de unde au luat săpun şi şampon, apoi s-au deplasat împreună cu minorul în camera de baie, aflată pe holul comun.
Inculpatul minor S.M.S. i-a cerut minorului C.M., în vârstă de 8 ani, să se dezbrace şi să se spele, iar acesta s-a conformat. După ce minorul s-a spălat, inculpatul minor S.M.S. s-a întors în camera sa în căutarea unui prosop.
În acest timp, inculpatul major F.C.A., rămas în camera de baie împreună cu minorul C.M., s-a hotărât să întreţină cu acesta relaţii sexuale orale, şi s-a descheiat la pantaloni, apropiindu-şi organul sexual de gura acestuia. Continuarea activităţii inculpatului F.C.A. a fost întreruptă de apariţia inculpatului S.M.S., care s-a întors în camera de baie.
Inculpatul major F.C.A. I-a îndemnat pe inculpatul minor S.M.S. să întreţină relaţii sexuale cu minorul C.M., iar acesta a acceptat. Inculpatul F.C.A. i-a cerut minorului să deschidă gura, acesta s-a conformat, iar inculpatul S.M. a întreţinut cu acesta relaţii sexuale orale.
Ulterior, minorul C.M., după ce s-a şters cu un cearceaf adus de inculpatul minor S.M.S., s-a îmbrăcat şi a fost condus de cei doi inculpaţi în afara căminului.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, precum şi inculpaţii S.M.S. şi F.C.A.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 220 din 5 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.A. şi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul S.M.S., desfiinţând, în parte, sentinţa atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile.
Instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 75 lit. c) C. pen. faţă de inculpatul major F.C.A., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului minor S.M.S. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi, de asemenea, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului major F.C.A. la 3 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a ambilor inculpaţi şi s-a dedus din pedepsele majorate durata măsurilor preventive până la zi.
Sub aspectul laturii civile, a fost modificată obligarea solidară a inculpaţilor la despăgubiri civile în sensul că inculpatul minor S.M.S. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.N.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate:
Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că în ziua de 8 februarie 2009, în jurul orelor 15.30, minorul C.M., în vârstă de 8 ani, se afla în apropierea căminului Liceului ICM 2, apelând la mila trecătorilor, solicitând bani. Inculpatul major F.C., fiind prezent şi inculpatul S.M., sub pretextul că îl vor spăla, i-a cerut minorului să-i însoţească în cămin, promiţându-i bani. Cei doi inculpaţi, însoţiţi de minorul C.M., au intrat în cămin. Inculpatul S.M. a luat săpun şi şampon după care, împreună cu inculpatul F.C. şi cu minorul s-au deplasat la baie, cerându-i minorului să se spele. După ce minorul s-a spălat, inculpatul S.M. s-a întors în cameră după un prosop. Declaraţiile date de partea vătămată infirmă împrejurarea potrivit căreia în timpul în care inculpatul major F.C. a rămas singur cu minorul, acesta şi-a apropiat organul sexual de gura acestuia (fil.80 dpi., fil.36 verso, fil.37 verso, fil.39 verso d.u.p.), declaraţie care se coroborează cu cea a martorului C.P., bunicul părţii vătămate (fil.41 verso, 43 verso, d.u.p.,79 d.p.i).
Ambii inculpaţi, cu ocazia soluţionării recursului împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării, în prezenţa apărătorului, au menţionat în faţa completului de judecată „menţin declaraţiile date anterior şi recunosc săvârşirea faptelor pentru care sunt acuzat" (fil. 14, 15 - dosar recurs arestare - 426/54/2009 al Curţii de Apel Craiova).
Este însă necontestat că, după revenirea inculpatului minor S.M., inculpatul major F.C. l-a îndemnat pe acesta să întreţină relaţii sexuale orale cu minorul, rămânând în aceeaşi încăpere pe întreaga durată a consumării relaţiei sexuale.
Aşa cum rezultă din probatoriul administrat, cei doi inculpaţi au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile (fiind lipsită de rezonabilitate apărarea acestora potrivit căreia, la începutul lunii februarie, au invitat minorul în cămin pentru „a-i face baie"), faptele inculpatului major F.C., astfel cum au fot menţionate, cu începere de la luarea minorului în cămin şi până la epuizarea activităţii infracţionale a coinculpatului minor S.M., în raport şi cu vârsta foarte fragedă a părţii vătămate (în vârstă de 8 ani), a fost de natură să realizeze condiţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), înlesnind şi chiar ajutând sub aspect moral activitatea infracţională a coinculpatului S.M. constând în aceea de a întreţine relaţii sexuale orale cu partea vătămată.
Cât priveşte pe inculpatul minor S.M.S. infracţiunea este comisă în formă consumată, acesta - prin nedeclararea recursului - achiesând la existenţa faptei şi încadrarea juridică a acesteia.
Nici-o probă nu sugerează împrejurarea că inculpaţii, la momentul invitării părţii vătămate în cămin, ar fi spus acesteia că urmează a întreţine relaţii sexuale orale contra unor sume de bani, şi că ar fi obţinut un astfel de consimţământ. Pretinsul acord ulterior al părţii vătămate la întreţinerea relaţiilor sexuale orale este nesemnificativ în raport cu vârsta de numai 8 ani al acesteia şi, mai ales, cu situaţia inedită în care, brusc, a fost pusă de cei doi inculpaţi pe fondul lipsei experienţei de natură sexuală şi, mai ales, a unei evidente imaturităţi socio-psihologice (în acest sens, conţinutul înscrisurilor emise de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului - fil.81-82 d.u.p.), de toate acestea profitând - de altfel - ambii inculpaţi în conceperea şi realizarea activităţii infracţionale convenită încă la primele momente ale observării părţii vătămate în apropierea căminului.
Curtea constată că nemenţionarea în decizie a dispoziţiilor alin. (3) teza I a art. 197 C. pen. este o omisiune evidentă, instanţa de apel nedispunând schimbarea încadrării juridice a faptei, mai ales că reţinerea acestui text - corect reţinut de instanţa de fond - s-a impus ca datorită vârstei părţii vătămate (minor în vârstă de 8 ani).
Pedepsele ce urmează a fi executate de inculpaţi (cercetaţi şi judecaţi în stare de arest), astfel cum au fost majorate de instanţa de apel, răspund principiului proporţionalităţii necesare între gravitatea faptei şi persoana inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea care va fi executată, pe de altă parte, nefiind justificată o nouă majorare a acestora.
Curtea reţine şi că ambii inculpaţi, deşi în apel le-au fost majorate pedepsele, nu au declarat recurs, împrejurare care sugerează asumarea deplină a răspunderii pentru faptele săvârşite şi înţelegerea necesităţii supunerii la executarea sancţiunilor privative de libertate, ambele aspecte conducând la concluzia existenţei premiselor realizării scopului pedepsei arătat în art. 52 C. pen.
Este întemeiată însă critica din motivele de recurs referitoare la greşita neaplicare a dispoziţiilor art. 64 lit. b) C. pen., cele două texte - art. 64 lit. a) şi lit. b) - aflându-se într-o anumită corelaţie juridică.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de parchet, se va casa Decizia atacată şi se va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 220 din 05 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii S.M.S. şi F.C.A.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la modul de soluţionare a laturii penale, după cum urmează:
Referitor la inculpatul minor S.M.S. sub aspectul omisiunii reţinerii în încadrarea juridică a faptei şi a alin. (3) teza I art. 197 C. pen.
Referitor la inculpatul major F.C.A..
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de viol din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în complicitate la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului F.C.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 1 an.
Menţine pedepsele principale aplicate inculpaţilor prin Decizia penală sus-menţionată.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale sus-menţionate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 februarie 2009 la 2 februarie 2010.
Onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1210/2010. Penal → |
|---|
