ICCJ. Decizia nr. 3837/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3837/2010
Dosar nr. 329/64/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 46/F din 11 iunie 2010, Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondată plângerea petentului C.N. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că petentul a cerut desfiinţarea rezoluţiei menţionate şi trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de intimata S.Ş.M., judecător la Tribunalul Braşov, pentru infracţiunile prev. de art. 289, 246, 249 C. pen.
Petentul a motivat că intimata judecător, în considerentele Deciziei civile nr. 18/A/2009 a făcut aprecieri necorespunzătoare adevărului şi nu a avut în vedere apărările sale, ci doar susţinerile avocatului părţii adverse.
Curtea de Apel Braşov a motivat că decizia civilă care-l nemulţumeşte pe petent a fost pronunţată în apelul petentului împotriva Sentinţei civile nr. 2435/2008 a Judecătoriei Braşov, prin care au fost partajate bunurile comune rezultate din căsătoria petentului cu C.V.C.
S-a apreciat că din actele premergătoare nu rezultă că S.Ş.M. a soluţionat cauza cu rea-credinţă sau că aceasta ar fi comis infracţiuni în calitate de judecător în legătură cu pronunţarea soluţiei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul care, în esenţă, solicită casarea acesteia, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de judecătoarea S.Ş.M.
Din motivarea recursului rezultă că petentul este nemulţumit de decizia penală la soluţionarea căreia a participat intimata judecător.
Recursul nu este fondat.
Pentru a admite plângerea împotriva unei rezoluţii de netrimitere în judecată, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului şi să indice fapte şi împrejurări ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.
Procedând astfel, judecătorul este obligat să examineze dacă din actele premergătoare efectuate există indicii temeinice, respectiv presupunerea rezonabilă că în cauză s-au săvârşit fapte penale.
Or, din actele premergătoare administrate în prezenta cauză nu rezultă presupunerea rezonabilă că judecătoarea a soluţionat cauza cu rea-credinţă, urmărind să-l prejudicieze pe petent.
De altfel, din examinarea actelor premergătoare rezultă că între petent şi fosta lui soţie s-a derulat un lung şir de procese civile pentru partajarea de bunuri, în cauză fiind epuizate căi ordinare şi extraordinare de atac.
Aşa fiind, văzând că potrivit Constituţiei, hotărârile judecătoreşti pot fi îndreptate exclusiv în căile de atac prevăzute de lege şi că hotărârea atacată a Curţii de Apel Braşov este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge recursul petentului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 46 F din 11 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3833/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3159/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
