ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3829/2010
Dosar nr. 865/89/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 158 din 16 iunie 2010 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul V.M. (fiul lui I. şi E., născut în com. T., jud. Vaslui, cu acelaşi domiciliu, fără ocupaţie, căsătorit, având 4 copii majori, cu antecedente penale) la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 10 decembrie 2009 la zi.
S-a confiscat un cuţit, corp delict.
În latura civilă inculpatul a fost obligat la despăgubiri către Serviciul de ambulanţă a judeţului Vaslui şi Spitalul de urgenţă judeţean Vaslui.
S-a constatat că M.D.C., sora victimei H.A.V. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut, în esenţă, că în seara de 7 decembrie 2009 la locuinţa inculpatului, acesta împreună cu victima şi alte trei persoane au consumat băuturi alcoolice. În aceste condiţii, în urma unor discuţii contradictorii, inculpatul V.M. l-a înjunghiat pe H.A.V. cu un cuţit în zona toraco-abdominală.
Victima a reuşit să fugă din locuinţa inculpatului, însă a căzut în curtea sa, unde a decedat.
Instanţa fondului reţine că în cauză inculpatul şi-a recunoscut fapta, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor şi concluziile raportului de expertiză medico-legală a Serviciului medico-legal judeţean Vaslui din care rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a produs prin lovire cu obiect tăietor-înţepător, respectiv cuţit.
S-a mai reţinut că inculpatul s-a apărat, în sensul că a comis fapta pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice şi al refuzului victimei de a părăsi locuinţa inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 128 din 20 iulie 2010 Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care în esenţă, critică hotărârile pronunţate pentru modul de individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că instanţele au stabilit o corectă situaţie de fapt în baza probelor pe care le-a analizat temeinic.
Nu există îndoieli cu privire la faptă şi autorul acesteia.
Încadrarea juridică dată faptei este legală.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu privire la criteriile generale de individualizare.
Potrivit art. 174 C. pen., infracţiunea de omor se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani închisoare.
Pedeapsa aplicată de instanţă este egală cu limita minimă prevăzută de lege.
Curtea observă că reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege poate opera doar în condiţiile existenţei unor împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală.
Ori, în cauză, astfel de împrejurări nu există. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar conduita sinceră a acestuia a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei care a fost cuantificată la limita minimă. O reducere a pedepsei sub această limită ar fi nelegală.
Examinând din oficiu cauza, Înalta Curte constată că nu există nici un alt motiv de casare, astfel că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, ca nefondat, va deduce prevenţia şi îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva Deciziei penale nr. 128 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 10 decembrie 2009, la 29 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3830/2010. Penal → |
|---|
