ICCJ. Decizia nr. 3830/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3830/2010
Dosar nr. 10295/63/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 63 din 11 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.I.A., fără ocupaţie, recidivist, din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 701 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia nr. 4720 din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală 350 din 4 februarie 2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă perioada efectiv executată, de la 24 mai 2006 la zi, şi s-a menţinut starea de arest.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de câte 5.000 RON, către partea civilă R.M. şi partea civilă D.F.M.
Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 euro.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că în cursul lunii septembrie 2004 inculpatul G.I.A. le-a indus în eroare pe părţile vătămate minore R.M. şi D.F.M., din com. C., jud. Dolj, promiţându-le în mod mincinos că le va găsi locuri de muncă bine plătite în Franţa. În realizarea rezoluţiunii infracţionale, le-a ajutat pe minore să-şi procure paşapoarte şi le-a plătit contravaloarea transportului în Franţa, în luna octombrie 2004. Ajunse în Paris, minorele au fost cazate la un hotel pe cheltuiala inculpatului, care le-a reţinut paşapoartele. Concomitent, inculpatul le-a comunicat părţilor vătămate minore că adevăratul scop al aducerii lor în Franţa este pentru a le determina să se prostitueze în folosul lui.
La refuzul iniţial al celor două minore părţi vătămate, inculpatul, prin ameninţări şi violenţe fizice, le-a constrâns să practice prostituţia, iar banii câştigaţi au fost însuşiţi în totalitate de către acesta.
S-a mai reţinut că pentru a obţine câştiguri importante din exploatarea sexuală a minorelor, inculpatul le-a cumpărat haine provocatoare, mijloace de contracepţie şi le-a transportat seară de seară în stradă, unde le-a supravegheat îndeaproape, impunându-le să aibă relaţii sexuale cu 15 - 20 de clienţi pe noapte.
S-a mai stabilit că relaţiile sexuale erau întreţinute în maşina clientului, în locuinţa inculpatului sau în hoteluri.
Referitor la minora R.M., care nu a satisfăcut corespunzător dorinţa de câştig a inculpatului G.I.A., aceasta a fost lovită cu capul de pereţi de către inculpat şi a fost ameninţată că va fi tăiată cu lama de ras pe faţă sau va fi aruncată de la etaj.
Aceste violenţe au fost întrerupte de cealaltă minoră D.F.M., care s-a angajat că va câştiga mai mulţi bani pentru a-şi salva prietena.
Instanţa fondului a reţinut că minorele au fost depistate practicând prostituţia de către autorităţile franceze şi că au reuşit să revină în România ajutate de doi cetăţeni români care lucrau legal în Franţa şi care le-au achitat contravaloarea biletelor de autocar.
Această stare de fapt a fost probată cu declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţiilor martorilor I.M., G.C.G., G.L.C., C.T. şi E.C.
Instanţa fondului a mai reţinut că inculpatul a refuzat să facă declaraţii şi a negat că ar fi săvârşit infracţiuni.
În esenţă s-a apărat că părţile vătămate au insistat să-l însoţească în Franţa.
Apărările inculpatului au fost înlăturate prin declaraţiile minorelor şi ale martorilor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond s-a referit la criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) S-a avut în vedere că inculpatul este recidivist, împrejurările comiterii faptelor, vârsta victimelor infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 9 din 19 ianuarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi a desfiinţat sentinţa, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 79/2005 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, nemodificată cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, nemodificată, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.I.A. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală definitivă nr. 701/2003 a Tribunalului Dolj, urmând ca în final să execute 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală definitivă nr. 350/2003 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute în final 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a computat din pedeapsă perioada efectiv executată, de la 24 mai 2006 la 26 octombrie 2009.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului care, în esenţă, a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul legal prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Prin urmare, recursul inculpatului va fi examinat în condiţiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. referitoare la cazurile de casare din oficiu.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţele au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate. Aceste probe au fost invocate în cuprinsul motivării hotărârilor atacate.
Apărările inculpatului au fost respinse întemeiat.
Încadrarea juridică dată faptelor de instanţa apelului este de asemenea legală şi temeinică, fiind motivată în cuprinsul expunerii.
În raport de pericolul social concret al faptelor şi făptuitorului, pedeapsa a fost just individualizată de către instanţa apelului. În acest sens, s-au făcut ample referiri la pericolul social al faptelor, suferinţele cauzate victimelor şi consecinţele acestora asupra dezvoltării minorelor.
Au fost motivate daunele morale acordate părţilor vătămate.
Este netemeinică susţinerea din recurs potrivit căreia instanţa de apel nu a motivat suficient hotărârea şi nu a administrat probe noi în vederea aflării adevărului.
Aşa cum s-a arătat, instanţele au făcut o interpretare corectă a probelor, stabilind o situaţie de fapt în acord cu acestea.
De altfel, în principal, motivul de critică din apel a fost individualizarea pedepsei pe care inculpatul, pe de o parte a considerat-o prea aspră, iar pe de altă parte, ca fiind greşită prin aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei.
Acest ultim motiv a fost susţinut şi în concluziile din dezbaterea recursului de către apărătorul recurentului.
În mod corect instanţele au făcut aplicarea disp. art. 83 C. pen. în referire la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei suspendare condiţionată a fost revocată, nefiind incidente prevederile art. 85 C. pen. referitoare la anularea suspendării.
Hotărârea de condamnare la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic. art. 81, 82 C. pen. a fost pronunţată prin Sentinţa definitivă nr. 350/2003 a Judecătoriei Craiova.
Infracţiunea continuată din prezenta cauză în formă continuată a fost comisă de inculpat în cursul termenului de încercare începând cu luna octombrie 2004.
Aşa fiind, instanţele au făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale referitoare la revocare.
Examinând din oficiu hotărârile atacate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., instanţa constată că nu există niciun motiv de casare întemeiat care ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 9 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3829/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3102/2010. Penal → |
|---|
