ICCJ. Decizia nr. 3857/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3857/2010
Dosar nr. 88/57/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 30 din 30 martie 2010, a fost respinsă plângerea petiţionarului I.A. împotriva Rezoluţiei din 10 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menţinută prin Rezoluţia din 18 decembrie 2009 a procurorului general al aceleiaşi unităţi de parchet.
S-a reţinut că, din actele premergătoare, nu rezultă săvârşirea vreunei infracţiuni atâta vreme cât petiţionarul, deşi a solicitat acordarea ajutorului judiciar fără însă a completa cererile-tip pe propria răspundere privind veniturile realizate de membrii familiei şi să indice obiectul cererii.
În lipsa indiciilor din care să rezulte încălcarea atribuţiilor de serviciu ale avocatului intimat, acesta desfăşurându-şi activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege, astfel că în mod corect a fost adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva aceste sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-au administrat probele necesare, iar intimatul, deşi nu s-a prezentat la trei termene, s-a pronunţat soluţia de respingere.
Recursul este nefondat. pentru următoarele considerente:
În plângerea formulată de petiţionar împotriva intimatului C.I.S. în calitate de decan al Baroului de Avocaţi Hunedoara pentru infracţiunea de abuz în serviciu întrucât nu i-a acordat asistenţă juridică gratuită, petiţionarul nu a reuşit să probeze că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu rea-credinţă şi aceasta atâta vreme cât el însuşi, respectiv petiţionarul, nu a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege într-un asemenea demers judiciar, prin completarea unor declaraţii-tip privind posibilităţile materiale ale petiţionarului şi familiei sale.
De aceea, susţinerile petiţionarului privind probatoriul nu pot fi imputate organelor judiciare ori intimatului.
Cât priveşte critica referitoare la lipsa intimatului la trei termene pe parcursul instrumentării cauzei, aceasta nu prezintă nicio relevanţă în raport de modul de soluţionare a cauzei şi oricum nu a fost de natură a-l prejudicia pe petiţionar prin soluţia adoptată.
Astfel fiind, hotărârea recurată fiind temeinică şi legală, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 30 din 30 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4291/2010. Penal → |
|---|
