ICCJ. Decizia nr. 3848/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3848/2010
Dosar nr. 7349/110/2009
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 202 din 15 iunie 2010 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul P.C. (cetăţean român, studii şcoală profesională, necăsătorit, cioban) în baza art. 174 alin. (1) C. pen. la 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 58.000.000 lei vechi despăgubiri civile şi 100.000.000 lei vechi daune morale către partea civilă M.F.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în fapt că în ziua de 13 septembrie 2009 inculpatul s-a deplasat la locuinţa mamei sale L.M. din Moineşti, str. G.E., unde aceasta locuia împreună cu concubinul său C.C.
Pe fondul consumului de alcool victima C.C. a făcut afirmaţia că inculpatul ar întreţine raporturi apropiate cu mama sa L.M.
În aceste împrejurări inculpatul a început să lovească victima cu pumnii şi picioarele în zona capului şi toracelui.
După încetarea agresiunii victima s-a deplasat la domiciliul său, situat într-un imobil învecinat unde a decedat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită consecutiv unui traumatism toracic grav, soldat cu fracturi costale bilaterale şi de stern, cu hematom mediastinal şi traumatism abdominal cu contuzie renală. Leziunile traumatice prin topografie şi aspect morfologic de gravitate s-au putut produce prin loviri active repetate şi lovire-comprimare toracică cu mijloace contondente. Între leziunile traumatice şi deces a existat o legătură directă de cauzalitate.
Examenul toxicologic a pus în evidenţă o alcoolemie a cadavrului de 2,50 gr. ‰.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare medico-legal arătat, a declaraţiilor martorilor M.D.A., B.R., D.B.E., D.G.P., C.A.M., M.N., L.V., S.D., A.C.V., L.M., B.T., C.C., probe coroborate cu recunoaşterile depline şi amănunţite ale inculpatului.
Referitor la cererea de despăgubiri formulată de partea civilă M.F., mama victimei, inculpatul a fost de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare de 5.800 RON şi a daunelor morale de 10.000 RON.
Instanţa a apreciat că apărarea inculpatului în sensul incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi primită, în condiţiile în care victima se afla în stare gravă de ebrietate, iar aluzia la comportamentul sexual al inculpatului nu puteau determina reacţia violentă a făptuitorului.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 87 din 19 august 2010 a respins apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinţei primei instanţe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul că a comis fapta sub impunerea agresării fizice şi verbale din partea victimei şi că astfel s-ar impune reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C. care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, fiind prea severă şi a solicitat reducerea ei prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Probele administrate în dosar, evocate anterior, au confirmat că la data de 13 septembrie 2009 pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei C.C. multiple şi puternice lovituri în zona capului şi toracelui, cauzându-i leziuni grave care au dus la deces.
Din materialul probator al cauzei nu a rezultat existenţa unui act ori gest din partea victimei, căruia să-i fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţei atenuante a provocării în sensul art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, împrejurarea că victima cunoscută ca având viciul beţiei, cu un limbaj necontrolat, aflată în stare avansată de ebrietate cu o alcoolemie de 2,50 gr. ‰ ar fi afirmat, în momentul intrării în garsonieră a inculpatului unde se afla mama acestuia, martora L.M. „uite, ţi-a venit iubitul"; nu au fost de natură să provoace în cugetul recurentului o astfel de tulburare care să justifice reacţia sa deosebit de violentă.
Aşa fiind, uciderea victimei, nu poate fi socotită o faptă săvârşită sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii în sensul art. 73 lit. b) C. pen., iar agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.
Referitor la pedeapsa principală aplicată de 12 ani şi 6 luni închisoare pentru omorul săvârşit se constată că aceasta a fost individualizată înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, în mod corect, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, şi persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale a avut anterior o conduită generală bună şi a recunoscut şi regretat infracţiunea săvârşită.
Se mai constată, că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în comunitate.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar în cauză nu s-a probat existenţa circumstanţei atenuante a provocării, critica formulată în recurs, în sensul greşitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 octombrie 2009 la 1 noiembrie 2010 şi se va stabili că onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 19 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 13 octombrie 2009 la 1 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2154/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2166/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
