ICCJ. Decizia nr. 3933/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3933/2010
Dosar nr. 5864/1/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă,
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei arată contestatorul că s-a procedat la soluţionarea cauzei în lipsa lui, nefiind legal citat pentru termenul la care s-a judecat cauza.
De asemenea, arată contestatorul că şi în măsura în care ar fi fost citat ar fi fost în imposibilitate de prezentare şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare.
În susţinerea contestaţiei în anulare, contestatorul invocă cazurile de contestaţie prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că contestaţia în anulare formulată de contestator este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Analizând înscrisurile de la dosar, Înalta Curte reţine că prin Decizia penală nr. 2534 din 24 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva Încheierii din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin Încheierea din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de G.S. privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 78/2000.
Din partea introductivă a Deciziei penale nr. 2534 din data de 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că procedura de citare a contestatorului pentru termenul la care s-a soluţionat cauza era legal îndeplinită, iar la dosar nu exista nicio cerere de amânare sau imposibilitate de prezentare.
Procedând la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părţilor, Înalta Curte reţine că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, în cauză nefiind incidente cazurile de contestaţie în anulare invocate de contestator. În mod corect instanţa de recurs a purces la soluţionarea cauzei cât timp procedura de citare cu petentul era legal îndeplinită, existând la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare, aspectele invocate de contestator nefiind în măsură să atragă incidenţa dispoziţiilor prevăzute de art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestator.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 2534 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3931/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1500/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
