ICCJ. Decizia nr. 3937/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3937/2010
Dosar nr. 343/39/2010
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.L. împotriva Rezoluţiei din data de 18 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 42/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Rezoluţiei nr. 87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a procurorului general al aceleiaşi instituţii.
Au fost menţinute rezoluţiile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin plângerea formulată la data de 9 februarie 2009, petentul M.L., deţinut în Penitenciarul Botoşani, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de H.M. - directorul Penitenciarului Botoşani, pentru infracţiunea de împiedicare a participării în proces, prevăzută de art. 2611 C. pen., constând în aceea că în data de 4 februarie 2009 a refuzat să ia măsuri în vederea prezentării sale la Judecătoria Suceava, unde avea proces, fiind citat în Dosarul nr. 128/314/2009, încălcând în acest fel prevederile art. 195 alin. (1) lit. d) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006.
La data de 19 februarie 2009, petentul M.L. a formulat o nouă plângere tot împotriva lui H.M., prin care sesiza faptul că la data de 12 februarie 2009, în mod abuziv, i-a refuzat dreptul de a se prezenta la un proces, respectiv la Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 3773/40/2008, săvârşind prin aceasta infracţiunea prevăzută de art. 2611 C. pen.
Prin Rezoluţia din 13 iulie 2009, organul de urmărire penală a dispus conexarea cauzelor.
Prin Rezoluţia din 18 februarie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 42/P/2009, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul H.M., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi împiedicarea participării în proces, prevăzută de art. 2611 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
Prin nota de relaţii întocmită de H.M. se precizează că, în conformitate cu dispoziţiile legale, administraţia locului de deţinere asigură transportul persoanelor private de libertate la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală numai în cazurile în care prezenţa acestora este obligatorie, după cum urmează:
„Penitenciarul Botoşani asigură transportul persoanelor private de libertate la cele 17 instanţe de judecată şi organe de urmărire penală din raza de competenţă în următoarele situaţii:
- în cauzele penale, numai în situaţiile în care prezenţa învinuitului, inculpatului, persoanei private de libertate este obligatorie, conform dispoziţiilor Codului de procedură penală;
- în cauzele civile, atunci când persoana privată de libertate este chemată personal la interogatoriu ori în procese de divorţ, în cazurile prevăzute expres de codul de procedură civilă şi în celelalte cazuri numai când instanţa de judecată apreciază că prezenţa este necesară pentru justa soluţionare a cauzei, în baza unei solicitări scrise adresate penitenciarului.
În afara acestor situaţii, nu există o dispoziţie legală care să oblige penitenciarul la a asigura prezenţa în instanţă a persoanelor private de libertate, cu ocazia judecării unor dosare";.
În cuprinsul notei de relaţii se mai precizează că: „petentul a formulat până la această dată mai multe cereri adresate instanţelor de judecată pentru a se constata un aşa-zis abuz al penitenciarului, prin aceea că nu i-a asigurat prezenţa în instanţă la alte procese decât cele menţionate mai sus, marea majoritate a acţiunilor sale fiind respinse la această dată prin hotărâri irevocabile în baza unor excepţii de fond, respectiv de procedură”.
În sensul celor arătate mai sus se înscrie şi punctul de vedere exprimat de judecătorul delegat de la Penitenciarul Botoşani, L.L.B., prin Adresa din 14 ianuarie 2009, trimisă conducerii Penitenciarului Botoşani.
Din cercetări s-a mai constatat că procesele despre care petentul face vorbire în plângeri, respectiv cele având ca obiect Dosarele nr. 128/314/2009 al Judecătoriei Suceava şi nr. 3773/40/2008 al Curţii de Apel Suceava, nu se încadrează în niciuna din situaţiile în care prezenţa persoanei private de libertate să fie obligatorie.
Soluţia a fost confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care prin Rezoluţia nr. 87/11/2/2010 din 22 martie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea petentului M.L. împotriva rezoluţiei din Dosarul nr. 42 din 18 februarie 2010.
Împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionarul, plângere care a fost respinsă prin sentinţa penală recurată, reţinând instanţa de fond că nu rezultă aspecte de natură penală în activitatea desfăşurată de intimat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul M.L., solicitând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul H.M., apreciind că se face vinovat de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 2611 C. pen.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind instanţa de fond că soluţia de neurmărire penală dispusă de parchet corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză.
Faptul că petiţionarul nu a fost prezentat la instanţele civile unde a fost citat nu poate fi asimilat cu latura obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi împiedicarea participării în proces prevăzută de art. 2611 C. pen., infracţiune care impune o anumită calitate a subiectului pasiv al infracţiunii.
Activitatea desfăşurată de intimat s-a încadrat în limitele legii, neprezentarea petiţionarului la instanţele civile neputând atrage răspunderea penală a acestuia în condiţiile în care penitenciarul nu avea obligaţia de a asigura prezenţa obligatorie a petiţionarului la instanţele civile.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3935/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1546/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
