ICCJ. Decizia nr. 3989/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3989/2010
Dosar nr. 618/59/2010
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 173/PI din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul R.A. împotriva rezoluţiilor nr. 40/P/2010 şi nr. 447/II/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pe care le-a desfiinţat, trimiţând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului D.T. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că acesta din urmă i-a promis vânzarea unei garsoniere la mansarda unui bloc situat pe strada B. din Timişoara, pentru care petentul a plătit suma de 18.000 euro, însă făptuitorul nu a respectat convenţia.
Instanţa a constatat că din declaraţiile date de D.T. şi T.G. rezultă că suma de 18.000 euro a fost remisă de către R.A., fiecare dintre cei doi, motivând însă, astfel partea ce le-a revenit fiecăruia.
Instanţa a apreciat că aceste declaraţii şi contractul de împrumut bancar depus la dosar de R.A., încheiat de acesta tocmai în scopul de a-şi achiziţiona o locuinţă dovedesc temeinicia plângerii persoanei vătămate, motiv pentru care a dispus admiterea acesteia şi desfiinţarea rezoluţiilor procurorului prin care s-a dispus, respectiv s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de D.T.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
S-a arătat că, instanţa a admis plângerea şi a desfiinţat rezoluţia procurorului fără a arăta faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate de acesta şi prin care mijloace de probă, astfel cum obligă dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a susţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este legală, întrucât în cauză nu a fost înlăturată prezumţia de nevinovăţie, nu există indicii pentru a se începe urmărirea penală şi nu există alte mijloace de probă ce ar putea fi administrate în condiţiile în care toate persoanele ce au fost de faţă la încheierea contractului dintre părţi (contract ce nu a fost consemnat în vreun înscris) şi la predarea banilor au dat declaraţii în cauză.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, respingerea plângerii petentului R.A. şi menţinerea rezoluţiilor parchetului.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, potrivit disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond este nelegală, întrucât dispune desfiinţarea ambelor rezoluţii date de procuror nr. 40/P/2010 şi, respectiv nr. 447/II/2/2010.
Or, potrivit disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., numai rezoluţiile de neîncepere, rezoluţiile/ordonanţele de clasare, scoatere de sub urmărire penală şi de încetare a urmăririi penale pot face obiectul verificării instanţei şi, respectiv, a hotărârii acesteia.
Sub acest aspect, numai rezoluţia nr. 40/P/2010 din 31 martie 2010, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul D.T., trebuia examinată de instanţă şi exclusiv asupra acestei soluţii trebuia să se pronunţe instanţa de fond.
Desfiinţarea rezoluţiei nr. 447/II/2/2010 din 10 mai 2010 prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului R.A. este nelegală, întrucât verificarea acestei soluţii nu constituie atributul instanţei.
2. În cazul admiterii plângerii, desfiinţării rezoluţiei atacate şi trimiterii cauzei la procuror, instanţa de fond este obligată să arate motivele pentru care a dispus astfel, indicând, totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.
Neprocedând astfel şi neconformându-se dispoziţiei obligatorii din articolul 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanţa de fond, practic nu şi-a motivat hotărârea, nerezolvând fondul cauzei, situaţie ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 din C. proc. pen.
Critica parchetului în sensul că în cauză nu a fost înlăturată prezumţia de nevinovăţie nu este fondată, întrucât cauza aflându-se în faza actelor premergătoare, incidenţa prezumţiei nu operează, nefiind încă identificate elemente de vinovăţie ori nu a unei persoane care să aibă calitatea de parte în procesul penal.
Critica este neîntemeiată, însă în sensul că dacă nu există indicii de săvârşire a vreunei fapte penale, instanţa nu poate dispune admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror; existenţa unor astfel de indicii (cum ar fi repetabilitatea a unor fapte de acelaşi gen în cazul aceluiaşi făptuitor - a se vedea rezoluţia nr. 295/P/2009 din 1 septembrie 2009 - Dosar urmărire penală, nr. 40/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara), trebuie să se concretizeze în coordonatele de care instanţa trebuie să le traseze procurorului sub aspectul indicaţiilor obligatorii a faptelor şi mijloacelor de probă pe care acesta trebuie să le instrumenteze în vederea începerii urmăririi penale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Timişoara.
Văzând disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 173/PI din 28 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 381/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
