ICCJ. Decizia nr. 4001/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4001/2010
Dosar nr. 6054/62/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele
Prin Decizia nr. 26/Ap din 25 martie 2010 Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi a casat în parte Sentinţa penală nr. 592/S a Tribunalului Braşov şi a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în regim de detenţie şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a avut în vedere următoarele
Prin rechizitoriul nr. 179D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov inculpatul B.R.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 iar prin Sentinţa penală nr. 592/S inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. Tribunalul a reţinut faptul că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul, la datele de 8 aprilie 2009 şi 14 mai 2009, a vândut investigatorului sub acoperire R. 95,55 gr. haşiş şi respectiv 287,73 gr. rezină de canabis pentru sumele de 500 euro şi 2.200 RON respectiv 2.800 euro iar la domiciliul său din sat Lunca, comuna Prejmer, judeţul Braşov acesta a deţinut un pistol cu 2 încărcătoare, 3 cutii cu butelii de gaz, 7 butelii de gaz şi 3 cutii cu alice. Faptele inculpatului aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu şi recunoscute de către acesta, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi deţinere, fără drept, de armă neletală de categoria celor supuse autorizării.
Totodată Tribunalul a apreciat că inculpatul a dat dovadă de sinceritate, nu este recidivist în sensul art. 37 C. pen. iar în prezenta cauză sunt întrunite condiţiile prev. de art. 861 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov criticând soluţia instanţei de fond sub două aspecte şi anume al neaplicării pedepsei complementare şi al greşitei modalităţi de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 26/Ap Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchet şi a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale şi a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani să fie executată în regim privativ de libertate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reflectat în modul de săvârşire, împrejurările în care acestea au fost comise, mijloacele folosite, consecinţele produse. De asemenea raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune a concluzionat faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior, în perioada minorităţii, în două rânduri, pentru infracţiuni de furt iar pe perioada termenului de încercare acesta nu a respectat condiţiile impuse de instanţa de judecată ajungându-se la sesizarea instanţei de judecată în vederea revocării suspendării executării pedepsei.
În concluzie instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins în prezenta cauză decât prin executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 3 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului în baza art. 3859 pct. 14 rap. la dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea Deciziei penale nr. 26/Ap din 25 martie 2010 şi eficientizarea Sentinţei penale nr. 592/S din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Braşov.
Examinând recursul prin prisma motivului de casare invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 592/S, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen. La data pronunţării sentinţei inculpatul a fost pus în libertate de sub puterea mandatului de arestare. Prin Decizia penală 26/A, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov dispunând aplicarea pedespei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.
Inculpatul a atacat cu recurs decizia Curţii de apel Braşov solicitând desfiinţarea deciziei penale şi menţinerea Sentinţei penale nr. 592/S/2009.
Decizia Curţii de Apel este temeinică şi legală pentru cele ce urmează:
Infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au un grad de pericol social ridicat raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală şi lezate prin activitatea infracţională, fiind vorba, pe de o parte de consecinţele extrem de grave pe care drogurile le produc asupra vieţii, integrităţii şi sănătăţii omului iar pe de altă parte de pericolul real pe care-l reprezintă simpla deţinere a unor arme, în stare de funcţionare, fără a avea autorizaţia cerută de lege.
Potrivit disp. art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa închisorii e de cel puţin 2 ani şi conform alin. (2) din acelaşi articol aplicarea pedepsei complementare este obligatorie dacă Legea prevede aceasta.
Pedeapsa aplicată de Tribunalul Braşov pentru infracţiunea de trafic de droguri a fost de 3 ani închisoare iar legiuitorul a prevăzut şi obligativitatea aplicării, pe lângă pedeapsa principală, a pedepsei complementare. Astfel că, sub acest aspect instanţa de apel, în mod corect, a admis apelul şi a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea recurentului de a se da eficienţă sentinţei penale sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei rezultante de trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, Înalta Curte constată că şi în această situaţie instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii stabilind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 861 C. pen.
Chiar dacă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 3 ani iar condamnările suferite anterior sunt din cele prev de art. 38 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte condiţia prev. de art. 861 lit. c) C. pen. se constată că aceasta nu este îndeplinită. Inculpatul, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pentru a-şi asigura un trai material asemănător celui avut în străinătate, a desfăşurat activităţi de trafic de droguri. Mai mult decât atât inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală şi deşi acesta a mai beneficiat de clemenţa instanţelor nu a conştientizat, de fapt, că scopul pedepselor aplicate a fost de a-l corecta, a-l ajuta să se reintegreze în societate şi de a-l împiedica să comită noi infracţiuni.Cum scopul acesta nu a putut fi atins până în prezent, inculpatul săvârşind faptele deduse judecăţii, la scurt timp după împlinirea termenului de încercare, instanţa apreciază că inculpatul nu a conştientizat faptul că i s-a dat şansa reintegrării fără să fie închis.
Având în vedere concluziile referatului de evaluare, circumstanţele reale, circumstanţele personale ale inculpatului Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins, în speţa de faţă, numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie, aşa cum, de altfel a decis, în mod corect, instanţa de apel.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 26/Ap din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 397/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 400/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
