ICCJ. Decizia nr. 3977/2010. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3977/2010
Dosar nr. 2231/117/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 543/D din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Cluj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost dispusă achitarea inculpatului P.I. (cetăţean român, agent de poliţie, căsătorit, doi copii minori, domiciliat în comuna P.J., judeţul Cluj, fără antecedente penale), de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost respinsă solicitarea la daune civile formulată de părţile civile I.P. şi S.M.T.
A fost respinsă solicitarea părţii civile I.P. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art. 192 pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă I.P. la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în data de 26 noiembrie 2005 în jurul orelor 18,00, în calitate de agent şef la Postul de Poliţie P.J., aflându-se în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu decurgând din această funcţie, inculpatul P.I. a exercitat acte de violenţă fizică nejustificată faţă de partea vătămată I.P., în contextul desfăşurării activităţii prealabile şi concomitente conducerii acesteia la S.M.T. în vederea recoltării probelor biologice şi pentru elucidarea împrejurărilor în care s-a produs un eveniment rutier în care a fost implicată partea vătămată, fiindu-i astfel cauzate leziuni corporale vindecabile în 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.
Din actele şi lucrările dosarului, declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate, ale martorilor (P.L., M.O., P.C., C.R., A.A., P.E., S.V., M.C., A.I., V.R., O.M., R.O.), instanţa a reţinut o stare de fapt diferită de cea cuprinsă în actul de sesizare:
La data de 26 noiembrie 2005, partea vătămată I.P., în timp ce conducea în stare de ebrietate autoturismul proprietate personală, pe raza comunei P.J., a intrat în coliziune uşoară cu un alt autoturism, condus regulamentar, după care, dată fiind starea sa avansată de ebrietate, a părăsit locul incidentului rutier. În aceste condiţii, ceilalţi participanţi la trafic au anunţat organele de poliţie cu privire la cele întâmplate, situaţie în care inculpatul P.I. a plecat cu maşina proprietate personală în căutarea părţii vătămate. Fiind identificat în trafic, inculpatul a făcut semn regulamentar de oprire, fiind îmbrăcat cu vestă şi baston reflectorizante, însă partea vătămată a ignorat aceste semne şi şi-a continuat deplasarea, mărind viteza şi îndreptând maşina către inculpat, care a fost nevoit să sară în lături pentru a nu fi călcat. Ulterior, inculpatul a plecat în urmărirea maşinii părţii vătămate, iar pe raza loc. P.J. a reuşit oprirea autoturismului părţii vătămate; datorită stării de ebrietate avansate, partea vătămată a refuzat orice colaborare cu inculpatul, mai mult a devenit recalcitrant şi violent, situaţie în care inculpatul a procedat la punerea cătuşelor. Ulterior, partea vătămată a fost transportată de către inculpat la S.M.T., pentru recoltarea probelor biologice, dovedindu-se o stare avansată de ebrietate.
La dosar există acte medicale, şi anume, biletul de ieşire din spital emis la 07 decembrie 2005 şi certificatul medico-legal din 07 decembrie 2005, eliberat de I.M.L. Cluj-Napoca, de unde rezultă că leziunile corporale prezentate de către partea vătămată pot data din 26 noiembrie 2005 şi că au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a mai fost internată şi în perioada 16 decembrie 2005 - 24 ianuarie 2005. La data de 23 martie 2006, a fost emis raportul de constatare medico-legală, care a concluzionat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimare cu mâna şi pot data din 26 noiembrie 2005, necesitând 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.
Aceste acte medicale nu lămuresc dacă leziunile suferite de către partea vătămată au fost produse în mod intenţionat, prin lovire directă, sau au fost produse în timpul şi datorită dinamicii de imobilizare, având în vedere că partea vătămată s-a opus imobilizării. De asemenea, cele două acte medicale nu stabilesc dacă între leziunile despre care fac vorbire există un raport de cauzalitate direct şi exclusiv între acestea şi evenimentul din 26 noiembrie 2005 sau aceste afecţiuni se datorează şi maladiilor grave şi cronice pe care le prezintă partea vătămată.
În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii A.O., C.R., S.V., V.R. şi O.M., participanţi direcţi la incident, care au confirmat faptul că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, şi că a avut un comportament în limitele legalităţii raportat la starea de fapt din momentul incidentului şi la comportamentul părţii vătămate.
Instanţa de fond a apreciat că întreg comportamentul inculpatului se încadrează în prevederile art. 56 din Statutul poliţistului (Legea nr. 360/2002) care arată că este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora. În art. 31 şi urm. din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, sunt stabilite atribuţiile şi sarcinile de serviciu ale agentului de poliţie; concret în conţinutul Dispoziţiei nr. 348 din 20 iunie 2005 emise de către Inspectoratul General al Poliţiei Române sunt inserate atribuţiile poliţiştilor de la posturile de poliţie comunale şi mai ales situaţiile concrete în care aceştia, în exerciţiul funcţiunii, pot face uz de forţă fizică şi de armele din dotare.
Inculpatul a acţionat în spiritul legii şi a atribuţiilor de serviciu, purtarea sa faţă de partea vătămată nefiind abuzivă. Sub aspectul laturii subiective, lipseşte intenţia inculpatului de a produce vătămări corporale părţii vătămate; leziunile prezentate de către această parte au fost produse în cadrul dinamicii de imobilizare pe care inculpatul s-a văzut nevoit să o întreprindă în condiţiile stării de ebrietate şi comportamentului agresiv al părţii vătămate, a opunerii acesteia la semnul agentului de poliţie pentru a opri autoturismul pe care-l conducea şi apoi la necesitatea conducerii în vederea recoltării probelor biologice.
Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus achitarea inculpatului P.I. de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (3) cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 42/A din 1 aprilie 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă I.P. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea civilă I.P., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 171 C. proc. pen.
S-a susţinut că instanţele de fond şi de apel au comis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă greşita achitare a inculpatului în condiţiile în care probele administrate fac dovada vinovăţiei inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.
Inculpatul a depăşit cadrul legal şi nu a procedat doar în sensul imobilizării părţii vătămate care este o persoană în vârstă de 62 ani, handicapată fizic, iar inculpatul a văzut că acesteia îi lipsesc două degete de la picior.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, condamnarea inculpatului şi obligarea sa la despăgubiri civile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele au făcut o amplă şi corectă evaluare a acestuia, stabilind în mod just situaţia de fapt şi lipsa de vinovăţie a inculpatului P.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. proc. pen.
Întreg comportamentul inculpatului s-a limitat la exercitarea în condiţiile legii a atribuţiilor de serviciu care îl obligau la imobilizarea persoanei implicată într-un eveniment rutier şi care se opunea legitimării şi verificării sale.
Instanţa a verificat dacă utilizarea forţei fizice împotriva părţii vătămate era necesară şi a stabilit că, în scopul legitimării acesteia şi conducerii sale la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice, ca şi din cauza comportamentului său agresiv, inculpatul a trebuit să-i învingă rezistenţa şi să o încătuşeze.
Conduita inculpatului s-a circumscris prevederilor art. 56 din Legea nr. 360/2002 şi art. 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, ca şi prevederilor art. 36 alin. (2) lit. d) din Dispoziţia nr. 643 din 05 decembrie 2005 care reglementează conduita poliţistului în situaţia limitării mobilităţii fizice a persoanelor care încalcă dispoziţiile legale şi se manifestă violent, opunându-se măsurilor luate de acesta, iar rezistenţa lor nu poate fi înfrântă altfel decât prin aplicarea cătuşelor, îndreptăţindu-l pe poliţist la folosirea forţei.
Acest comportament este dovedit de declaraţiile martorilor C.R., l.C.M., P.L., T.A., P.D., A.O., V.R., O.M. şi coroborate cu concluziile actelor medico-legale efectuate în cauză.
Expertiza medico-legală întocmită de I.M.L. Cluj-Napoca, ca şi avizul Comisiei Superioare din cadrul I.N.M.L. „M.M."; au stabilit în mod definitiv că leziunile traumatice suferite de partea vătămată la data de 26 noiembrie 2005 au putut necesita 3 - 4 zile de îngrijiri medicale şi că între aceste leziuni şi internările ulterioare ale părţii vătămate P.I., nu există legătură de cauzalitate, acestea datorându-se unei patologii preexistente.
Rezultă, deci, că inculpatul a folosit forţa fizică la un nivel minim şi numai atât cât a fost necesar în circumstanţele cauzei; aici trebuie avută în vedere şi opunerea rezistenţei de către victima aflată într-o avansată stare de ebrietate (alcoolemie 2,15 gr. ‰) şi manifestarea hotărâtă de a se sustrage răspunderii pentru faptele comise (vezi părăsirea locului accidentului şi refuzul de a opri la semnul regulamentar al poliţistului, cu riscul de a-l lovi cu autoturismul).
Instanţele au înlăturat în mod corect declaraţiile subiective ori care nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, reţinând că inculpatul P.I. a acţionat justificat şi în limitele legii atunci când a procedat la imobilizarea părţii vătămate I.P., leziunile suferite de aceasta fiind consecinţa dinamicii acţiunii desfăşurate şi căreia victima i s-a opus în mod activ.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţele în mod corect au dispus achitarea inculpatului P.I., acesta acţionând fără intenţia de a se purta abuziv faţă de partea vătămată I.P.
În cauză neexistând motive de casare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi la plata onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului care i-a asigurat asistenţa juridică până la prezentarea apărătorului ales.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă I.P. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 1 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpatul P.I.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat şi la plata sumei de 100 RON reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului P.I.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 361/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 37/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
