ICCJ. Decizia nr. 4071/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4071/2010
Dosar nr. 8022/1/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4162/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara G.A., cu obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea G.A., care a avut calitatea de petiţionară în dosarul penal nr. 4162/1/2010, contestaţie ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 4 octombrie 2010.
Pe această cale, petiţionara a solicitat desfiinţarea sentinţei anterior menţionate, pe care a apreciat-o ca fiind abuzivă, contestaţia necuprinzând, însă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază.
Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A., sub aspectul admisibilităţii în principiu, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.
Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.
Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.
Pe de altă parte, din perspectiva tehnicii de reglementare a acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a folosit enumerarea expresă şi limitativă a cazurilor în care se poate ataca o hotărâre definitivă, prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Art. 386 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.
Din interpretarea textului de lege anterior menţionat rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai împotriva hotărârilor penale definitive.
Ori, în speţă, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva unei sentinţe prin care instanţa a respins plângerea acesteia, hotărâre care nu era definitivă, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Astfel fiind, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. apare ca fiind inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele care condiţionează admiterea în principiu a acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva sentinţei penale nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4162/1/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.A. împotriva sentinţei penale nr. 1454 din 27 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4162/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4067/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4078/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
