ICCJ. Decizia nr. 4078/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4078/2010
Dosar nr. 2032/2/2010
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 214 din 7 iulie 2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b), C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul I.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din 8 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind pe intimata judecătoare F.A.C. de la Judecătoria Cornetu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 246 şi art. 249 C. pen. / în considerarea impedimentului legal prevăzut de art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b), C. proc. pen. [„fapta nu este prevăzută de legea penală",în opinia procurorului de caz conduita dovedită necorespunzătoare a judecătoarei amintite cu ocazia soluţionării la data de 6 noiembrie 2007 a dosarului civil nr. 1332/1784/2007 incriminată în procedura penală pendinte, constituind la sesizarea petentului doar abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor ce a format obiectul dosarului separat nr. 3/J/2008 a C.S.M. - Secţia pentru judecători] şi în consecinţă:
A fost desfiinţată ca netemeinică rezoluţia atacată sus-menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti „în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata F.A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. proc. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)", urmând ca potrivit dispoziţiilor art. 273 alin. (1)1 teza finală C. proc. pen., organul de urmărire penală să se conformeze / verifice indicaţiile şi aspectele de fapt arătate în continuare:
a) să fie examinată vinovăţia penală a intimatei cu referire şi la incriminarea din art. 288 C. pen., întrucât „Curtea nu poate trece neobservat faptul că deşi în cauză există suficiente indicii din care rezultă că intimata-judecător a procedat la operarea unor modificări în condica şedinţelor de judecată (.) organul de urmărire penală nu a manifestat nici-o preocupare de a cerceta şi eventualitatea săvârşirii de către aceasta a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (.) deşi pentru această infracţiune sesizarea organelor judiciare se face din oficiu.."
b) sub aspectul săvârşirii infracţiunii din art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), „este necesar de a se lămuri prin luarea unor declaraţii amănunţite persoanelor implicate care a fost contextul şi motivaţia reală a efectuării modificărilor în condica de şedinţă (.) iar intimata să ofere explicaţii şi cu privire la împrejurarea consemnării ulterioare a unei soluţii ce cu concordă cu aspectele dezbătute în şedinţa de judecată (.), efectuarea corecţiilor şi adăugirilor evidente în conţinutul minutei (.) care a fost conţinutul iniţial al minutei", respectiv „verificarea şi în baza de data a sistemului „Ecris" pentru a se stabili dacă şi când a fost eventual modificată soluţia consemnată în acest sistem electronic".
Hotărând astfel judecătorul cauzei a reţinut următoarele:
1.1. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetul la data de 6 aprilie 2007 ce a format obiectul dosarului nr. 1332/1748/2007 reclamanţii P.D., M.M., C.F., B.G. şi V.V. au chemat în judecată pe pârâtul I.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză în contradictoriu cu Comisia Locală Cornetu de aplicare a Legii nr. 18/1991, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 38769 emis la data de 18 decembrie 1997 pe numele pârâtului amintit, pe motiv că s-a omis includerea în suprafaţa totală reconstituită de 1,900 ha şi a unui teren de 0,93 ha ce a aparţinut aceluiaşi autor comun a părţilor defunctul P.C.
Cauza civilă arătată a fost repartizată pentru judecată în prima instanţă magistratului F.A.C.
La primul termen de judecată ce a avut loc la data de 17 aprilie 2007, pârâtul a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător, cerere admisă de instanţă pentru data de 25 mai 2007, termen la care s-a constatat lipsa de procedură cu Comisia Locală Cornetu şi Comisia Judeţeană Ilfov. Pentru acoperirea lipsei de procedură, instanţa a acordat un nou termen la data de 26 iunie 2007.
La termenul din 26 iunie 2007 pârâtul I.C., prin avocat D.D., a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant judiciar al apărătorului ales al reclamanţilor avocat C.B., justificată de împrejurarea că reclamantele M.M. şi C.F. nu semnat contractul de asistenţă juridică exibat de avocat C.B.
Pârâtul a mai solicitat instanţei de judecată să pună în vedere reclamanţilor să precizeze cererea de chemare în judecată.
Instanţa a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia iniţial arătată soluţia trecută în condica de şedinţă în ziua de 6 noiembrie 2007 fiind aceea de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului reclamantelor şi anulare a cererii de chemare în judecată. / Ulterior, la interval de 1-2 zile, judecătoarea F.A.C. a şters în condica de şedinţă soluţia amintită şi a trecut soluţia contrară, incluzând şi rezolvarea fondului cauzei – în condiţiile în care această chestiune juridică nu a format obiectul dezbaterilor – aceea „Admite acţiunea. Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant ca nefondată" [Pe versoul cererii de chemare în judecată este trecută minuta sentinţei „Hotărârea /6 noiembrie 2007. Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant ca nefondată. Admite acţiunea. Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 38769 din 18 decembrie 1997. Obligă pârâtele Comisia Locală Cornetu pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la eliberarea unui nou titlu de proprietate care să cuprindă şi suprafaţa de 0.93 ha. Dispune revenirea la situaţia anterioară eliberării titlului de proprietate" / În acest sens este redactată şi sentinţa civilă nr. 2089 din 6 noiembrie 2007).
1.2. Acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători împotriva magistratului F.A.C. – la sesizarea numitului I.C. – ce a format obiectul dosarului 3/J/2008 al CSM – Secţia pentru judecători a reţinut vinovăţia pârâtei pentru săvârşirea abaterii disciplinare prev. de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 din Statutul judecătorilor şi procurorilor [„exercitarea funcţiei (.) cu rea credinţă (.) dacă fapta nu constituie infracţiune"] prin aceea că „a efectuat modificări în minută şi în condica de şedinţă fără a semna respectivele modificări, contrar dispoziţiilor art. 258 alin. (1) şi (3) şi art. 265, ambele C. proc. civ." aplicând atare sancţiunea AVERTISMENT.
1.3. Separat, la data de 26 februarie 2008 numitul I.C. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (dosar nr. 320/P/2008) cu privire la „modul în care judecătoarea F.A.C. a gestionat şi soluţionat dosarul nr. 1332/1748/2007 în care a avut calitatea de pârât" apreciind că faptele de a căror săvârşire se face vinovată / a fost sancţionată disciplinar „nu sunt doar de natură administrativă ci şi de natură penală".
Pe baza actelor premergătoare efectuate, procurorul de caz a reţinut la rândul său că reclamanţii P.D., M.M., C.F., B.G. şi V.V. au chemat în judecată pe I.C. în vederea constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 38769 din 18 decembrie 2007 eliberat pe numele pârâtului de către Comisia Judeţeană - pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenului. Acţiunea a format obiectul dosarului nr. 1332/1748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La data de 06 noiembrie 2007 judecătorul F.A. admiţând excepţia lipsei calităţii de reclamant, invocată de pârât, a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi, soluţie trecută în condica şedinţelor de judecată şi în sistemul electronic al instanţelor de judecată.
Ulterior, petentul a constatat că soluţia trecută iniţial în condică a fost modificată prin ştergere şi înlocuită cu o altă soluţie, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării titlului de proprietate, astfel cum au solicitat reclamanţii.
În cursul verificărilor petentul a ataşat o fotocopie de pe condica de soluţii în care apare vizibilă modificarea făcută în minută.
Audiată în legătură cu fapta reclamată, magistratul judecător F.A. a precizat că, din eroare a modificat în condica de şedinţă, soluţia iniţială, scriind ulterior soluţia de la alt dosar, iar modificarea nu se datorează relei credinţe ci numărului foarte mare de dosare din şedinţa de judecată. Probabilitatea susţinerilor avute în apărare s-a regăsit în declaraţiile grefierului de şedinţă P.C., cât şi a grefierului şef S.M.P., în sensul că, numărul mare de cauze aflate pe rol a putut genera eroarea judecătorului în sensul de a rescrie o altă minută.
Ca atare procurorul de caz a argumentat că nu se poate reţine exercitarea atribuţiilor de serviciu de către judecător cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, având în vedere condiţiile deosebite relatate de martorii amintiţi, motive pentru care s-a apreciat că fapta magistratului judecător, nu este prevăzută de legea penală, constituind doar abatere disciplinară.
În consecinţă, prin rezoluţia nr. 320/P/2008 din 8 decembrie 2009 - menţinută la controlul administrativ ulterior prin rezoluţia 81/II-2/2010 din 10 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ce a respins ca neîntemeiată în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea petentului - a fost dispusă în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva rezoluţiei amintite şi a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., petentul I.C. solicitând desfiinţarea actului procurorului sus-menţionat prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. [„desfiinţează rezoluţia atacată şi când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă (.) aplicându-se în mod corespunzător"] pentru săvârşirea de către intimata-judecătoare în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ocazia soluţionării dosarului civil nr. 1332/1784/2007 al Judecătoriei Cornetu a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
1.4. Judecătorul cauzei verificând rezoluţia atacată de neîncepere a urmăririi penale, în raport cu motivele invocate, pe baza actelor premergătoare efectuate în dosar nr. 320/P/2008 – în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (6) şi (7) C. proc. pen. - a constatat că plângerea este fondată pentru considerentele / în limitele arătate în continuare.
Dintru-început a fost făcută constatarea în principiu că în măsura în care plângerea petentului I.C. se dovedeşte a fi fondată, soluţia ce poate fi dispusă în cauză nu este aceea invocată de către petent, de admitere a plângerii în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., cu consecinţa reţinerii cauzei spre judecare în fond, ci aceea prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., care presupune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, pe de o parte întrucât potrivit deciziei nr. XLVIII (48) din 04 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanţa investită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., iar pe de altă parte datorită faptului că „rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată în cauza de faţă este neconvingătoare, ambiguă şi lapidară, iar probatoriul strâns în faza actelor premergătoare a fost administrat cu superficialitate" .
În acest sens, verificându-se rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din data de 08 decembrie 2009, judecătorul cauzei a apreciat că motivarea acesteia lipseşte aproape cu desăvârşire, procurorul de caz reţinând doar, în mod contradictoriu, pe de o parte că având în vedere condiţiile deosebite privind volumul de activitate, numărul mare de dosare rulate, nu se poate reţine exercitarea atribuţiilor de serviciu de către judecător cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, iar pe de altă parte că fapta în modalitatea săvârşită nu este prevăzută de legea penală, nefiind infracţiune, ci contravenţia prevăzută de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004, deşi această abatere disciplinară presupune prin însăşi definiţie exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă.
În legătură cu opinia procurorului conform căreia modificarea operată în condica şedinţelor de judecată cu privire la soluţia dată în dosarul nr. 1332/1748/2007 s-ar datora volumului mare al cauzelor rulate de către judecător în şedinţa respectivă judecătorul cauzei a apreciat că o atare constatare este pur subiectivă, de vreme ce se întemeiază pe apărări lipsite de consistenţă şi ignoră celelalte date ce ridică serioase dubii asupra corectitudinii cu care magistratul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în legătură cu soluţionarea cauzei civile sus menţionate [procurorul a acordat deplină credibilitate susţinerilor judecătorului F.A. conform cărora modificarea soluţiei în condica de şedinţă a fost determinată de faptul că din eroare la poziţia respectivă trecuse soluţia dintr-un alt dosar, deşi o astfel de apărare nu are corespondent în probatoriul administrat; aşa cum rezultă din declaraţiile grefierului şef al Judecătoriei Cornetu, din cercetările întreprinse de către inspecţia judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în soluţionarea acţiunii disciplinare pornită împotriva judecătorului F.A., dar şi din susţinerile petentului I.C., care nici măcar nu s-a considerat necesar de către procuror, a fi audiat în cauza de faţă, iniţial în condica de şedinţă a fost consemnată soluţia prin care cererea de chemare în judecată a reclamanţilor a fost anulată ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului acestora, iar nu soluţia dintr-un alt dosar cum susţine intimata.]
În aceste condiţii, judecătorul cauzei a considerat necesar a se lămuri prin luarea unor declaraţii amănunţite persoanelor implicate, care a fost contextul şi motivaţia reală a efectuării modificărilor în condica şedinţei de judecată, în sensul consemnării unei soluţii diametral opuse celei iniţial menţionate, impunându-se totodată ca intimata să ofere explicaţii şi cu privire la împrejurarea consemnării ulterioare a unei soluţii ce nu concorda cu aspectele dezbătute în şedinţa de judecată în care a reţinut cauza în pronunţare şi consemnate de către ea însăşi pe coperta dosarului nr. 1332/1748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
Totodată s-a constatat că audierea superficială a intimatei-judecător F.A. a lăsat neelucidată chestiunea referitoare la justificarea efectuării corecturilor şi adăugirilor evidente în conţinutul minutei scrise pe verso-ul cererii de chemare în judecată, fiind important a se verifica şi lămuri care a fost conţinutul iniţial al minutei.
Mai mult decât atât, în condiţiile în care petentul I.C. a susţinut în permanenţă că soluţia iniţială de admitere a excepţiei invocată de el în calitate de pârât şi de anulare a acţiunii reclamanţilor a fost trecută şi în sistemul electronic de evidenţă al instanţei, s-a considerat că pentru justa soluţionare a cauzei este util a se efectua verificări şi în baza de date a sistemului „Ecris" pentru a se stabili dacă şi când a fost eventual modificată soluţia consemnată în acest sistem electronic cu referire la dosarul civil nr. 1332/1748/2007.
Nu în ultimul rând, s-a apreciat că la evaluarea modului în care intimata-judecător F.A. a înţeles să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu în legătură cu soluţionarea cauzei civile nr. 1332/1748/2007 trebuie avut în vedere şi analizat şi interesul manifestat de aceasta, conform susţinerilor grefierului şef al instanţei, în legătură cu modificarea consemnărilor iniţial efectuate de către aceasta din urmă în statistica instanţei, în concordanţă cu noua soluţie trecută în condica de şedinţă şi în dosar, aspect asupra căruia este desigur necesar ca intimata să ofere lămuriri.
În final s-a mai argumentat că deşi în cauză există suficiente indicii din care rezultă că intimata-judecător F.A. a procedat la operarea unor modificări în condica şedinţelor de judecată, consemnând după trecerea unui anumit interval de timp o soluţie diametral opusă celei iniţial menţionate în acest registru, organul de urmărire penală nu a manifestat nici o preocupare de a cerceta şi eventuala săvârşire de către aceasta a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen., deşi pentru această infracţiune sesizarea organului judiciar se face din oficiu conform art. 221 alin. (1) C. proc. pen.
Faţă de toate aceste considerente, judecătorul cauzei, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petentul I.C. în contradictoriu cu intimata F.A.C., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 320/P/2008 din data de 08 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, şi a rezoluţiei nr. 81/II/2/2010 din 10 februarie 2010 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a desfiinţat aceste rezoluţii şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata F.A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), urmând ca în conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen., organul de urmărire penală să se conformeze dispoziţiilor cu privire la faptele şi împrejurările pe care trebuie să le constate şi la mijloacele de probă pe care trebuie să le administreze, indicate în cuprinsul sentinţei.
2. Împotriva hotărârii amintite s-a declarat în termen recurs de către intimata F.A.C., invocându-se ca motive formale şi substanţiale de nelegalitate şi netemeinicie: încălcarea principiului non bis in idem în considerarea acţiunii disciplinare separate cu acelaşi obiect definitiv solicitată anterior ce a stabilit natura administrativă a faptelor ilicite cercetate în procedura penală pendinte / nemotivarea hotărârii sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 288 C. pen., referitor la care a fost dispusă începerea urmăririi penale / contradictorialitatea soluţiei de începere a urmăririi penale în raport de constatările aceleiaşi instanţe privind caracterul incomplet al actelor premergătoare actuale pentru stabilirea cu certitudine a naturii penale a faptelor ilicite imputate / lipsa de utilitate şi concludentă a actelor procedurale recomandate a fi efectuate de procuror potrivit art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen. în raport cu conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost dispusă începerea urmăririi penale în cauză [vicii de procedură şi erori de judecată impunând ca rezolvare juridică în principal admiterea recursului, casarea sentinţei şi menţinerea rezoluţiei atacate de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă pentru înlăturarea şi elucidarea deficienţelor procedurale anterior arătate prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.] .
Criticile şi cererile în subsidiar sunt întemeiate.
Soluţia de trimitere a cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., dispusă de prima instanţă, implica obligaţia legală de examinare prealabilă în principiu pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Formularea unor concluzii juridice în principiu în acest sens pe baza actelor premergătoare efectuate de procuror nu se regăseşte în considerentele sentinţei.
Obligaţia legală amintită privind motivarea soluţiei de începere a urmăririi penale prevăzută de art. 356 lit. c) C. proc. pen. era necesară în speţă pentru stabilirea diferenţei specifice dintre elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I din Legea nr. 303/2004 avându-se în vedere că această din urmă faptă ilicită priveşte „exercitarea funcţiei cu rea credinţă", iar infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se referă la „îndeplinirea defectuoasă cu ştiinţă în exerciţiul atribuţiilor de serviciu a unui act".
În absenţa motivării în drept amintite actele procedurale recomandate sunt lipsite de utilitate şi concludenţă soluţia de începere a urmăririi penale, actual nefiind de natură să asigure finalitatea prevăzută de art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 385 pct. 2 lit. c) raportat la art. 356 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatei, casându-se sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata F.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4071/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 4081/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
