ICCJ. Decizia nr. 4279/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4279/2010
Dosar nr. 391/35/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 86 P din 15 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea petentei L.V. împotriva Ordonanţei nr. 51/VIII.1/2010 din 10 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, menţinută prin rezoluţia din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 9 februarie 2010, petenta a depus, în cadrul unei alte plângeri, o cerere de recuzare a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu motivarea că a fost soluţionată o petiţie pe care nu a formulat-o. Petenta a mai arătat că nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, rechizitoriul întocmit în cauză a fost semnat de un alt procuror.
Instanţa de fond a reţinut că plângerea petentei este inadmisibilă, întrucât nu face referire la o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, aspecte limitativ prevăzute de legiuitor în cadrul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petenta a declarat recurs, fără a arăta motivele, solicitând admiterea „cererii de recuzare şi sesizarea indirectă către C.S.M.".
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, având în vedere obiectul plângerii petentei, în mod corect a respins-o ca inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., cenzura instanţei de judecată este limitată la soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la emiterea unei asemenea soluţii şi, cu atât mai puţin, în lipsa unei asemenea soluţii.
În speţă, procurorul, prin soluţia pronunţată, nu a dispus una dintre soluţiile care, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate în faţa instanţei, motiv pentru care, corect prima instanţă a respins plângerea ca inadmisibilă. Ca atare, hotărârea atacată este corectă şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara L.V. împotriva sentinţei penale nr. 86/P din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 4169/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1383/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
---|