ICCJ. Decizia nr. 4094/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4094/2010
Dosar nr. 901/89/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 183 din 08 iulie 2010 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul C.N., fiul lui R. şi E., născut în sat Vetrişoaia, comuna Vetrişoaia, judeţul Vaslui, C.N.P. (...), domiciliat în sat Vetrişoaia, comuna Vetrişoaia, judeţul Vaslui, cetăţean român, studii 10 clase, ocupaţie agricultor, necăsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 8 (opt) ani, ca pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (2) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus ca pedeapsă complementară degradarea militară a inculpatului C.N., pedeapsă care constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniformă.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului a perioadei de reţinere şi arestul preventiv, de la data de 07 decembrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.N.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.N. o bâtă din lemn - corp delict - înregistrată la poziţia nr. 57/2010 în registrul de corpuri delicte al instanţei.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vaslui.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul C.N. să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 172,8 RON Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vaslui, sumă actualizată la data executării.
S-a constatat că numita M.M., mama victimei M.M.I., care a suportat cheltuielile de înmormântare ale acesteia şi minora M.A.M., fiica victimei M.M.I., prin tutori M.M. şi M.C., bunicii săi materni, nu s-au mai constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 189 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.N. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1.750 RON, din care suma de 1.400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi suma de 350 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de cercetare judecătorească, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că în seara zilei de 6 decembrie 2009, în jurul orelor 18:00, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu o bâtă concubinei sale M.M.I., a muşcat victima de un deget, amputându-i falangă distală, s-a urcat pe ea şi a sărit pe pieptul acesteia provocându-i multiple fracturi, până când sus-numita nu a mai mişcat, leziunile suferite conducând în cele din urmă la decesul victimei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul C.N. şi victima M.M.I. au trăit în concubinaj 12 ani şi, deşi amândoi erau din comuna Vetrişoaia, judeţul Vaslui, au locuit pe raza comunei Berezeni, la ferma de vaci „S.” unde lucrează inculpatul, într-o locuinţă de serviciu.
În aceeaşi clădire, dar la capătul opus, stau peste noapte şi doi agenţi de pază ai unei alte firme, ei lucrând în schimburi.
Inculpatul şi victima se certau des, pe fondul consumului de alcool, ocazii cu care inculpatul o bătea, victima fiind nevoită să părăsească locuinţa comună şi să se refugieze la mama sa, M.M., în comuna Vetrişoaia. De fiecare dată însă, se întorcea la inculpat, iar situaţia se repeta.
În dimineaţa zilei de 6 decembrie 2009, inculpatul a muls vacile, le-a scos la păşunat, iar în jurul orelor 13:00, le-a băgat în grajd. A trimis-o apoi pe concubina sa să cumpere vin, iar ea a luat 5 litri de vin roşu.
Au consumat împreună băutura, astfel încât inculpatul a ajuns în stare de ebrietate.
Inculpatul C.N. a vrut să facă sex oral cu victima, dar aceasta nu a vrut. Atunci inculpatul a luat-o de păr şi a trântit-o pe pat, după care s-a dezbrăcat şi i-a cerut din nou victimei să facă sex oral, dar nici de această dată nu a vrut.
Inculpatul a luat-o apoi pe victimă şi a trântit-o la pământ, lângă pat, a poziţionat-o în genunchi în faţa sa şi a încercat să facă sex oral cu ea, dar victima a opus rezistenţă astfel încât nu a reuşit.
În acest moment inculpatul s-a enervat şi a început să lovească victima cu pumnii şi picioarele peste tot corpul. În timp ce victima striga la el să o lase în pace, inculpatul a văzut o bâtă la intrarea în cameră, rezemată de perete, a luat-o şi a început să-şi lovească concubina cu ea peste corp şi în cap.
A lăsat, apoi, bâta, a dezbrăcat victima şi i-a cerut iarăşi să facă sex oral, dar nici de această dată ea nu a vrut.
Inculpatul a luat iarăşi bâta şi a continuat să lovească victima peste tot corpul, până ce aceasta a căzut la pământ. A încercat să se apere, dar fără succes.
În timpul luptei, inculpatul a muşcat degetul inelar de la mâna stângă a victimei, amputându-i falanga distală.
Inculpatul a spus că a scuipat degetul victimei pe jos, însă nu a fost găsit cu ocazia cercetării la faţa locului.
După ce victima a căzut la pământ, inculpatul a început să o lovească cu pumnii şi cu picioarele, după care a sărit pe ea, atât pe piept cât şi pe picioare, fracturându-le, până ce victima nu a mai mişcat.
Văzând că victima este inertă, inculpatul a lăsat-o jos şi s-a culcat.
În jurul orelor 22:30 - 23:00, inculpatul C.N. s-a trezit şi a mers la agentul de pază T.M., care stătea într-o cameră la capătul celălalt al clădirii şi i-a spus „am omorât-o”, fără a preciza pe cine, însă martorul a înţeles că este vorba de M.M.I. şi a sunat la poliţie.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, în drept, fapta inculpatului C.N., de a o fi lovit, în mod repetat, cu pumnii, cu picioarele şi cu o bâtă, pe concubina sa M.M., la data de 06 decembrie 2009, având ca rezultat decesul victimei, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 174 - 176 lit. a) C. pen.
Astfel, instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, întrucât, fapta şi vinovăţia acestuia sunt dovedite pe deplin prin probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească: declaraţiile inculpatului, procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de expertiză medico-legală de autopsie nr. 329/N/2009 al S.M.L. Judeţean Vaslui, declaraţiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului nr. A/1/110/2010 al I.N.M.L. „Mina Minovici”.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel procurorul cu motivarea că faţă de împrejurările săvârşirii faptei, de conduita anterioară a inculpatului faţă de victimă şi familia acesteia, pedeapsa aplicată este prea mică.
Hotărârea a fost apelată şi de inculpat, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, reeducarea fiind posibilă prin aplicarea unei pedepse mai mici.
Apelurile formulate nu sunt fondate.
Din probele administrate rezultă că victima se afla însărcinată în luna a III-a, situaţie în care în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 176 lit. e) C. pen., aspect de drept care nu a fost lămurit de procuror şi nici de prima instanţă.
Din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta nu a avut cunoştinţă despre existenţa sarcinii, condiţii în care nu poate fi reţinută şi agravanta prevăzută de art. 176 lit. e) C. pen.
Fără a se preocupa de acest aspect, în raport doar de criticile aduse de procuror şi inculpat, numai cu privire la individualizarea pedepsei, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere împrejurările în care s-a consumat fapta, perseverenţa inculpatului în a suprima viaţa victimei, mobilul, dar şi conduita lui procesuală corectă, autodenunţul, comportare sinceră, regretul manifestat.
Faţă de lipsa antecedentelor penale şi afecţiunile de care suferă inculpatul, pedeapsa aplicată corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile vor fi respinse ca nefondate.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 135 din 31 august 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui şi de inculpatul C.N., fiul lui R. şi E. , aflat în Penitenciarul Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 183 din 08 iulie 2010 a Tribunalului Vaslui, care a fost menţinută.
Prin aceeaşi decizie, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus la zi durata arestului preventiv de la 08 iulie 2010.
Cheltuielile judiciare, în sumă de 100 RON în apelul procurorului, au rămas în sarcina statului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON către Baroul Iaşi, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul C.N.
Reprezentantul parchetului a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost precizat, casarea deciziei arătând că, chiar şi în situaţia în care nu s-a reţinut agravanta stării de graviditate se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.
A arătat că agresivitatea deosebită a inculpatului rezultă din faptul că partea vătămată era concubina sa, acesta nu i-a acordat ajutor medical acesteia, considerând că instanţele au greşit dând o importanţă deosebită sincerităţii inculpatului. A mai arătat că inculpatul avea o fire violentă faţă de partea vătămată cât şi faţă de familia acesteia, solicitând aplicarea unei pedepse spre maximul special prevăzut de lege.
Apărătorul inculpatului a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea cuantumului pedepsei de 18 ani închisoare, arătând că acesta a săvârşit fapta pe fondul consumului de alcool împreună cu victima, că inculpatul s-a autodenunţat, considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 alin. (2) lit. a) şi c) raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată prin prisma unicului motiv de critică comun în cele două recursuri de faţă declarate, prin care se tinde în recursul procurorului la majorarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi corelativ în recursul inculpatului C.N. la micşorarea aceleiaşi pedepsei, în tiparul cazului de care sus indicat, într-un demers analitic unic, Înalta Curte are în vedere că ambele recursuri sunt nefondate.
Aceasta întrucât cuantumul de 18 ani al pedepsei închisorii aplicate satisface în mod deplin scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv pedeapsa astfel stabilită constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a inculpatului şi concomitent să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Tot astfel, s-au avut în vedere în mod judicios criteriile legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul brutal de producere (victima a fost bătută cu pumnii şi picioarele, iar mai apoi cu o bâtă, i-a muşcat degetul inelar de la mâna stângă, amputându-i falanga distală, inculpatul a forţat victima să facă sex oral, după ce victima a căzut la pământ, în imposibilitate absolută de a se apăra, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele, iar apoi s-a urcat cu picioarele pe ea şi a sărit pe aceasta, fracturându-i pieptul şi picioarele, până victima nu a mai mişcat, decedând, inculpatul a tras-o pe victimă de cap, smulgându-i părul, victima era însărcinată în trei luni), importanţa valorilor sociale încălcate, dreptul la viaţă apărat prin art. 2 alin. (1) Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 22 alin. (1) din Constituţia României.
Au fost avute în vedere, datele personale ale inculpatului, care se află la primul contact cu legea penală, recunoaşterea comiterii faptei de acesta, dar şi faptul că fără regret după comiterea în mod bestial a faptei, inculpatul s-a dus şi s-a culcat, lăsând victima bătută în ogradă fără nici un ajutor.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/1/110/2010, a rezultat că inculpatul are o tulburare de personalitate de tip antisocial, dar că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, infracţiunea comisă fiind săvârşită cu discernământ.
Prin referatul de evaluare nr. 264 din 26 aprilie 2010, a Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, a rezultat faptul că inculpatul este o persoană deosebit de agresivă cu familia, pe fondul consumului constant şi exagerat de băuturi alcoolice, iar aceşti factori nu permit inculpatului o abordare pozitivă în relaţiile sociale şi ar putea determina, pe viitor, reiterarea conduitei deviante.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondate recursurile declarate în cauza de faţă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi de inculpatul C.N.
Urmează ca, în baza art. 38515 alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia pentru inculpatul C.N. de la 07 decembrie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpatul C.N. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 31 august 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.N. durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 decembrie 2009 la 17 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4241/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4095/2010. Penal → |
|---|
