ICCJ. Decizia nr. 4099/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4099/2010
Dosar nr. 806/42/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 113 din 09 septembrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C.N., domiciliat în Ploieşti, str. G., judeţul Prahova, împotriva Rezoluţiei nr. 637/P/2009 din data de 19 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, precum şi a Rezoluţiei nr. 885/II/2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A fost menţinută soluţia adoptată prin aceste rezoluţii.
A fost obligat petentul la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi înregistrată sub nr. 806/42/2009 din 04 august 2010, petentul C.N. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiilor nr. 637/P/2009 din data de 16 iunie 2010 şi nr. 885/II/2/2010 din data de 16 iulie 2010, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii H.A.G. şi R.C., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen., exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a plângerii formulate şi care viza pe intimaţii judecători, cu privire la comiterea de către aceştia a infracţiunilor mai sus menţionate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarea stare de fapt:
În esenţă, petentul C.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen., fapte pretins comise în legătură cu soluţionarea Dosarului nr. 1489/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, prin mai multe plângeri penale adresate atât Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cât şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
A reclamat petentul că „a fost dezmoştenit de propria casă ce-i aparţine situată în comuna Berca, sat Răţeşti, jud. Buzău, în mod ilegal şi abuziv de către cumnatul său, ajutat atât de funcţionari ai Primăriei comunei Berca, cât şi de magistraţi procurori şi judecători, motiv pentru care a fost nevoit formuleze o plângere împotriva statului român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor, prin care solicita acordarea de despăgubiri.”
Această plângere a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, a cărui soluţionare a fost tergiversată de către magistratul judecător H.G.A., tergiversare care i-a cauzat grave prejudicii („A.G.H. - judecător la Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin procedurile folosite, măsurile luate, în mod ilegal şi abuziv, cu intenţie, din culpă, a pricinuit amânarea repetată a procesului privind Dosarul nr. 1489/105/2009 ce se află pe rol la Tribunalul Prahova, secţia civilă, constituie un pericol şi ca parte/persoana vătămată cer să fie cercetată sub stare de arest.”).
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 martie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat acţiunea civilă formulată de C.N. împotriva Statului Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, A.G., S.O., D.C., N.S. şi D.C., prin care solicita obligarea acestora să-i plătească sumele de bani expres menţionate în acţiune pentru prejudicii materiale şi morale pe care le-a cauzat.
Acţiunea a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de magistratul judecător R.C., care prin Sentinţa civilă nr. 2103 din 04 decembrie 2009 a respins acţiunea formulată de către C.N. ca neîntemeiată.
S-a mai reţinut că nu sunt indicii din care să rezulte că magistratul judecător H.A.G. a intervenit în vreun mod în cercetarea judecătorească efectuată de magistratul judecător R.C., ştiut fiind că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
În ce priveşte amânarea judecării cauzei pentru termenul din 04 septembrie 2009, măsura a fost luată ca urmare a hotărârii din data de 31 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti şi a articolului 6 din Cutea Europeană a Drepturilor Omului, fiind de notorietate că în acea perioadă magistraţii judecători din raza Curţii de Apel Ploieşti au fost în protest.
Legea procesual civilă nu stabileşte un anumit termen în care cauzele să fie soluţionate.
Încuviinţarea şi administrarea probelor din dosar, cât şi analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanţa de judecată se poate pronunţa, nicio persoană neputând interveni şi face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanţă. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât şi cu privire la soluţia pronunţată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanţele de control judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 637/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, faţă de această stare de fapt s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatele H.G.A. şi R.C., apreciindu-se că din analizarea aspectelor semnalate în plângerea formulată de petent nu au rezultat elemente, date sau indicii care să ateste existenţa infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248, art. 2481 C. pen.
Această soluţie a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 885/II/2/2010 din 16 iulie 2010 emisă de procurorul general al unităţii de parchet, respingându-se plângerea formulată de petentul C.N., ca neîntemeiată.
Analizând rezoluţiile atacate, prin prisma dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., sub aspectul criticilor formulate, instanţa a apreciat că acestea sunt legale şi temeinice, plângerea formulată fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Curtea a reţinut că în mod legal prin rezoluţiile atacate s-a apreciat că intimaţii, judecători la Tribunalul Prahova, au respectat obligaţiile ce le reveneau în conformitate cu prevederile legale ce le guvernează activitatea, nefiind identificate indicii cu privire la comiterea infracţiunilor ce fac obiectul plângerii penale.
În esenţă, aşa cum s-a reţinut şi prin rezoluţiile atacate, nemulţumirile petentului vizează modul de soluţionare a unei cauze civile în care avea calitatea de parte, iar aspectele pe care acesta le învederează în multiplele înscrisuri pe care le-a depus atât la dosarul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cât şi la alte unităţi de parchet, nu reprezintă decât criticile sale faţă de desfăşurarea procesului civil.
În conformitate cu prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţia României, „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, iar această independenţă vizează întreaga activitate a magistraţilor, iar modul de soluţionare a cauzei cu care este învestit este aspectul esenţial vizat de acest text constituţional.
Elementele invocate de către petent în plângerile pe care le-a formulat sunt în mod cert elemente care interesează tocmai modul în care a fost instrumentat Dosarul civil nr. 1489/105/2009 de pe rolul Tribunalului Prahova, iar acestea pot fi exprimate prin intermediul căilor legale de atac, putând constitui motive de reformare a hotărârii atacate.
În aceste condiţii, în mod corect s-a dispus prin rezoluţiile atacate neînceperea urmăriri penale faţă de intimaţii H.A.G. şi R.C. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen., în cauză neputându-se reţine existenţa unor asemenea infracţiuni.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge plângerea ca nefondată, menţinând soluţiile dispuse prin rezoluţiile atacate.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul C.N., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a judecătorilor H.A.G. şi R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de critica invocată cât şi din oficiu, sub toate aspectele, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiţionarul C.N. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât, în mod justificat, din cele rezultate din actele premergătoare de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a reţinut că acţiunea civilă formulată de C.N. împotriva pârâţilor Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, A.G., S.O., D.C., N.S. şi D.C., prin care solicita obligarea acestora să-i plătească sumele de bani expres menţionate în acţiune pentru prejudicii materiale şi morale pe care le-a cauzat ce a făcut obiectul Dosarului civil nr. 1489/105/2009, în care cercetarea judecătorească a fost efectuată de magistratul judecător R.C., prin Sentinţa civilă nr. 2103 din 04 decembrie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nu sunt indicii din care să rezulte că magistratul judecător H.A.G. a intervenit în vreun mod în cercetarea judecătorească efectuată de magistratul judecător R.C., ştiut fiind că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
În ce priveşte amânarea judecării cauzei pentru termenul din 04 septembrie 2009, măsura a fost luată ca urmare a hotărârii din data de 31 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti şi a articolului 6 din Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, fiind de notorietate că în acea perioadă magistraţii judecători din raza Curţii de Apel Ploieşti au fost în protest.
Pe de altă parte, legea procesual civilă nu stabileşte un anumit termen în care cauzele să fie soluţionate.
Încuviinţarea şi administrarea probelor din dosar, cât şi analiza acestora reprezintă chestiuni de judecată asupra cărora numai instanţa de judecată se poate pronunţa, nicio persoană neputând interveni şi face aprecieri cu privire la cele dispuse de instanţă. Criticile cu privire la administrarea probatoriului cât şi cu privire la soluţia pronunţată pot fi formulate numai în căile de atac, urmând a fi analizate de instanţele de control judiciar, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Se conchide astfel că în mod legal şi temeinic s-a dispus prin Rezoluţia procurorului nr. 637/P/2009 din 16 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii judecătoreşti H.A.G. şi R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor imputate.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 113 din 09 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4097/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 475/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
